Opinii

Cred că ar fi mai onest ca anul acesta să nu serbăm niciun Centenar. Să mai așteptăm încă 100 de ani și poate că Bicentenarul ne va prinde mai bine pregătiți. Vom serba atunci, în sfârșit, mărețul eveniment de a introduce apa în școli și grădinițe.

Depopulată după război, Oradea şi-a atras populaţie din satele de prin împrejurimi. În cele mai multe cazuri, ţăranii s-au adaptat rapid la modul de viaţă citadin. Aşa că, dacă azi strigi pe stradă "măi ţărane!", 90% din trecători vor întoarce capul fără să se simtă lezaţi de apelativ. Problema nu e cu ei, ci cu ţăranii care la a treia generaţie în Oradea încă te întreabă "Inghi mei?".

La puţin timp după instalarea actualei conduceri a Consiliului Judeţean, BIHOREANUL arăta că, mânaţi de o insaţiabilă foame de imagine, cei trei şefi au angajat jurnalişti (mai vrednici sau nu) care să le laude "succesurile". Unii au fost reciclaţi la aşa-zisul Compartiment de Comunicare, alţii încartiruiţi în fantomatica agenţie de ştiri News Bihor, finanţată prin Direcţia de Dezvoltare şi Implementare a Proiectelor.

Îl ştiţi pe Gaiţă, cel cu interviurile alea absurde luate oamenilor pe stradă, în special celor din sate uitate de lume? Îl ştiţi. Săptămâna trecută am văzut o înregistrare, veche de vreo doi ani, în care întreba nişte săteni din judeţul Ialomiţa care este limba oficială în Ardeal. Răspunsuri, unul şi unul: ardelenească, maghiară, moldovenească, săsească, engleză...

Orașele au un fel al lor de-a fi, care vine nu atât de mult din clădiri, localuri și atmosferă, cât din felul în care înțeleg oamenii din oraș să-și trăiască viața, să-și consume timpul sau să-și măsoare bucuriile. Dacă se grăbesc prea tare, se vor grăbi și când se trezesc dimineața, și când beau un pahar de vin cu prietenii și când iau masa la restaurant...

De Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, fostul ministru Cseke Attila a rostit câteva fraze cu referire directă la primarul Ilie Bolojan. Citez: "Suntem pregătiţi să ajutăm, dar nu ca slugi, ci ca orădeni maghiari dornici de a face ceva constructiv".

Anul trecut, în martie, Pásztor şi secunzii săi, Ioan Mang şi Traian Bodea, se înghesuiau în poză cu directorul Aeroportului şi cu un oficial Ryanair, împăunându-se cu deschiderea primelor zboruri din Oradea spre Europa, către Barcelona şi Milano. Pásztor chiar se lăuda că a rezolvat personal contractele, într-o noapte, cu reprezentantul în România al companiei. Din toamnă, Oradea rămâne fără nicio cursă externă, revenind la situaţia anterioară, cu 0 (zero) legături europene.

Consiliul Judeţean parcă ar fi blestemat. De la înfiinţare a fost condus ori de hoţi, ori de  incompetenţi, ori de leneşi, indiferent ce partid a fost la putere. În actualul mandat, marea vedetă e Ioan Mang. Pentru că acesta a vrut să-i dea o lecţie fostei pupile Ana Maria Tiron, alianţa de la putere s-a trezit că are, azi, acelaşi număr de voturi cu opoziţia...

În pofida aparenţelor, PSD Bihor fierbe de nemulţumiri. Săptămâna trecută, activiştii au descoperit că în prag de 8 Martie (sau poate de 15 Martie?), o colegă pe numele Debelka Boglarka Lilla a fost plantată secretar de stat tocmai la Ministerul pentru... românii de pretutindeni. Mândrii români au aflat din presă ştirea despre tovarăşa de partid, remarcată prin ce? Nimic, nada, nothing at all, rien de rien, semmi! Niciun CV din care să reiasă ce studii o recomandă, ce responsabilităţi publice a mai exercitat cu succes, ce limbi străine ştie...

Prietenii mei iubesc folclorul românesc și portul popular și dansează cu orice ocazie. A început el, ca fost dansator profesionist într-un ansamblu. După ce și-a cunoscut jumătatea, a molipsit-o și pe ea cu patima jocului. Acum dansează împreună ca o pereche de dănțăuși profesioniști. Privindu-i de pe margine, jocurile de Bihor, de Banat, din Maramureș sau din Cluj par floare la ureche. Dar oricine știe că nu e chiar așa.

Acum zece ani, orădenii nu aveau nici unde să iasă în oraş, nici pentru ce. A trebuit să fie renovată Cetatea, să redesenăm Piaţa Unirii şi muzeele să prindă contur pentru ca lucrurile să se mişte şi în domeniul cultural. M-am uitat peste programul Asociaţiei pentru Promovarea Turismului în Oradea şi Regiune (APTOR) pe anul acesta şi am constatat că, practic, nu există lună care să nu ne îmbie cu activităţi interesante.

Cunoaşteţi legătura între Valentine’s Day, un spital de boli nervoase, Dragobete şi Protecţia civilă? Dar între Mărţişor, premiera Dăncilă, Ziua Femeii şi DNA? Să ştiţi că este! Toate astea, în România de azi, au ajuns - vorba României de ieri - indisolubil legate. Sunt ingredientele de musai ("must-have") din reţetarul ciorbei româneşti.

Luni dimineaţă, când au intrat în sala de plen, toţi cei 465 de parlamentari români au găsit pe masă câte un CD audio cu albumul "Fără Filtru". Celor care în trecut mai ascultau rock şi scuturau pletele pe la chefuri şi concerte numele artistului le suna cunoscut. Ceilalţi se întrebau derutaţi în gând şi în grup "Cine-i ăsta, Călin Pop, şi de ce ne trimite discuri?"...

În loc de concluzie, câteva întrebări: dacă politicienii, precum mafioţii, se fură între ei, cum să nu fure, împreună, statul? Şi dacă noi toţi, împreună, finanţăm statul pe care ei îl mint şi-l fură, nu-i limpede că tocmai ei sunt Statul Paralel despre care zic mereu că-s alţii? 

Sunt mândru că s-a constituit la nivel judeţean un grup de lucru pentru Centenar. Dar parcă şi mai mult m-aş bucura dacă s-ar face un grup de lucru pentru autostrada Borş-Braşov. Când vine vorba de cuvinte sforăitoare, de bătut cu pumnii-n piept, de lăcrimat la drapel, suntem maeştri. Numai că Unirea ar trebui cinstită în principal prin fapte. Prin drumuri, şcoli şi spitale, abia apoi prin simpozioane.

Joi seară, pe vremea când Dică şi jucătorii săi se aflau în vestiar pentru returul cu Lazio, iar bravul Tudorel Toader era on-air, în plin recital anti-Kövesi, Stelian Tănase intra în sala mare a Primăriei Oradea pentru a le vorbi oamenilor despre elite şi modernizare. Din păcate, elitele culturale ale oraşului nu au puterea de a trece, de dragul culturii şi ideilor, peste diferenţele care le separă, aşa că Stelian Tănase a vorbit în faţa unei adunări omogene ce semăna suspect de mult cu o şedinţă de partid de opoziţie.

O nouă reuniune a Consiliului Judeţean a eşuat săptămâna trecută pentru că reprezentanţii PNL au lipsit, iar cei ai PSD-UDMR-ALDE n-au avut cvorum nici măcar s-o înceapă, necum să adopte hotărâri. Cauzele se cunosc: după ce astă-vară şeful PSD Bihor, Ioan Mang, şi-a expulzat fosta favorită din partid şi implicit din CJ, "majoritatea" a ajuns egala "minorităţii".

Foarte interesant comportamentul preşedintelui Consiliului Judeţean... Iese primarul Bolojan cu planurile de  dezvoltare a oraşului, hop vine şi domnul preşedinte Pásztor cu ideile proprii! Aşa am aflat că judeţul va investi într-un parc ştiinţific şi tehnologic, că va face un bloc ANL pentru angajaţi şi că visează la un campus pentru copiii cu nevoi speciale.

Săptămâna trecută, în centrul Oradiei, chiar vizavi de monstruozitatea arhitectonică denumită Catedrala Ortodoxă „Învierea Domnului”, am surprins o scenă în trafic. În timp ce câteva zeci de mașini așteptau pe trei benzi să se facă verde la semaforul de la trecerea de pietoni, un șofer a aruncat pe geam ceva, cel mai probabil un pachet de țigări gol.

Doi orădeni au câştigat în instanţă dreptul de a beneficia de terenul lor după bunul plac. S-a demonstrat că atunci când mergi la Primărie pentru o autorizaţie de construcţie nu trebuie să donezi o porţiune din terenul de la drum. Metoda e cel puţin neelegantă, ca să nu spun incorectă.

Noul ministru al Sănătăţii, Sorina Pintea, deşi nu are nici "calitatea" de orădean şi nici titlurile universitare ale predecesorului, merită privită cu încredere: e un om care a adoptat un copil şi un profesionist care a transformat un spital judeţean într-un aşezământ onorabil fără să aştepte bani din cer. Mai ales, însă, şi-a început mandatul cu un diagnostic onest, fără de care nu poate fi iniţiată nicio terapie: sistemul sanitar trebuie orientat rapid spre pacient.

Oul era proaspăt şi bun, făcut de o găină de la ţară, hrănită sănătos, de abia aşteptam să merg să-l cumpăr şi să-l sacrific în tigaie. Domniţa era, de fapt, o tânără şi simpatică doamnă, tot de la ţară, care recolta oul din cuibarul de acasă şi mi-l aducea într-o piaţă din Oradea.

La Universitatea din Oradea este în permanenţă primăvară. Asta pentru că tot timpul instituţia e plină de ghiocei, adică de oameni care stau cu capul plecat. Dar iată că s-a iţit şi un dascăl care nu mai suportă impostura şi neruşinarea. Mircea Morariu nu e un personaj comod. Critic de teatru scorţos, face cronici care rănesc pe unii, mulţumesc pe alţii, dar clar nu-şi bate joc de meserie...

Îndemnul din titlu a fost scris încă de anul trecut, ca un avertisment, pe pancartele românilor care cer coaliţiei PSD-ALDE-UDMR să stopeze Jihadul anti-Justiţie. Îmi permit să îl citez şi eu, dar nu în legătură cu politicienii, ci ca pe o recomandare adresată oricărui cetăţean normal, care iese din casă pentru a ajunge la muncă, la şcoală, la piaţă, nu contează unde. Şi asta pentru că miza nu mai este doar #rezistenţa în funcţii a celor care ne conduc, ci însăşi integritatea fizică a fiecărui om de rând care nu dispune nici de SPP, nici de bodyguarzi.

A fost aşa de mare aglomeraţia de hituri, încât, la pauză, m-am întrebat ce vor mai cânta în partea a doua. Mi-am făcut griji degeaba, Moş Ciotoi venise cu sacul plin. "Fulgi de nea", "Vagabondul vieţii mele", "Ineluş cu piatră albastră", "Regina nopţii", "Mona", "Oare cum să cred?" şi "S-a mărit armata" împreună cu câteva succese greceşti adaptate în limba română au încălzit gradual atmosfera unei petreceri-hibrid – nici concert, nici spectacol, nici nuntă, dar câte puţin din fiecare...

În Parcul Bălcescu au fost tăiaţi 16 arbori. Nici acum nu ştiu motivul: ca să crească veniturile firmei defrişatoare sau ca să se mai facă loc pentru nişte bodegi? Eu, unul, nu cred că Bolojan merită titlul de primarul-beton. În mandatele sale s-a dublat, totuşi, suprafaţa parcurilor din oraş...

Săptămâna trecută, după un mandat de 1 an şi 13 zile - o adevărată veşnicie pe lângă cel de numai 9 zile izbutit în 2012 de Ioan Mang în fruntea Educaţiei! - orădeanul Florian Bodog a făcut Sănătăţii cel mai mare bine la care îl îndreptăţea competenţa: a părăsit biroul de ministru în care odinioară au făcut epocă personalităţi ilustre precum Eugen Proca, Florica Bagdasar (prima femeie ministru din România), Petre Constantinescu-Iaşi, Ioan Cantacuzino.

Suntem un popor cam temperamental când vine vorba de subiectele de interes public. Temele, oricât ar fi ele de importante sau grave, nu sunt suficiente pentru a atrage atenţia generală. Focalizarea atenţiei pare că se face exclusiv prin isterii de masă. Cineva, de undeva, apasă nişte butoane neştiute şi le transformă în isterii naţionale. Aşa s-a auzit până în ultimul cătun despre câinii vagabonzi, pericolul vaccinurilor, tăierea pădurilor, aderarea la NATO, aderarea la UE, fumatul în spaţii publice, autonomia ţinutului secuiesc, Simona Halep cea de pe locul 1 şi "Pentru sănătatea dvs, consumaţi zilnic doi litri de lichide".

În Oradea se potriveşte perfect parafraza unor versuri pentru care pe vremuri primeai sigur 5 ani la Canal: "Comuniştii, ţărăniştii / Au luat pielea de pe noi / Dar veniră liberalii / Şi ne-au dat-o înapoi".

Miercurea trecută (deci nu avem "decât" marţea neagră), când preşedintele Iohannis i-a încredinţat Vioricăi Dăncilă al treilea Guvern PSD-ALDE (plus, din spate, UDMR), m-au luat, ca pe mulţi, toţi dracii. Nu neapărat fiindcă a pus "premieră" o vestală de Videle, un umeraş ce cară epoleţii lui Dragnea, cât pentru felul în care a făcut anunţul.