Mă gândeam, în timp ce îi ascultam, că fiecare dintre ei poate fi cap de afiș al unui festival de muzică. De altfel, au și fost, nu o dată. Dar, în urma ideii lui Aurel Mitran, impresar iscusit, cei patru urcă din când în când pe scenă deodată. Atunci, își spun corifei și se ocupă cu tandrețurile pentru femei. Că n-au găsit altă rimă.
Ilie Bolojan, primarul de Oradea, pare un om foarte grăbit. În anii pe care-i mai are la conducerea Primăriei vrea să schimbe cât mai multe lucruri. Nu ştiu dacă o face din altruism, din dorinţa de satisfacere a propriului ego sau pentru că aşa cere fişa postului, cert este că are talentul de a supăra pe toată lumea. Nu pot să nu remarc faptul că numărul contestatarilor săi creşte de la o zi la alta.
A venit multă lume, Andrei, să îşi ia rămas bun de la tine. Atâtea inimi grele la un loc nu am văzut de mult timp. Uneori trebuie să murim ca să ne dăm seama cine suntem. Ai fi fost mândru, cu toată modestia ta emblematică, să vezi câţi oameni frumoşi au venit să te salute. A fost multă tristeţe în locul acela, pentru că moartea ta a fost mai mult decât breaking news. A fost heart-breaking news.
Taximetristul cu care am călătorit săptămâna trecută mi-a spus că, dacă ar fi trăit în altă ţară, şi-ar fi ales o altă meserie: "M-aş fi făcut asasin profesionist. Ai luat comanda, ai executat-o, ai luat banii şi gata. Simplu! Nu ai nimic personal cu omul, îţi faci doar meseria". În ochi i se citeau indicii clare că vorbea cât se poate de serios. L-am privit perplex, căutând replica potrivită pentru o astfel de confesiune. N-am găsit-o. Am plătit şi am coborât.
Dacă România se califica la Mondiale, poate că legile justiţiei n-ar fi păţit-o atât de rău. O eventuală prestaţie bună a echipei noastre ar fi devenit periculoasă pentru actuala coaliţie de guvernământ, căci tradiţionalele ieşiri de bucurie în stradă în urma victoriilor s-ar fi putut lesne transforma în mitinguri masive de protest. Cu România în Rusia (cât de ciudat sună asta!), PSD-ALDE nu ar fi avut curajul să mutileze Codul Penal, ar fi lăsat-o pentru mai târziu...
Cele mai cunoscute animale domestice din lume au intrat în vizorul Primăriei din Oradea. Împreună cu porumbeii au devenit ţintele publice ale unui nou regulament care le interzice oamenilor să le mai hrănească. Aplicând în continuare logica din primul paragraf, după ce Primăria va rezolva şi problema pisicilor, probabil că populaţia şoarecilor şi şobolanilor va creşte exponenţial...
Oamenilor le plac poveştile de succes. Le sorb de pe buzele povestitorilor, îşi turtesc nasurile de ecranele televizoarelor când le văd filmate, îi adoră pe cei care ajung să aibă succes prin forţele proprii sau contexte favorabile ale destinului. Cu cât cel care vânează succesul porneşte mai de jos şi cu cât posibilităţile-i sunt mai mici, cu atât mai spectaculoasă va fi izbânda şi mai mare bucuria oamenilor.
Umorul e ca mâncarea - are mii de forme, gusturi și arome. Nimeni nu agreează toate bucatele de pe pământ. Plaja de preferințe culinare ţine, în cazul celor mai mulți oameni, de cultura locului în care s-au născut, de ce le-a gătit mama toată viața, de posibilitățile financiare, de zona respectivă, de educație și auto-educație, de tradiție și conservatorism.
E ora 4 dimineaţa. Tocmai m-am întors de la o petrecere. Intru la un duş rapid înainte de somn. Când ies din baie, ştergându-mă, aud un zgomot suspect. Hrrr...! Hrrr...! Ciulesc urechile. Câinele meu sforăie uneori, dar niciodată aşa tare. Zgomotul continuă cu o ritmicitate mecanică. Hrrr...! Hrrr...! Mă dumiresc că vine de pe casa scării. Arunc o ocheadă pe vizor şi detectez mişcare în zona balustradei. Deschid uşa finuţ, fără niciun zgomot şi păşesc afară. Sunt în chiloţi şi parţial ud.
Un video care a circulat agresiv pe internet, în special pe reţelele de socializare, arată cum un chinez modelează plastic cald într-un vas cu apă, îl amestecă cu vopsea verde deschis şi, după câteva secunde, creează... o varză! O finisează, îi dă forma naturală şi apoi o taie în două. Varza arată 100% real.
Nu teribilismul, nu inconştienţa, nu iresponsabilitatea şi nici "neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic" au provocat accidentul din Ungaria în care au murit 9 români, ci prostia! Să ai în mână 9 vieţi, 10 cu a ta, să faci live pe Facebook cu un jaf de maşină veche de peste 20 de ani şi să mai intri senin în depăşire e dovadă de prostie crasă, prostie pură, prostie absolută.
Street Food Fest este scump pentru că aduce în stradă preţurile din restaurante. Pereţii localurilor nu mai există, nasul nu mai este protejat de mirosurile îmbietoare, iar ochiul nu mai e protejat de preţurile din meniu. Astfel, impactul poate fi brutal. Mâncare de stradă la preţ de restaurant? Hm...
Nu ştim ce se va întâmpla cu rapsodul-consilier Cornel Borza, dacă va fi pedepsit de propriul partid sau dacă va fi răsplătit de adversari. În ambele scenarii, cariera sa politică pară să aibă de pierdut. În plan personal, însă, imaginea lui Cornel Borza are doar de câştigat.
Roger Waters îl dispreţuieşte pe Donald Trump atât de mult încât, în turneul mondial "Us & Them", i-a dedicat întreaga regie vizuală a piesei "Pigs". Waters are 74 de ani, Trump 71. Dacă cei doi s-ar fi contrat acum 60 de ani, ar fi ieşit o încăierare copilărească fără urmări, uşor de uitat. Dar, luând în calcul contextul social şi politic actual, împreună cu magnitudinea artistică, respectiv politică, a celor doi, rezultă un meci de box de la distanţă de proporţii planetare.
Cred că sunt ecologist. Cu toate acestea, am o problemă cu ecologiştii declaraţi, aceşti membri ultra-radicali ai societăţii, aceşti luptători plini de sensibilităţi şi răni nevindecate. Ecologiştii sunt şi ei iubitori de spaţii verzi, de munte, de aer curat, de parcuri şi păduri. Pe scurt, exact lucrurile care se întâlnesc cel mai puţin în zonele urbane româneşti. Şi totuşi... Oradea e plină de spaţii verzi pe care se parchează maşini, dar pe ecologişti nu-i auzi protestând pentru asta...
Proiectul de teatru intelectual montat de regizorul Gavriil Pinte cu trupa "Iosif Vulcan" din Oradea a ajuns la final. Episodul Macbeth a încheiat armonios povestea începută în octombrie 2014 cu episodul Hamlet şi continuată în aprilie 2016 cu Episodul Lear.
Recepţia organizată în foaierul Teatrului Regina Maria a avut un farmec aparte. Într-un gest fără precedent, conducerea Consiliului Judeţean i-a mulţumit în mod festiv fostului director Daniel Vulcu pentru cei 7 ani petrecuţi la cârma instituţiei. Preşedintele şi vicepreşedinţii CJ, actorii şi personalul au socializat cu şampanie, vin şi gustări, au făcut fotografii şi au depănat amintiri.
Șobolanii internetului sunt ușor de recunoscut: sunt frustrați, nefericiți, rasiști, sexiști, antisemiți, urăsc totul și pe toată lumea. Nu cunosc rețeta dialogului și polemicii, nu au vocația construcției, dar excelează în cea a distrugerii, chiar dacă puterea lor distructivă este, încă, nesemnificativă.
Am sărbătorit altfel Săptămâna Mare. Nu prin post și rugăciuni egoiste și inutile, ci prin implicare într-o campanie caritabilă pentru construirea de toalete în două școli din județul Bihor. Atenție, nu e vorba despre reabilitare sau renovare, ci despre construcție de la zero, pentru că școlile nu au așa ceva! Ca orășeni obișnuiți cu confortul, e greu să ne imaginăm că în 2018 se mai trăiește ca în Evul Mediu. Iar despre cât de important e pentru copii să se deprindă de mici cu igiena nu are rost să pomenesc.
Nefericitul acela care şi-a ucis copiii şi soţia pentru a-i transforma în îngeri a comis unul dintre cele mai îngrozitoare păcate posibile. Dar nu trebuie să fii religios, nici măcar empatic prin a te pune în locul lui sau al familiei, pentru a înţelege dimensiunea reală a acestei oribile tragedii. E suficient să fii om. Căci instinctul de supravieţuire este cel care ne guvernează viaţa din momentul concepţiei, iar o astfel de faptă nu-şi poate găsi o explicaţie nici măcar în minţile dedicate unor personaje imaginare.
Modernizarea, aşa încet cum merge ea la noi, a început să distrugă birturile de cartier. Ba îşi schimbă aspectul, mobilierul şi clientela, ba trag oblonul şi lasă locul altor afaceri. Cinzeaca ieftină rezistă tot mai greu pe piaţă în faţa alternativelor de rit nou. Clientela îmbătrâneşte, iar cei mai tineri au alte locuri de pierzanie. E adevărat, crâşmele au mai distrus şi destine, dar, în acelaşi timp, au menţinut viaţa socială a unor oameni care încă vorbesc unii cu alţii.
Îl ştiţi pe Gaiţă, cel cu interviurile alea absurde luate oamenilor pe stradă, în special celor din sate uitate de lume? Îl ştiţi. Săptămâna trecută am văzut o înregistrare, veche de vreo doi ani, în care întreba nişte săteni din judeţul Ialomiţa care este limba oficială în Ardeal. Răspunsuri, unul şi unul: ardelenească, maghiară, moldovenească, săsească, engleză...
Prietenii mei iubesc folclorul românesc și portul popular și dansează cu orice ocazie. A început el, ca fost dansator profesionist într-un ansamblu. După ce și-a cunoscut jumătatea, a molipsit-o și pe ea cu patima jocului. Acum dansează împreună ca o pereche de dănțăuși profesioniști. Privindu-i de pe margine, jocurile de Bihor, de Banat, din Maramureș sau din Cluj par floare la ureche. Dar oricine știe că nu e chiar așa.
Luni dimineaţă, când au intrat în sala de plen, toţi cei 465 de parlamentari români au găsit pe masă câte un CD audio cu albumul "Fără Filtru". Celor care în trecut mai ascultau rock şi scuturau pletele pe la chefuri şi concerte numele artistului le suna cunoscut. Ceilalţi se întrebau derutaţi în gând şi în grup "Cine-i ăsta, Călin Pop, şi de ce ne trimite discuri?"...
O carte dedicată memoriei profesor de sport şi antrenor beiuşean Matei Francisc a fost lansată vineri, 2 martie, la Colegiul Naţional "Samuil Vulcan" din Beiuş. Legendarul om al sportului, fost antrenor al lotului naţional de atletism şi arbitru naţional şi internaţional, este comemorat în cartea ce îi poartă numele, semnată de profesorul Ioan Dărăbăneanu, fost elev şi, ulterior, coleg cu Nea Matei, cum era cunoscut de toată suflarea oraşului, la "Samuil Vulcan".
Joi seară, pe vremea când Dică şi jucătorii săi se aflau în vestiar pentru returul cu Lazio, iar bravul Tudorel Toader era on-air, în plin recital anti-Kövesi, Stelian Tănase intra în sala mare a Primăriei Oradea pentru a le vorbi oamenilor despre elite şi modernizare. Din păcate, elitele culturale ale oraşului nu au puterea de a trece, de dragul culturii şi ideilor, peste diferenţele care le separă, aşa că Stelian Tănase a vorbit în faţa unei adunări omogene ce semăna suspect de mult cu o şedinţă de partid de opoziţie.
Prezent, joi, la Oradea, pentru lansarea cărţii "Dinastia", scrisă împreună cu jurnalista Digi 24 Elena Vijulie, scriitorul şi istoricul Stelian Tănase a susţinut o conferinţă pentru public. Tema conferinţei "Elite şi modernizare", dar şi prezenţa reputatului om de cultură, au umplut Sala Mare a Primăriei.
Săptămâna trecută, în centrul Oradiei, chiar vizavi de monstruozitatea arhitectonică denumită Catedrala Ortodoxă „Învierea Domnului”, am surprins o scenă în trafic. În timp ce câteva zeci de mașini așteptau pe trei benzi să se facă verde la semaforul de la trecerea de pietoni, un șofer a aruncat pe geam ceva, cel mai probabil un pachet de țigări gol.
Oul era proaspăt şi bun, făcut de o găină de la ţară, hrănită sănătos, de abia aşteptam să merg să-l cumpăr şi să-l sacrific în tigaie. Domniţa era, de fapt, o tânără şi simpatică doamnă, tot de la ţară, care recolta oul din cuibarul de acasă şi mi-l aducea într-o piaţă din Oradea.
A fost aşa de mare aglomeraţia de hituri, încât, la pauză, m-am întrebat ce vor mai cânta în partea a doua. Mi-am făcut griji degeaba, Moş Ciotoi venise cu sacul plin. "Fulgi de nea", "Vagabondul vieţii mele", "Ineluş cu piatră albastră", "Regina nopţii", "Mona", "Oare cum să cred?" şi "S-a mărit armata" împreună cu câteva succese greceşti adaptate în limba română au încălzit gradual atmosfera unei petreceri-hibrid – nici concert, nici spectacol, nici nuntă, dar câte puţin din fiecare...