.jpg)
Căpuşele sunt vectorii unor boli grave, dar de cele mai multe ori reacţia locală produsă de muşcătură se limitează la o simplă roşeaţă cu senzaţie de mâncărime care dispare în decurs de câteva zile în lipsa suprainfecţiei bacteriene. Paralizia produsă după muşcătura de căpuşă apare în majoritatea cazurilor la copii şi în general la fetiţe.
.jpg)
Înţepăturile de ţânţari pot produce meningita West Nile, o boală infecţioasă, transmiterea directă de la om la om nefiind posibilă. Virusul circulă mai ales în zonele tropicale, dar a ajuns şi în România, fiind cunoscută epidemia din 1996, cea mai mare din Europa, totalizând aproape 400 de cazuri. Din 1997 autorităţile sanitare au instituit măsuri stricte de monitorizare a bolii. Până în prezent nu există un vaccin specific pentru meningita West Nile.
În regiunea ţării noastre, înţepăturile de insecte provoacă rareori fenomene grave de intoxicaţie. Ar fi nevoie de 500-1000 de înţepături de albine pentru a produce moartea. Dar în condiţii de secetă prelungită şi caniculă persistentă, este posibilă apariţia unor păianjeni veninoşi şi la noi, ca de altfel şi accentuarea comportamentului agresiv al unor insecte autohtone, cum ar fi de exemplu viespii.
Cea mai frecventă toxiinfecţie alimentară e determinată de salmonele. Izvorul principal de infecţie este reprezentat în special de păsări şi ouă (mai ales de raţă), porci, bovine, peşti şi crustacee, rozătoare, dar şi de omul bolnav sau cel în convalescenţă care încă elimină salmonele. Boala apare la ingerarea unui aliment contaminat cu salmonele, care se multiplică în intestin şi produc o inflamaţie locală, putând evolua până la şoc şi chiar deces.
.jpg)
Obiceiurile personale ciudate sunt ceva obişnuit, dar atunci când acestea determină anxietate marcată care poate merge până la suferinţă personală şi durează mai mult de o oră pe zi, provocând tulburări sociale sau profesionale, înseamnă că există indiciile acestei boli.
O altă formă de tulburare anxioasă este tulburarea anxioasă generalizată, care se deosebeşte de panică (unde simptomele apar brusc) prin faptul că bolnavii prezintă o anxietate difuză şi persistentă, fără fobii, atacuri de panică sau tulburare obsesiv-compulsivă. Simptomele variază de la un pacient la altul, dar de obicei există o stare de tensiune, hiperactivitate vegetativă, timiditate şi vigilenţă.
Anxietatea este o stare patologică de nelinişte, de teamă, care apare la mulţi pacienţi cu diverse afecţiuni. Între 5 şi 20% din pacienţii internaţi în spital şi între 4 şi 14% din cei care se adresează medicilor de familie sau celor din policlinică suferă de tulburări anxioase. Statisticile ne arată că în majoritatea ţărilor dezvoltate, medicamentele antianxioase sunt printre cele mai solicitate.
Scleroza multiplă este o boală caracterizată prin inflamaţia şi distrucţia selectivă a mielinei sistemului nervos central, cu apariţia unor zone de cicatrizare. Este de două ori mai frecventă la femei decât la bărbaţi, fiind rară înainte de adolescenţă şi cu incidenţă crescută constant de la adolescenţă până la 35 de ani, cu scădere treptată după această vârstă.
Numită şi "durerea facială paroxistică", această afecţiune se caracterizează prin dureri puternice la nivelul buzelor, gingiilor, obrajilor, bărbiei şi, mai rar, la nivelul ochilor. Boala afectează nervul trigemen, un nerv cranian care asigură sensibilitatea tegumentelor feţei şi a jumătăţii anterioare a capului, iar prin ramura sa motorie are rol în masticaţie.
.jpg)
Accidentul vascular cerebral (AVC) apare prin blocarea sau lezarea unei artere care hrăneşte creierul şi se manifestă prin simptome ca slăbiciune musculară, amorţeală, tulburări de vedere, greutate în vorbire sau chiar imposibilitatea de a putea vorbi, paralizie parţială, de obicei la un membru sau la membrele de aceeaşi parte a corpului. În unele cazuri se poate ajunge la deces.
Maladia Alzheimer (descrisă încă din 1907 de către Alois Alzheimer) este considerată cea mai importantă boală degenerativă a sistemului nervos, instalându-se gradat şi provocând moartea neuronală lent progresivă.
Diabetul zaharat este în prezent o afecţiune nevindecabilă, de aceea este foarte importantă profilaxia primară a bolii. Chiar dacă există cazuri sporadice în care hiperglicemia poate regresa sau chiar să dispară, azi se cunoaşte că diabetul odată instalat şi netratat evoluează spre complicaţiile cronice invalidante cunoscute.
.jpg)
Cardiopatia ischemică este mai frecventă la diabetici, la fel ca infarctul miocardic acut şi insuficienţa cardiacă. Şi hipertensiunea arterială este mai frecventă la diabetici, unele medicamente antihipertensive fiind contraindicate.
.jpg)
Tratamentul medicamentos al diabetului zaharat cuprinde antidiabeticele orale şi insulinele. Diabetul non-insulino-dependent care nu poate fi controlat prin regimul dietetic răspunde bine la grupa medicamentelor pe bază de derivate de sulfoniluree care sunt uşor de folosit şi sigure.
Tratamentul diabetului zaharat vizează normalizarea glicemiei. Bolnavul trebuie să ştie şi să fie convins de importanţa respectării dietei şi a tratamentului, fiind de asemenea instruit să îşi controleze singur glicemia şi glicozuria (cantitatea de glucoză din urină).
Diabetul zaharat este cea mai frecventă boală endocrină, frecvenţa reală fiind mai greu de apreciat datorită standardelor diferite de diagnostic. Considerând hiperglicemia matinală ca şi criteriu de diagnostic, circa 1-2% din populaţie este afectată.
Hipoglicemia reprezintă o scădere a concentraţiei glucozei din sânge, fiind mai periculoasă pe termen scurt decât hiperglicemia, deoarece glucoza reprezintă suportul energetic primar al creierului.
Multe din aceste boli sunt transmise mai frecvent de la bărbaţi la femei decât de la femei la bărbaţi. Diagnosticul este mai dificil la femei datorită simptomelor nespecifice şi sensibilităţii mai reduse a testelor de laborator. La femei, bolile cu transmitere sexuală determină infecţii ale uretrei, colului uterin, vulvei şi vaginului, care se manifestă clinic prin simptome variate sau combinaţii între acestea.
Bolile cu transmitere sexuală sunt printre cele mai frecvente infecţii din lume. În ţările în curs de dezvoltare se situează printre primele 10-20 de afecţiuni care cauzează reducerea anilor de sănătate şi a vieţii productive prin complicaţiile majore: gonoreea, infecţiile cu chlamidii şi sifilisul.
Ateroscleroza este o depunere de plăci sau fâşii de grăsime în pereţii interni ai arterelor care treptat ajung să obstrueze arterele care hrănesc inima, creierul şi rinichii, ducând la atac de cord, accident vascular cerebral sau insuficienţă renală.
Tratamentul cancerului vezical superficial constă în rezecţie endoscopică cu biopsii vezicale selective, cu repetarea evaluării cistoscopice la fiecare 3-6 luni. 50-70% din bolnavi prezintă o reapariţie a tumorii, tot superficial, după o perioadă de 3 ani de la diagnostic.
Sistemul colector urinar, format din bazinetele renale (formaţiunile care "captează" urina din cei doi rinichi), cele două uretere ("tuburile" prin care urina ajunge la vezică), vezica urinară şi uretra ("tubul" prin care urina se elimină) este "căptuşit" cu nişte celule epiteliale denumite în ansamblu "uroteliu".
Este foarte importantă diferenţierea hematuriei de amestecul urinii cu sânge provenit din căile genitale (la femei sângerarea vaginală şi metroragia, adică sângerarea uterină determină prezenţa în urină a sângelui). Coloraţia roşiatică a urinii, ce se poate confunda cu hematuria macroscopică, poate fi consecutivă administrării unor medicamente şi ingestia unor alimente ca de exemplu sfecla roşie.
Guta cuprinde o serie de boli care apar singure sau în combinaţie şi includ hiperuricemia, atacurile de artrite inflamatorii, depozitele de cristale de uraţi la nivelul articulaţiilor şi la nivelul rinichilor, precum şi litiaza renală cu săruri de uraţi. Hiperuricemia este cea care determină apariţia gutei. Acidul uric, alături de creatinină, uree şi pigmenţii biliari, este un produs final al metabolismului proteic.
Constipaţia cronică este foarte răspândită în ţările cu standarde ridicate de civilizaţie, 10% din populaţie luând laxative în mod constant. Cauzele cele mai frecvente sunt neglijarea impulsului de defecaţie şi lipsa de iniţiere a acesteia, cu acumularea ulterioară de materii fecale uscate în cantitate mare la nivelul rectului.
Colica renală este o durere intensă la nivelul regiunii lombare şi abdominale determinată de obstacole organice sau funcţionale ale rinichilor şi căilor urinare. Obstacolele organice cele mai dese sunt calculii mobili din litiaza renală, cheagurile de sânge sau fragmentele de puroi din infecţiile cronice sau tumorile renale, şi stenozele ureterale (modificări ale calibrului ureteral) din tuberculoza renală.
BPCO include bronşita cronică şi emfizemul pulmonar. Bronşita cronică este definită epidemiologic ca o afecţiune pulmonară în care bolnavul tuşeşte şi expectorează cel puţin 3 luni pe an, timp de 2 ani consecutiv, fapt ce determină obstrucţie prin îngustarea căilor aeriene datorită mucusului prezent în exces.
Astmul bronşic este o afecţiune a căilor respiratorii caracterizată printr-o reactivitate crescută a acestora la o multitudine de stimuli. Clinic se caracterizează prin paroxisme de dispnee, tuse şi wheezing.
.jpg)
Creşterea numărului de cazuri de viroze respiratorii din ultimul timp, inclusiv în judeţul nostru, impune reamintirea unor aspecte referitoare la simptomatologia, tratamentul şi prevenţia acestora. Virozele respiratorii sunt determinate de foarte multe virusuri (circa 200, aparţinând de 8 genuri diferite, existând posibilitatea ca să se descopere în viitorul apropiat şi altele), responsabile de 2/3 până la 3/4 din cazurile de infecţii respiratorii acute.
Deşi numărul cazurilor de cancer al stomacului este în continuă scădere, totuşi această boală rămâne încă o problemă, studiile epidemiologice sugerând că riscul de a face boala este mai mare la clasele sociale cu nivel socio-economic scăzut.