Opinii

În loc de concluzie, câteva întrebări: dacă politicienii, precum mafioţii, se fură între ei, cum să nu fure, împreună, statul? Şi dacă noi toţi, împreună, finanţăm statul pe care ei îl mint şi-l fură, nu-i limpede că tocmai ei sunt Statul Paralel despre care zic mereu că-s alţii? 

Sunt mândru că s-a constituit la nivel judeţean un grup de lucru pentru Centenar. Dar parcă şi mai mult m-aş bucura dacă s-ar face un grup de lucru pentru autostrada Borş-Braşov. Când vine vorba de cuvinte sforăitoare, de bătut cu pumnii-n piept, de lăcrimat la drapel, suntem maeştri. Numai că Unirea ar trebui cinstită în principal prin fapte. Prin drumuri, şcoli şi spitale, abia apoi prin simpozioane.

Joi seară, pe vremea când Dică şi jucătorii săi se aflau în vestiar pentru returul cu Lazio, iar bravul Tudorel Toader era on-air, în plin recital anti-Kövesi, Stelian Tănase intra în sala mare a Primăriei Oradea pentru a le vorbi oamenilor despre elite şi modernizare. Din păcate, elitele culturale ale oraşului nu au puterea de a trece, de dragul culturii şi ideilor, peste diferenţele care le separă, aşa că Stelian Tănase a vorbit în faţa unei adunări omogene ce semăna suspect de mult cu o şedinţă de partid de opoziţie.

O nouă reuniune a Consiliului Judeţean a eşuat săptămâna trecută pentru că reprezentanţii PNL au lipsit, iar cei ai PSD-UDMR-ALDE n-au avut cvorum nici măcar s-o înceapă, necum să adopte hotărâri. Cauzele se cunosc: după ce astă-vară şeful PSD Bihor, Ioan Mang, şi-a expulzat fosta favorită din partid şi implicit din CJ, "majoritatea" a ajuns egala "minorităţii".

Foarte interesant comportamentul preşedintelui Consiliului Judeţean... Iese primarul Bolojan cu planurile de  dezvoltare a oraşului, hop vine şi domnul preşedinte Pásztor cu ideile proprii! Aşa am aflat că judeţul va investi într-un parc ştiinţific şi tehnologic, că va face un bloc ANL pentru angajaţi şi că visează la un campus pentru copiii cu nevoi speciale.

Săptămâna trecută, în centrul Oradiei, chiar vizavi de monstruozitatea arhitectonică denumită Catedrala Ortodoxă „Învierea Domnului”, am surprins o scenă în trafic. În timp ce câteva zeci de mașini așteptau pe trei benzi să se facă verde la semaforul de la trecerea de pietoni, un șofer a aruncat pe geam ceva, cel mai probabil un pachet de țigări gol.

Doi orădeni au câştigat în instanţă dreptul de a beneficia de terenul lor după bunul plac. S-a demonstrat că atunci când mergi la Primărie pentru o autorizaţie de construcţie nu trebuie să donezi o porţiune din terenul de la drum. Metoda e cel puţin neelegantă, ca să nu spun incorectă.

Noul ministru al Sănătăţii, Sorina Pintea, deşi nu are nici "calitatea" de orădean şi nici titlurile universitare ale predecesorului, merită privită cu încredere: e un om care a adoptat un copil şi un profesionist care a transformat un spital judeţean într-un aşezământ onorabil fără să aştepte bani din cer. Mai ales, însă, şi-a început mandatul cu un diagnostic onest, fără de care nu poate fi iniţiată nicio terapie: sistemul sanitar trebuie orientat rapid spre pacient.

Oul era proaspăt şi bun, făcut de o găină de la ţară, hrănită sănătos, de abia aşteptam să merg să-l cumpăr şi să-l sacrific în tigaie. Domniţa era, de fapt, o tânără şi simpatică doamnă, tot de la ţară, care recolta oul din cuibarul de acasă şi mi-l aducea într-o piaţă din Oradea.

La Universitatea din Oradea este în permanenţă primăvară. Asta pentru că tot timpul instituţia e plină de ghiocei, adică de oameni care stau cu capul plecat. Dar iată că s-a iţit şi un dascăl care nu mai suportă impostura şi neruşinarea. Mircea Morariu nu e un personaj comod. Critic de teatru scorţos, face cronici care rănesc pe unii, mulţumesc pe alţii, dar clar nu-şi bate joc de meserie...

Îndemnul din titlu a fost scris încă de anul trecut, ca un avertisment, pe pancartele românilor care cer coaliţiei PSD-ALDE-UDMR să stopeze Jihadul anti-Justiţie. Îmi permit să îl citez şi eu, dar nu în legătură cu politicienii, ci ca pe o recomandare adresată oricărui cetăţean normal, care iese din casă pentru a ajunge la muncă, la şcoală, la piaţă, nu contează unde. Şi asta pentru că miza nu mai este doar #rezistenţa în funcţii a celor care ne conduc, ci însăşi integritatea fizică a fiecărui om de rând care nu dispune nici de SPP, nici de bodyguarzi.

A fost aşa de mare aglomeraţia de hituri, încât, la pauză, m-am întrebat ce vor mai cânta în partea a doua. Mi-am făcut griji degeaba, Moş Ciotoi venise cu sacul plin. "Fulgi de nea", "Vagabondul vieţii mele", "Ineluş cu piatră albastră", "Regina nopţii", "Mona", "Oare cum să cred?" şi "S-a mărit armata" împreună cu câteva succese greceşti adaptate în limba română au încălzit gradual atmosfera unei petreceri-hibrid – nici concert, nici spectacol, nici nuntă, dar câte puţin din fiecare...

În Parcul Bălcescu au fost tăiaţi 16 arbori. Nici acum nu ştiu motivul: ca să crească veniturile firmei defrişatoare sau ca să se mai facă loc pentru nişte bodegi? Eu, unul, nu cred că Bolojan merită titlul de primarul-beton. În mandatele sale s-a dublat, totuşi, suprafaţa parcurilor din oraş...

Săptămâna trecută, după un mandat de 1 an şi 13 zile - o adevărată veşnicie pe lângă cel de numai 9 zile izbutit în 2012 de Ioan Mang în fruntea Educaţiei! - orădeanul Florian Bodog a făcut Sănătăţii cel mai mare bine la care îl îndreptăţea competenţa: a părăsit biroul de ministru în care odinioară au făcut epocă personalităţi ilustre precum Eugen Proca, Florica Bagdasar (prima femeie ministru din România), Petre Constantinescu-Iaşi, Ioan Cantacuzino.

Suntem un popor cam temperamental când vine vorba de subiectele de interes public. Temele, oricât ar fi ele de importante sau grave, nu sunt suficiente pentru a atrage atenţia generală. Focalizarea atenţiei pare că se face exclusiv prin isterii de masă. Cineva, de undeva, apasă nişte butoane neştiute şi le transformă în isterii naţionale. Aşa s-a auzit până în ultimul cătun despre câinii vagabonzi, pericolul vaccinurilor, tăierea pădurilor, aderarea la NATO, aderarea la UE, fumatul în spaţii publice, autonomia ţinutului secuiesc, Simona Halep cea de pe locul 1 şi "Pentru sănătatea dvs, consumaţi zilnic doi litri de lichide".

În Oradea se potriveşte perfect parafraza unor versuri pentru care pe vremuri primeai sigur 5 ani la Canal: "Comuniştii, ţărăniştii / Au luat pielea de pe noi / Dar veniră liberalii / Şi ne-au dat-o înapoi".

Miercurea trecută (deci nu avem "decât" marţea neagră), când preşedintele Iohannis i-a încredinţat Vioricăi Dăncilă al treilea Guvern PSD-ALDE (plus, din spate, UDMR), m-au luat, ca pe mulţi, toţi dracii. Nu neapărat fiindcă a pus "premieră" o vestală de Videle, un umeraş ce cară epoleţii lui Dragnea, cât pentru felul în care a făcut anunţul. 

Noul prim-ministru, doamna Vasilica-Viorica Dăncilă, vine din lumea celor care au votat-o. E româncă, e membru vechi în cel mai mare partid românesc, îşi trage seva din acelaşi pământ cu alegătorii ei. Prin urmare, de ce o fi atât de greu să o acceptăm? Propunerile pentru funcţia de prim-ministru nu se fac în urma unui concurs de miss ori a defilărilor la prezentări de modă.

Dacă vreți să știți de câte ori minte un politician într-o oră, nu cereți părerea politologilor, ci a medicilor. În funcție de capacitatea toracică, un om respiră în medie de 900 de ori pe oră. Deci și politicienii mint tot de atâtea ori, pentru că un adevărat om politic minte precum respiră.

"Nu mai intra încălţat încasă", îmi striga mama când, din prea multă grabă, nerăbdare sau lene, "uitam" să-mi scot încălţămintea. Atenţionările, avertismentele şi ameninţările ei n-au avut nici un efect. Problema s-a rezolvat de la sine atunci când am început să fac şi eu curăţenie prin casă. Nu doar că mă descălţam, dar îi mai şi trăgeam de mânecă pe cei care uitau să o facă. 

Am intrat în anul Centenarului, iar asta nu înseamnă doar drapele şi discursuri sforăitoare, ci şi 100 de mari proiecte menite să schimbe faţa oraşului. Pe lângă beneficiile incontestabile, numeroasele investiţii vor aduce cu ele şi disconfort: străzi blocate, zgomot, praf, deranj... Oradea a crescut frumos în ultimii ani, spre disperarea cârcotaşilor care se agaţă de dealul Ciuperca ca orbul de botă.

Dar nu, utilitatea lui Dottore e cu totul alta decât cea de măscărici. O demonstrează conduita de după izbucnirea scandalului Lucan, când până să-l acuze predecesorul său că îl protejează pe sinistrul urolog s-a ascuns, pur şi simplu. "Lucruri nereale", a zis apoi Dottore, mizând că nimeni nu ştie nici cum a angajat-o pe nepoata lui Lucan (în foto) şi pe soţul acesteia la Spitalul Judeţean, nici cum le-a devenit naş. 

Aho, aho, copii și frați, / Stați puțin și m-ascultați / Și la cap apoi băgați, / După care comentați! / Uite-a mai trecut un an, / Primar e tot Bolojan. / La CJ e un Păstor, / Pe numele lui Șandor. / Numai Mang este alt om: / Tot șef, da’ fără Tiron. / Pentru cine nu mai știe / Și Mălan e-n Primărie. / Vice mai este, de-un an, / Unu’ Birta Florian...

Un consumator care în ultimele 12 luni şi-a cumpărat un televizor mai mare ori şi-a permis un city-break mai îndelungat poate fi îndreptăţit să spună că, din punctul lui de vedere, 2017 a fost un an bun. Fără a mă sustrage societăţii de consum, cred, totuşi, contrariul. Pentru toţi, a fost un an nefast, atâta doar că încă nu şi-a făcut toate efectele...

De când Majestatea Sa Regele Hagi nu mai joacă fotbal, naţionala a respectat tradiţia de a nu se califica nicăieri şi a ratat Cupa Mondială din Rusia. Alteţa Sa Regală Cristina Neagu, Regina handbalului feminin, a abdicat în optimile Campionatului Mondial şi a fugit din Germania fără tablouri, fără aur, argint sau bronz. În contradicţie cu fotbalul şi handbalul, Simona Halep s-a auto-înscăunat în poziţia de Regină a WTA, dar o bună parte dintre ai noştri tot au înjurat-o. C-aşa e-n tenis!

În toate studiile şi statisticile, Oradea apare pe plus la capitolul dezvoltare. Singurul minus este Universitatea. Or, noi nu putem aspira la statutul de oraş de prim rang cu o universitate minată de scandaluri şi cu rezultate îndoielnice.

Deschiderea oamenilor faţă de caritate a crescut extraordinar de mult, iar profesionalismul celor din domeniu, la fel. De la statutul de "cerşetori" pe care îl aveau în anii '90, breasla s-a perfecţionat într-un mod de dat exemplu altora. Acum se discută în boarduri, se fac proiecte riguroase, se accesează fonduri, se comunică profesionist, se face imagine.

La actualul nivel de dezvoltare, Oradea are nevoie de ajutor de la Bucureşti în tot mai mică măsură. Probabil cel mai mare cadou ar fi să fie lăsată în pace. Dacă sistemul de redistribuire a  veniturilor nu ar fi fost bulversat de "revoluţia fiscală", lucrurile ar fi mers, în continuare, decent.

În aprilie 1972, Charlie Chaplin se întorcea în America după un exil de 20 de ani. Fusese alungat în 1952 de senatorul McCarthy din pricina unor presupuse simpatii comuniste. Charlie Chaplin n-a fost cetăţean american - era născut în Londra - însă americanii l-au iubit ca pe unul de-al lor. Dar, cu toată dragostea, nu l-au putut salva atunci când urgia statului s-a stârnit împotriva sa. În aprilie 1992, Regele Mihai se întorcea în România după un exil de 45 de ani. Fusese alungat în 1947 de noul regim comunist, condus de Petru Groza...

Ce vrem în Piaţa Ferdinand? Dacă dorim un parc, putem să arăm zona din faţa Teatrului şi mai punem vreo 20 de tuia. Aşa vom avea şi noi un Tuileries, ca parizienii. E drept că, potrivit propunerii Primăriei, va dispărea vegetaţia, dar la 50 de metri avem lunca Crişului, pentru cei dornici de umbră şi de clorofilă. Sau nu contează proiectul propriu-zis, ci doar şansa de a-i pune nişte tălpi lui Bolojan, pe un nou câmp de luptă?