.jpg)
Tratamentul medicamentos al ulcerului duodenal are 4 obiective majore: ameliorarea durerii, accelerarea procesului de vindecare a leziunii ulceroase, prevenirea recăderilor şi a complicaţiilor. Eficienţa multiplelor tratamente efectuate, mai vechi şi actuale, este discutabilă, având în vedere tendinţa la vindecare spontană a bolii, caracteristică a evoluţiei naturale a acesteia.
Ulcerul duodenal este o boală cronică ce afectează circa 10% din populaţie şi care prezintă o tendinţă de scădere, mai ales în ţările dezvoltate. Frecvenţa este asemănătoare la ambele sexe, iar evoluţia bolii este spre vindecare şi apoi reapariţie.
Descoperirea efectelor psihedelice ale LSD din anul 1947 în SUA a culminat cu un abuz de tip epidemic în cursul anilor '60. Impunerea unor limitări legale în privinţa fabricării şi distribuţiei acestuia precum şi pericolul pentru sănătate au dus la o scădere semnificativă a abuzului.
Descoperirea efectelor psihedelice ale LSD (dietilamina acidului lisergic) din anul 1947 în S.U.A., a culminat cu un abuz de tip epidemic în cursul ani- lor '60. Impunerea unor limitări legale în privinţa fabricării şi distribuţiei a-cestuia precum şi pericolul pentru sănătate, au dus la o scădere semnificativă a abuzului.
Utilizarea persistentă a opioidelor determină dependenţă fizică cu consecinţe serioase. Cam 25% dintre dependenţi decedează în decurs de 10 până la 25 de ani de abuz activ, decesul producându-se prin sinucidere, accidente, TBC, iar la toxicomanii care utilizează calea intravenoasă, prin hepatită B şi SIDA.
.jpg)
Opioidele sunt droguri asemănătoare opiului având un efect antialgic şi, în mai mică măsură, efecte sedative şi euforice. Drogurile opioide includ heroina, morfina şi codeina; codeina este inclusă în numeroase medicamente antitusive şi antialgice. Fiecare dintre aceste droguri poate produce dependenţă, sindromul de abstinenţă pentru oricare dintre acestea putând fi tratat prin administrarea oricărui alt drog opioid.
Infecţiile urinare sunt printre cele mai frecvente infecţii bacteriene, fiind determinate de prezenţa şi multiplicarea unor germeni patogeni în orice loc al tractului urinar, de la rinichi, uretere şi vezică urinară, la uretră.
Anorexia este o pierdere a apetitului sau lipsa voinţei de a mânca. Trebuie deosebită de intoleranţele alimentare sau de saţietatea precoce. Anorexia apare rar ca unic simptom, fiind mai frecventă în tulburările intestinale şi extraintestinale.
.jpg)
Dacă aveţi probleme de sănătate şi nu ştiţi din ce cauză, aflaţi că aţi putea suferi de o afecţiune produsă de aditivii alimentari. Care sunt cei mai întâlniţi aditivi, ce afecţiuni produc şi cum le depistaţi, aflaţi aici.
Organizaţiile mondiale de sănătate au elaborat o listă cu cei mai periculoşi aditivi prezenţi în produsele alimentare. Majoritatea ţărilor care utilizează aceşti aditivi sunt conştiente de nocivitatea lor şi efectuează demersuri legislative pentru a-i scoate de pe piaţă.
.jpg)
Studiile efectuate arată că utilizarea aditivilor alimentari în doze mici nu este nocivă pentru organismul uman. Unele combinaţii sunt benefice pentru conservarea unor alimente, ca de exemplu nitriţii în combinaţie cu sarea, folosiţi pentru oprirea dezvoltării sporilor bacililor care provoacă botulismul.
Atenţie! Datorită faptului că muşcătura nu este foarte evidentă, victimele pot fi greşit diagnosticate ca având apendicită sau ulcer perforat, de aceea este oportună luarea în calcul şi a posibilităţii intoxicaţiei prin muşcătura de păianjeni veninoşi.
Se cunosc circa 3.500 de specii de şerpi, din care mai puţin de o zecime sunt specii veninoase. Şerpii veninoşi fac parte din 5 familii: Elapidae, Viperidae, Hydrophidae, Crotalidae şi Colubridae. La noi, singurul şarpe veninos este vipera cu corn.
Căpuşele sunt vectorii unor boli grave (paralizie, febra Q, tularemia, borelioza şi altele), dar de cele mai multe ori reacţia locală produsă de muşcătură se limitează la o simplă roşeaţă cu senzaţie de mâncărime (prurit) care dispare în decurs de câteva zile în lipsa suprainfecţiei bacteriene.
.jpg)
Meningita West Nile este o boală infecţioasă transmisă la om prin înţepăturile de ţânţari, transmiterea directă de la om la om nefiind posibilă. În ultimul timp au apărut cazuri sporadice de infecţie cu virusul Nilului de Vest (West Nile) în Grecia şi Bulgaria, dar şi în România, existând din păcate şi câteva decese.
În regiunea ţării noastre, înţepăturile de insecte dau rareori fenomene grave de intoxicaţie; ar fi nevoie de 500-1000 de înţepături de albine pentru a produce moartea.
În aprecierea igienico-sanitară a surselor de apă, o importanţă deosebită trebuie acordată conţinutului natural de substanţe minerale deoarece acestea participă activ în procesele vitale, organismul primindu-le din mediul extern, inclusiv prin intermediul apei.
Consumul de apă poate avea o influenţă nefavorabilă asupra organismului atunci când apa conţine agenţii patogeni ai bolilor infecţioase, când are o compoziţie deosebită de cea a apei potabile şi când apa are gust sau miros ce o fac improprie consumului.
Ventilatoarele sunt mai puţin eficiente pe timp de caniculă, aşa că aerul condiţionat este cel mai indicat în această perioadă, atât pentru confortul persoanelor sănătoase, cât şi pentru unii bolnavi suferinzi de afecţiuni ce se pot agrava la temperaturi ridicate
.jpg)
Radiaţiile ultraviolete (RUV) constituie un factor indispensabil pentru procesele vitale, lipsa lor putând determina îmbolnăviri, dar, totodată pot exercita un efect nociv, atunci când acţiunea lor este în exces şi fără adaptare progresivă.
Spectrul radiaţiei solare se compune din radiaţii infraroşii (57%), luminoase (41-42%) şi ultraviolete (1-2%). Intensitatea radiaţiei solare variază în raport cu zona geografică, relieful ei, anotimpul, gradul de poluare atmosferică etc. Radiaţiile infraroşii constituie partea cea mai importantă a spectrului radiant, din punct de vedere cantitativ.
Ridicarea temperaturii mediului ambiant la peste 32 grade Celsius şi o umiditate relativ ridicată (peste 60%) determină modificări ale organismului, care se pot grupa în 4 sindroame importante: mialgia termică, insolaţia, accidentele datorate efortului fizic pe caniculă şi şocul hipertermic.
Vremea şi clima acţionează asupra organismului, influenţând în mare măsură desfăşurarea proceselor fiziologice, caracterul activităţii economice şi condiţiile de viaţă. E bine de ştiut cum, pentru a folosi informaţiile în beneficiul sănătăţii...
Afecţiunile gastrointestinale acute sunt pe locul secund în rândul celor mai răspândite boli din lume, după bolile acute respiratorii, manifestându-se diferit, de la deranjamentele uşoare din timpul vacanţelor, până la forme acute deshidratante care pot ucide în câteva ore.
.jpg)
Folosirea aditivilor alimentari trebuie să răspundă cel puţin unuia din următoarele scopuri: sporirea interesului consumatorilor pentru aceste produsele alimentare şi mărirea aportului de componenţi nutritivi în alimentele dietetice sau de regim.
.jpg)
Utilizarea aditivilor alimentari poate implica un anumit risc determinat de efectele negative sau chiar toxice pe care le pot exercita. Este importantă determinarea obiectivă a raportului dintre beneficiu şi risc.
.jpg)
Unii conservanţi acţionează ca substanţe antiseptice, având calitatea de a stagna multiplicarea microorganismelor saprofite de alterare din alimente şi putând inhiba sau distruge chiar şi microorganismele patogene pentru om.
În cea mai mare parte aditivii alimentari sunt obţinuţi prin sinteză şi mai puţin prin extracţie din materii prime naturale. Aromatizanţii alimentari sunt grupaţi în substanţe sintetice, naturale, condimente şi substanţe derivate din acestea, substanţe de aromă obţinute din materii prime naturale şi substanţe sintetice echivalente.
Pentru reglementarea precisă a utilităţii aditivilor alimentari şi pentru informarea corectă a consumatorilor, Uniunea Europeană a decis încă din anul 1979, ca fiecare aditiv autorizat să fie semnalat pe etichete sau pe ambalaje prin litera E, urmată de trei sau patru cifre.
Numită şi "durerea facială paroxistică", această afecţiune se caracterizează prin dureri puternice la nivelul buzelor, gingiilor, obrajilor, bărbiei şi, mai rar, la nivelul ochilor.