Munţii noştri aur poartă, iar ţara e scăldată de râuri. Totuşi, oamenii, aşa cum nu au "aur", nu au nici apă. Abia seceta devastatoare din acest an a început să atragă atenţia asupra paradoxului care se manifestă din plin şi în Bihor.
Deşi are patru bazine hidrografice - Barcău, Ier, Crişul Repede şi Crişul Negru - şi nicio zonă a judeţului nu e lipsită de cursuri naturale şi acumulări artificiale, câmpurile se usucă pentru că fermierii nu le pot uda. Cauzele? Decizii greşite luate de politicieni, dar şi indolenţa vecină cu sabotajul a instituţiilor obligate prin însăşi menirea lor să asigure apa fără de care irigaţiile sunt cu neputinţă...
Mai arid decât Creta
Săcueni, Tarcea, Cherechiu, Drăgeşti, Săcădat, Vadu Crişului, Remetea sunt, conform ABA Crişuri, câteva dintre localităţile bihorene grav afectate de secetă vara aceasta. Primării precum cele din Sârbi, Pomezeu ori Lugaşu de Jos au şi restricţionat furnizarea apei potabile, oprind-o pe timpul nopţii fiindcă oamenii o foloseau pentru a-şi uda grădinile.
"Am ajuns să raţionalizăm apa potabilă pentru că oamenii o utilizează la irigaţii. Dar de ce fac asta? Pentru că le ţine în viaţă plantele care îi ţin în viaţă pe ei!", spune şeful Oficiului Judeţean Bihor pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Cristian Buzlea (foto).
Directorul e marcat de o experienţă recentă, după o vacanţă în Grecia, care subliniază absurdul situaţiei. "Creta e o insulă cât Bihorul, unde plouă din octombrie până în martie, dar în august toate terenurile agricole sunt verzi. Acolo precipitaţiile se stochează în lacuri artificiale şi sunt folosite atât pentru a obţine apă potabilă, cât şi pentru irigaţii. La întoarcerea acasă, am văzut din avion peisajul de la noi: deşertificare în zone pline de lacuri! În Husasău de Criş, de exemplu, sunt o mulţime, în foste balastiere, dar lângă ele culturile sunt uscate".
"Nu înţeleg logica"
La mijlocul lunii, prefectul Dumitru Ţiplea (foto) a convocat reprezentanţii unor instituţii din agricultură, din domeniul hidrografic şi din îmbunătăţirile funciare pentru a avansa soluţii, căci situaţia e neagră.
În ultimii 4 ani, cantităţile de precipitaţii au fost cu mult sub necesarul din agricultură, de 550 litri/metrul pătrat, iar vara asta nu au ajuns nici la jumătate, fiind de doar 255 l/mp. Iar prognozele sunt sumbre: nici în toamnă nu vor fi precipitaţii care să atenueze seceta pedologică. Fenomenul a afectat peste o treime din terenurile agricole din judeţ, 187.505 ha din totalul de 486.596 ha, iar valoarea pagubelor se apropie de fabuloasa sumă de 1 miliard de lei, ajungând la 985,629 milioane lei.
"Zeci de ani, Bihorul a raportat necesităţi de desecare pentru o suprafaţă de 265.000 hectare, deşi de fapt necesităţile sunt pentru irigare. Sucursala ANIF (Agenţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare) are 2.985 km de canale care sunt alimentate cu apă doar iarna, iar primăvara se golesc. Nu înţeleg care e logica, pentru că vara este nevoie de apă pentru irigaţii", spunea prefectul.
În baza informaţiilor furnizate de ABA Crişuri, ANIF Bihor, Direcţia Agricolă şi OJFIR, Prefectura a redactat un material prin care a cerut Ministerului Agriculturii reabilitarea sistemului de irigaţii din Bihor, care ar putea acoperi 331.644 hectare, dar şi modificări legislative aşa încât ANIF să dispună de apa necesară irigaţiilor, în prezent aflată în administrarea ABA.
"Stăvilite" de ABA
Realizat înainte de 1989, sistemul de îmbunătăţiri funciare din Bihor, care permite ca în perioade cu precipitaţii abundente apele din râuri să fie reţinute în acumulări artificiale pentru ca în sezonul secetos să fie folosite pentru irigaţii, este format dintr-un Canal Colector principal administrat de ABA Crişuri şi canale secundare administrate de ANIF.
Indiferent că sunt alimentate gravitaţional, prin scurgere naturală, prin subtraversări de diguri sau prin pompări din cursurile şi lacurile ABA, canalele secundare ale ANIF sunt răspândite în întregul judeţ, în sud traversând zonele Cheresig, Sânnicolau Român, Cefa, Mădăras, Salonta, Batăr până la Avram Iancu, iar în nord de la Sălard şi Roşiori până la Diosig şi Săcueni.
De peste un deceniu, însă, sistemul funcţionează în proporţie de 83% exclusiv pentru aşa numitele desecări, adică preia apele în exces din anumite cursuri şi le redirecţionează în altele (de exemplu din Crişul Repede în Crişul Negru sau invers), fără a putea să le stocheze, astfel că ele se scurg mai departe, spre Ungaria. Invers, când nu sunt precipitaţii, canalele ANIF nu sunt alimentate din Canalul Colector al ABA Crişuri, care ţine coborâte stăvilarele.
Or, propunerea trimisă Ministerului Agriculturii prevede, între altele, reglarea stăvilarelor aşa încât apa să fie lăsată să ajungă în canalele pentru irigaţii, decolmatarea canalelor pentru a transporta mai multă apă, precum şi modificări legislative, inclusiv revenirea patrimoniului transferat în urmă cu peste un deceniu de la ANIF la ABA.
De la Agricultură la Mediu
Pentru că angajaţii ANIF nu au voie să facă declaraţii publice, un specialist din instituţie a explicat BIHOREANULUI, cu condiţia protejării identităţii, cum s-a ajuns ca ABA să dispună de toate apele, atât din cursurile naturale, cât şi din acumulări, iar ANIF doar preia temporar excesul când există risc de inundaţii.
În 2010, când Ministerul Agriculturii era condus de Valeriu Tabără (PD), iar cel al Mediului de Lászlo Borbely (UDMR), toate lacurile, care până atunci fuseseră administrate de ANIF, subordonată Ministerului Agriculturii, au fost transferate ANAR, din subordinea Ministerului Mediului, cu tot cu personal şi echipamente. "În ANIF Bihor au rămas 58 de oameni. Spre comparaţie, ABA Crişuri are 600. Tot de atunci, nu mai avem nici măcar un singur tractor, toate utilajele au ajuns la ABA, iar bugetele noastre sunt atât de mici încât nu avem bani pentru exploatarea sistemelor de desecare-irigare", spune specialistul.
În consecinţă, nu ANIF decide dacă are sau nu apă în canale, ci ABA, care controlează stăvilarele. Mai mult, conform unor regulamente de exploatare depăşite, ANIF e obligată ca în fiecare primăvară să-şi golească propriile canale pentru a prelua eventuale viituri la topirea zăpezilor, când cresc debitele. "Practic, nu se ţine cont de prognozele care arată că urmează deficite de precipitaţii".
De 12 ani, Ministerul Mediului e condus aproape neîntrerupt de reprezentanţi ai UDMR, iar şansele ca lacurile de acumulare şi celelalte componente ale sistemelor pentru irigaţii să fie cedate Ministerului Agriculturii sunt ca inexistente.
"Ne plimbă tehnic"
Un alt detaliu păgubos e că în cadrul ABA Crişuri nu există nicio structură care să răspundă de partea de irigaţii şi de colaborarea cu ANIF, astfel că deciziile aparţin exclusiv directorului Pásztor Sándor (foto), el însuşi fost director ANIF Bihor.
"ABA are doi directori tehnici, dar sunt de formă. Singurul care hotărăşte în relaţia cu noi e Pásztor. Noi îi cerem, de exemplu, să deschidă stăvilarele într-un anumit loc pentru irigaţii, iar el răspunde "o să analizăm, o să facem măsurători...". Adică "ne plimbă tehnic". Durează zile şi chiar săptămâni până să se deschidă un stăvilar, mai ales dacă Pásztor e plecat la Bucureşti", spune specialistul, făcând referire la faptul că directorul ABA Crişuri este, concomitent, şi consilier al ministrului Mediului, Tánczos Barna.
O asemenea situaţie a avut loc anul trecut în zona Avram Iancu: "Canalul de la Cefa la Avram Iancu era curăţat, dar ABA n-a dat drumul la apă în el pe motiv că ar fi fost colmatat şi nu s-ar scurge. Am decolmatat din nou, am verificat din nou profilurile (n.r. - pantele de scurgere) şi s-a dat drumul la apă şi târziu, şi puţin, pentru că n-a mai existat apă în acumulări. Te şi întrebi dacă nu e intenţionat...".
Primarul comunei Avram Iancu, Dan Chirla, confirmă şi el o întâmplare similară, din acest an. "În iunie am cerut apă pentru fermierii noştri, care lucrează câteva sute de hectare. Verbal, ni s-a răspuns afirmativ, dar abia ieri (n.r. - miercuri, 24 august) am primit răspunsul scris", spune edilul. Aprobarea este, însă, tardivă: culturile agricole sunt de mult compromise!
Întrebări fără răspuns
BIHOREANUL a cerut ABA Crişuri lămuriri despre activitatea legată de irigaţii şi (ne)cooperarea cu ANIF, al cărei rezultat se vede cu ochiul liber: apele sunt lăsate să se scurgă natural spre Ungaria vecină, astfel că fermierii de acolo, spre deosebire de ai noştri, îşi pot uda cu ele pământurile pentru a-şi câştiga traiul. La fel, a solicitat explicaţii şi privind motivele pentru care, aşa cum ziarul a mai scris, conducerea instituţiei, în timp ce construieşte cantoane "de protocol", ţine baraje nereparate ori nefinalizate chiar şi de peste un deceniu, cum e cazul acumulărilor de la Leşu (golită din 2015), Corbeşti (unde lucrările au început în 2011 şi au fost abandonate în 2015) ori Poiana (lucrări începute în 2006 şi părăsite în 2013).
În loc de lămuriri, însă, reporterul a fost poftit fie să adreseze ABA Crişuri o nouă cerere scrisă, fie să aştepte răspunsurile la o solicitare pe această temă depusă încă de la jumătatea lunii şi rămasă, încă, fără ecou, pe motiv că instituţia se încadrează în "termenul legal" pentru a-l furniza. Deloc de mirare: dacă i se permite să tergiverseze alimentarea cu apă a canalelor pentru irigaţii, de ce n-ar proceda la fel când e chemată să lămurească de ce?...
RECORD ISTORIC
"Stocaţi apa de ploaie"
Săptămâna trecută, cel mai recent raport al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene, intitulat "Secetă în Europa - august 2022", arăta că seceta din vara aceasta este cea mai gravă din ultimii 500 de ani în Europa, iar România se află printre ţările cele mai afectate.
Tot săptămâna trecută, pe 24 august, Administraţia Naţională Apele Române anunţa că rezervele de apă din acumulări sunt în scădere accentuată (în Bihor s-au redus de la 170 milioane metri cubi în luna mai, la 150 milioane mc în iunie, iar în iulie la 140 milioane mc), făcând apel la populaţie să economisească resursele de apă şi să recurgă inclusiv la "folosirea/stocarea apei din surse alternative, cum ar fi cea de ploaie, astfel încât apa potabilă să ajungă tuturor". Cetăţenii, adică, să facă pe cont propriu ceea ce Apele Române nu fac, deşi e treaba lor!
În schimb, nici ANAR la nivel naţional, nici ABA Crişuri în Bihor nu au prezentat soluţii pentru ca atunci când cad precipitaţii să majoreze rezervele de apă din acumulări, pentru a fi folosite la irigaţii.