Centrul Cultural Clujean a organizat un seminar în care mai multe primării din ţară şi-au popularizat exemplele de bune practici. Primăria Oradea s-a prezentat cu soluţiile proprii în ce priveşte reabilitarea clădirilor de patrimoniu. Păcat că nu au fost invitaţi şi cei de la Consiliul Judeţean, că şi din greşelile altora poţi învăţa multe.
Când a fost vorba despre deblocarea tronsonului de autostradă Borş - Suplac s-a constatat că trebuie din nou aviz de mediu, pentru că între timp au crescut prin zonă nişte buruieni protejate. Când s-au găsit constructori pentru coridorul IV al autostrăzii Bucureşti - Nădlac a apărut din neant un neica nimeni care a visat că a văzut nişte castori în zonă şi lucrările au fost oprite. Iar situaţii similare sunt peste tot...
Nici în cele mai erotice visuri ale Primăriei edilii nu se aşteptau ca Aquapark-ul să încheie primul an de activitate cu un plus de 660.000 de euro. De obicei e o performanţă ca astfel de activităţi să le scoţi pe zero. Ei bine, şi ce face conducerea Aquapark-ului în această situaţie? Varsă jumătate din sumă în gura hrăpăreaţă a Primăriei, urmând ca, din suma rămasă, să mai cârpească pe ici pe acolo.
Excelentă ideea ca minorităţile să-şi arate tradiţiile într-un cadru organizat. E nevoie de aşa ceva pentru că în ultimii ani, constat cu tristeţe, segregarea a căpătat proporţii îngrijorătoare. Unii tinerii maghiari vorbesc o română greoaie, iar românii nu ştiu o boabă ungureşte, chestie de neimaginat acum 30-40 de ani.
S-a lansat dezbaterea publică pentru scoaterea din centrul oraşului a păcănelelor, a magazinelor second hand, precum şi pentru punerea în valoare a spaţiilor comerciale nefolosite. Primăria speră că, prin mărirea impozitelor cu 50%, se va face ordine. Există, însă, experienţa tristă cu refacerea faţadelor.
Cu Carnavalul Florilor şefii de la Consiliul Judeţean au ajuns la limita de jos a penibilului. Când am văzut cum şi-au făcut şi ei un panou cu flori, parcă proaspăt culese din cimitir, amplasate pe o remorcă cu care se cară butelii, mi-am dat seama că nimic mai jenant nu li se mai poate întâmpla.
Un drum cu trenul de la Oradea până la Mangalia poate dura şi 24 de ore. O asemenea deplasare seamănă cu o călătorie în timp. Dacă s-ar scula din morţi, marele Carol I i-ar scutura pe şefii de la Transporturi de ce viteza trenurilor a scăzut cu 20 km/h faţă de cea din 1880.
.JPG)
Când nu mai au argumente, adversarii primarului îl acuză că e un biet ţăran de la Birtin. De curând, Bolojan a anunţat că vrea să asaneze centrul oraşului de dughene, de magazine second hand şi de spaţii părăginite de ani buni. Reacţia a fost dură din partea inamicilor, semn că nu sunt altceva decât nişte peizani neintegraţi.
Imaginați-vă ce ar fi în Oradea dacă o mare parte din polițiști s-ar pensiona. Toți hoții, violatorii și corupții ar zburda în voie și ar fraterniza cu pușcăriașii, care ar ieși nestingheriți din pârnaie. Asta pentru că și lucrătorii de la penitenciare pleacă pe capete la pensie. În tot acest haos, nu mai lipsește decât ca Poliția de frontieră să se lase la vatră in corpore, pentru ca ruta de emigrație ilegală de la Borș să devină bulevard.
În "Ţara lui Mână Întinsă" toată lumea cere ceva. Cei din sectorul bugetar vor dublarea salariilor. Pensionarii militari nu se mai pot descurca cu mai puţin de 1.500 de euro pe lună. Studenţii sunt oripilaţi că nu au gratuitate la parcarea maşinilor. Acum, şi elevii doresc să primească burse şi ajutoare, că numai la Oradea nu se întâmplă acest lucru.
M-am tot întrebat care e motivul pentru care președintele Consiliului Județean, Pasztor Sandor, a băgat la protocol sute de borcane cu miere. O explicație ar fi că și-a cumpărat niște stupi la CJ pentru a justifica oarecum prezența atâtor trântori în instituție.
Două săptămâni la rând Cetatea a găzduit evenimente care au strâns spectatori cam cât jumătate din populaţia oraşului, semn că fortăreaţa are mare potenţial. Evident că pentru a pune în valoare obiectivul e nevoie de bani, dar mai ales de minte. Că bani au avut şi cei de la Consiliul Judeţean şi au reuşit să strângă câţiva rătăciţi care admirau alţi câţiva expiraţi aduşi pe sume grele de la Bucureşti.
În mandatul lui Cornel Popa, Consiliul Judeţean îşi primise binemeritata denumire de staţiune balneară. Practic, numai apa termală mai lipsea, că nămolul oricum era asigurat de politrucii din instituţie. Dar deja am ajuns să regretăm acele vremuri. Măcar atunci, chiar dacă nu se făcea nimic, nici nu se spărgeau banii publici cu nesimţire, aşa cum o face administraţia condusă de Pasztor Sandor.
Domnul doctor Ovidiu Pleşa de la Casa de Pensii a ajuns în instanţă pentru 235 de fapte de corupţie şi pentru şpăgi totalizând 56.000 lei, perioada de monitorizare fiind de o lună şi câteva zile. Asta înseamnă că pe an, scăzând concediile şi sărbătorile legale, omul a făcut peste 100.000 euro din mită şi a comis peste 2.000 de fapte de corupţie. În 10 ani, la Pensii poţi face milionul de euro din mită, başca 20.000 de fapte.
Lichelele de politicieni convoacă de urgenţă duminica Parlamentul, să-şi scape pielea, dar pentru o problemă atât de gravă de sănătate publică precum epidemia de rujeolă nu-şi bat capul nici în mijlocul săptămânii. Iar Florian Bodog, în cele 6 luni cât a stat ministru, nu a reuşit să procure vaccinurile necesare, fiind preocupat mai degrabă să se bată cu Arafat pentru achiziţionarea unor ambulanţe. Prietenii ştiu de ce.
Mi se pare normal ca unii actori să protesteze că filarmoniștii au lefuri mai mari, după ce au primit majorări de 50%. De mai multă vreme, Traian Bodea, vicele de la Consiliul Județean, instituţia ce păstorește Teatrul și Filarmonica, a observat că, la ce salarii au artiștii, aceștia ar trebui să cânte şi în spaţii publice, chestie care i-a atras o cantitate importantă de sudalme.
Noii politruci sunt poate și mai nocivi decât cei vechi, măcar prin prisma faptului că sunt mai tineri. E drept că au școli mai multe, dar tot de proastă calitate. Poate că tocmai de aceea, simțind un oarecare deficit de legitimitate, se umplu de masterate și de doctorate ca recruții de păduchi lați...
Eu cred că valoarea unui manager nu constă în a merge cu miloaga la sponsori pentru a putea plăti salariile sportivilor, ci în croirea unei strategii pe termen lung, în baza căreia să fie promovaţi tinerii sportivi orădeni. Oricum, tratamentul diferențiat al managerului Şerban Sere față de cele două echipe, aflate practic în situații identice, are o singură explicație.
Bună ideea porților deschise la Termoficare. Așa am avut ocazia să văd pe ce au dat frații noștri din UE 55 milioane de euro, adică 250 euro pentru fiecare orădean. Bătrâna centrală am văzut-o încă din 1980. Era cea care ducea în spate industria și consumatorii casnici. Pentru modul în care și-a făcut datoria față de Oradea, i-aș da o medalie.
Bolojan s-a săturat de meandrele vieţii politice, motiv pentru care a renunţat să candideze la şefia partidului. De altfel, structural nici nu e potrivit pentru asemenea activităţi care presupun compromisuri, şulfării şi trădări. Nu este el omul potrivit care să-i pună cap la cap pe liberalii penali cu activiştii care fură prin judeţe cot la cot cu duşmanii pesedişti.
Homosexualii au primit o lovitură sub centură: Parlamentul a decis că familia tradiţională se compune dintr-un bărbat şi o femeie. Păi, hai să vedem cam cum arată o familie tradiţională în poporul ce se trage din Decebal şi Traian!
Se imaginează fel de fel de scheme economice prin care orădenii să fie obligaţi să repare faţadele clădirilor în care locuiesc. Miza nu este doar aspectul turistic al oraşului. O cărămidă bine ţintită de destin poate curma o viaţă şi atunci să vezi cum se merge pe fir pentru găsirea vinovatului. Iar în faţa organelor sloganul că "suntem prea săraci să reparăm" nu mai ţine.
Alianţa conducătoare de la Consiliul Judeţean a decis să-i dea în judecată pe consilierii liberali, pe motiv că nu votează după cum vrea muşchiul UDMR-ului. Că ALDE şi PSD oricum nu contează. Parcă şi văd o şedinţă la Tribunal, unde domnul Pasztor se tânguie în faţa preşedintelui de şedinţă: "Domnule judecător! Neluţu Avrigeanu nu se joacă cu noi de-a condusul judeţului, ne strică castelele de nisip cu lopăţica...
Înainte de Revoluţie intra la facultate cam 5% din populaţie. Mai exista o categorie de oameni bine calificaţi, o masă de necalificaţi şi una de agricultori. Acum cam tot 5% fac o facultate pe bune, în timp ce marea masă care a reuşit să pună mâna pe diplome nu se jenează că pe ele scrie Vadu Crişului.
S-a spus despre disputa pentru şefia PNL Oradea, între Florin Birta şi Mircea Mălan, că este de fapt o bătălie pentru mandatul de viitor primar. La cum arată în momentul de faţă oferta partidelor, s-ar putea să fie chiar aşa. Deci nu e de mirare că cei doi combatanţi au apelat la o campanie din care nu au lipsit calomnia şi delaţiunea.
La auzul veştii că Soros trebuie să-şi mute universitatea din Budapesta, forţat de Orban pe motiv că vrea să ia fabricile, pământurile şi bograciul ungurilor, primarii de pe graniţa de vest s-au oferit să dea găzduire prestigioasei instituţii. Vestea e de două ori bună: o dată că poate ne pricopsim cu o şcoală de elită, şi apoi că nici ungurii nu-s mai breji ca noi dacă se tem de Soros.
Adevărul e că numai asta îi mai lipsea Universităţii Oradea! Ideea unui Muzeu al Universităţii poate fi o idee bună doar dacă reuşeşte să pună mâna pe întreg spaţiul Muzeului Ţării Crişului, pentru că Sorbonica nu duce lipsă de exponate. Hai să vedem câteva dintre ele...
Nişte spirite libere din Marghita au constatat că urbea e ocolită de trupele importante din ţară. Nu s-au dus să se plângă primarului că în târgul lor nu se întâmplă nimic. Au pus mână de la mână şi au adus ei cântăreţi în oraş. I-au cazat în casele lor, le-au dat din bucatele gătite de ei, şi-au chemat concetăţeni gratis la concert şi toată lumea a fost mulţumită.
În "cel mai sigur oraş din ţară", un individ răneşte un bărbat şi îşi execută cu sânge rece iubita. Deşi autorităţile ştiau încă de la amiază numele criminalului şi maşina cu care se deplasa, nu i-au dat semnalmentele decât spre seară. Nepermis de târziu.
Mă miră să văd că Primăria nu se poate dezbăra de apucăturile cazone şi trimite terasele din centru la culcare la ora 23. Cine umblă prin oraşele turistice e uluit de mizeria ce se strânge pe seară, precum şi de aglomeraţia, zgomotul şi nebunia care poate dura până spre zori. În astfel de localităţi viaţa băştinaşilor nu e deloc uşoară, dar nimeni n-a reuşit încă să împace capra turiştilor cu varza localnicilor. Se face curăţenie, iar a doua zi totul se reia de la capăt.