Am intrat în anul Centenarului, iar asta nu înseamnă doar drapele şi discursuri sforăitoare, ci şi 100 de mari proiecte menite să schimbe faţa oraşului. Pe lângă beneficiile incontestabile, numeroasele investiţii vor aduce cu ele şi disconfort: străzi blocate, zgomot, praf, deranj... Oradea a crescut frumos în ultimii ani, spre disperarea cârcotaşilor care se agaţă de dealul Ciuperca ca orbul de botă.
Aho, aho, copii și frați, / Stați puțin și m-ascultați / Și la cap apoi băgați, / După care comentați! / Uite-a mai trecut un an, / Primar e tot Bolojan. / La CJ e un Păstor, / Pe numele lui Șandor. / Numai Mang este alt om: / Tot șef, da’ fără Tiron. / Pentru cine nu mai știe / Și Mălan e-n Primărie. / Vice mai este, de-un an, / Unu’ Birta Florian...
În toate studiile şi statisticile, Oradea apare pe plus la capitolul dezvoltare. Singurul minus este Universitatea. Or, noi nu putem aspira la statutul de oraş de prim rang cu o universitate minată de scandaluri şi cu rezultate îndoielnice.
La actualul nivel de dezvoltare, Oradea are nevoie de ajutor de la Bucureşti în tot mai mică măsură. Probabil cel mai mare cadou ar fi să fie lăsată în pace. Dacă sistemul de redistribuire a veniturilor nu ar fi fost bulversat de "revoluţia fiscală", lucrurile ar fi mers, în continuare, decent.
Ce vrem în Piaţa Ferdinand? Dacă dorim un parc, putem să arăm zona din faţa Teatrului şi mai punem vreo 20 de tuia. Aşa vom avea şi noi un Tuileries, ca parizienii. E drept că, potrivit propunerii Primăriei, va dispărea vegetaţia, dar la 50 de metri avem lunca Crişului, pentru cei dornici de umbră şi de clorofilă. Sau nu contează proiectul propriu-zis, ci doar şansa de a-i pune nişte tălpi lui Bolojan, pe un nou câmp de luptă?
Bolojan a reacţionat rapid: a decis să crească impozitele cu 20%, iar cei care le plătesc în avans să beneficieze de o scutire de numai 5%, nu de 10%, ca până acum, iar în plus a redus din subvenţia la gigacalorie, măsuri cu puternic impact electoral negativ. Şi-o fi zis că dacă tot creşte PSD-ul salariile cu 25%, aşa cum scrie în Biblia guvernării, ce mai contează 100 lei în plus la impozitele anuale?
Când Primăria Oradea a decis să crească impozitul cu 50% pe clădirile neîngrijite, niciun proprietar nu s-a sinchisit să pună bidineaua pe casa în care locuia. A fost nevoie să se ia o decizie dură, ca impozitul să crească cu 500%, pentru ca pe numeroase clădiri să răsară mândre schele şi superbe plase.
Atenţie: acest text nu este recomandat telespectatorilor Antena 3 şi România TV! Am avut ocazia unică să petrec o după-amiază cu magnatul George Soros, la vila sa din California. La intrare era un covor imens cu harta României Mari, pus în aşa fel încât oaspeţii să-l calce în picioare. Toţi piticii de grădină erau cu chipul eroilor neamului - Ştefan cel Mare, Mircea Cel Bătrân, Mihai Viteazul şi Şerban Nicolae.
Un vechi cântec spune: "Cartea n-are cine-o face / Căci primarul nostru zace". Noi am avut în Oradea şi primar care zace, şi primar care face. Când în Oradea nu se mişca nimic, investitorii erau puşi pe fugă şi paralele umpleau conturile edililor, multă lume s-a revoltat. Acum, că se sapă, se repară, se betonează, se sudează, se modifică, tot există o masă de nemulţumiţi.
Un reporter de la o televiziune a simţit pe propria piele ce înseamnă să faci anchete în ţigănime. A venit la Tileagd să filmeze cum fură romii combustibil şi s-a ales cu nişte pari pe spinare. Există locuri în Bihor, pe la Tileagd, Tinca sau Ineu, unde autoritatea statului este pusă serios sub semnul întrebării. Păi, de ce i-ar fi frică unui ţigan să dea cu parul în forţele de ordine când condiţiile din puşcărie sunt lux pe lângă ce are acasă?
Hai să vedem ce s-ar întâmpla dacă instituţiile subordonate Primăriei ar lua-o razna. Groparii te-ar lăsa cu mortul în casă, pentru că nu le mai ajung banii de trăscău. Angajaţii de la Zoo ar da drumul sălbăticiunilor în oraş, ca să arate în ce condiţii grele lucrează...
Meritul principal, însă, nu este al primarului Bolojan sau al managerului Carp, ci al ministrului Florian Bodog. Domnia sa a fost directorul spitalului, numai că, în mandatul său, nu doar că nu s-au făcut investiţii, dar spitalul avea datorii de milioane de euro. Ba nu, s-a făcut ceva: s-a defectat RMN-ul, ca bolnavii să poată fi duşi la investigaţii la Pelican. Deci meritul este al lui Bodog, pentru că a plecat şi nu a mai rămas director la Judeţean.
Nu am o simpatie deosebită pentru premierul Viktor Orbán, măcar din pricină că a sugrumat presa de opoziție din ţara vecină. În plus, atunci când vine vorba de imigranți, își aduce aminte că-i ungur verde, dar când e rost să capete fonduri UE devine european convins.
Centrul Cultural Clujean a organizat un seminar în care mai multe primării din ţară şi-au popularizat exemplele de bune practici. Primăria Oradea s-a prezentat cu soluţiile proprii în ce priveşte reabilitarea clădirilor de patrimoniu. Păcat că nu au fost invitaţi şi cei de la Consiliul Judeţean, că şi din greşelile altora poţi învăţa multe.
Când a fost vorba despre deblocarea tronsonului de autostradă Borş - Suplac s-a constatat că trebuie din nou aviz de mediu, pentru că între timp au crescut prin zonă nişte buruieni protejate. Când s-au găsit constructori pentru coridorul IV al autostrăzii Bucureşti - Nădlac a apărut din neant un neica nimeni care a visat că a văzut nişte castori în zonă şi lucrările au fost oprite. Iar situaţii similare sunt peste tot...
Nici în cele mai erotice visuri ale Primăriei edilii nu se aşteptau ca Aquapark-ul să încheie primul an de activitate cu un plus de 660.000 de euro. De obicei e o performanţă ca astfel de activităţi să le scoţi pe zero. Ei bine, şi ce face conducerea Aquapark-ului în această situaţie? Varsă jumătate din sumă în gura hrăpăreaţă a Primăriei, urmând ca, din suma rămasă, să mai cârpească pe ici pe acolo.
Excelentă ideea ca minorităţile să-şi arate tradiţiile într-un cadru organizat. E nevoie de aşa ceva pentru că în ultimii ani, constat cu tristeţe, segregarea a căpătat proporţii îngrijorătoare. Unii tinerii maghiari vorbesc o română greoaie, iar românii nu ştiu o boabă ungureşte, chestie de neimaginat acum 30-40 de ani.
S-a lansat dezbaterea publică pentru scoaterea din centrul oraşului a păcănelelor, a magazinelor second hand, precum şi pentru punerea în valoare a spaţiilor comerciale nefolosite. Primăria speră că, prin mărirea impozitelor cu 50%, se va face ordine. Există, însă, experienţa tristă cu refacerea faţadelor.
Cu Carnavalul Florilor şefii de la Consiliul Judeţean au ajuns la limita de jos a penibilului. Când am văzut cum şi-au făcut şi ei un panou cu flori, parcă proaspăt culese din cimitir, amplasate pe o remorcă cu care se cară butelii, mi-am dat seama că nimic mai jenant nu li se mai poate întâmpla.
Un drum cu trenul de la Oradea până la Mangalia poate dura şi 24 de ore. O asemenea deplasare seamănă cu o călătorie în timp. Dacă s-ar scula din morţi, marele Carol I i-ar scutura pe şefii de la Transporturi de ce viteza trenurilor a scăzut cu 20 km/h faţă de cea din 1880.
.JPG)
Când nu mai au argumente, adversarii primarului îl acuză că e un biet ţăran de la Birtin. De curând, Bolojan a anunţat că vrea să asaneze centrul oraşului de dughene, de magazine second hand şi de spaţii părăginite de ani buni. Reacţia a fost dură din partea inamicilor, semn că nu sunt altceva decât nişte peizani neintegraţi.
Imaginați-vă ce ar fi în Oradea dacă o mare parte din polițiști s-ar pensiona. Toți hoții, violatorii și corupții ar zburda în voie și ar fraterniza cu pușcăriașii, care ar ieși nestingheriți din pârnaie. Asta pentru că și lucrătorii de la penitenciare pleacă pe capete la pensie. În tot acest haos, nu mai lipsește decât ca Poliția de frontieră să se lase la vatră in corpore, pentru ca ruta de emigrație ilegală de la Borș să devină bulevard.
În "Ţara lui Mână Întinsă" toată lumea cere ceva. Cei din sectorul bugetar vor dublarea salariilor. Pensionarii militari nu se mai pot descurca cu mai puţin de 1.500 de euro pe lună. Studenţii sunt oripilaţi că nu au gratuitate la parcarea maşinilor. Acum, şi elevii doresc să primească burse şi ajutoare, că numai la Oradea nu se întâmplă acest lucru.
M-am tot întrebat care e motivul pentru care președintele Consiliului Județean, Pasztor Sandor, a băgat la protocol sute de borcane cu miere. O explicație ar fi că și-a cumpărat niște stupi la CJ pentru a justifica oarecum prezența atâtor trântori în instituție.
Două săptămâni la rând Cetatea a găzduit evenimente care au strâns spectatori cam cât jumătate din populaţia oraşului, semn că fortăreaţa are mare potenţial. Evident că pentru a pune în valoare obiectivul e nevoie de bani, dar mai ales de minte. Că bani au avut şi cei de la Consiliul Judeţean şi au reuşit să strângă câţiva rătăciţi care admirau alţi câţiva expiraţi aduşi pe sume grele de la Bucureşti.
În mandatul lui Cornel Popa, Consiliul Judeţean îşi primise binemeritata denumire de staţiune balneară. Practic, numai apa termală mai lipsea, că nămolul oricum era asigurat de politrucii din instituţie. Dar deja am ajuns să regretăm acele vremuri. Măcar atunci, chiar dacă nu se făcea nimic, nici nu se spărgeau banii publici cu nesimţire, aşa cum o face administraţia condusă de Pasztor Sandor.
Domnul doctor Ovidiu Pleşa de la Casa de Pensii a ajuns în instanţă pentru 235 de fapte de corupţie şi pentru şpăgi totalizând 56.000 lei, perioada de monitorizare fiind de o lună şi câteva zile. Asta înseamnă că pe an, scăzând concediile şi sărbătorile legale, omul a făcut peste 100.000 euro din mită şi a comis peste 2.000 de fapte de corupţie. În 10 ani, la Pensii poţi face milionul de euro din mită, başca 20.000 de fapte.
Lichelele de politicieni convoacă de urgenţă duminica Parlamentul, să-şi scape pielea, dar pentru o problemă atât de gravă de sănătate publică precum epidemia de rujeolă nu-şi bat capul nici în mijlocul săptămânii. Iar Florian Bodog, în cele 6 luni cât a stat ministru, nu a reuşit să procure vaccinurile necesare, fiind preocupat mai degrabă să se bată cu Arafat pentru achiziţionarea unor ambulanţe. Prietenii ştiu de ce.
Mi se pare normal ca unii actori să protesteze că filarmoniștii au lefuri mai mari, după ce au primit majorări de 50%. De mai multă vreme, Traian Bodea, vicele de la Consiliul Județean, instituţia ce păstorește Teatrul și Filarmonica, a observat că, la ce salarii au artiștii, aceștia ar trebui să cânte şi în spaţii publice, chestie care i-a atras o cantitate importantă de sudalme.
Noii politruci sunt poate și mai nocivi decât cei vechi, măcar prin prisma faptului că sunt mai tineri. E drept că au școli mai multe, dar tot de proastă calitate. Poate că tocmai de aceea, simțind un oarecare deficit de legitimitate, se umplu de masterate și de doctorate ca recruții de păduchi lați...