De Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, fostul ministru Cseke Attila a rostit câteva fraze cu referire directă la primarul Ilie Bolojan. Citez: "Suntem pregătiţi să ajutăm, dar nu ca slugi, ci ca orădeni maghiari dornici de a face ceva constructiv".
Consiliul Judeţean parcă ar fi blestemat. De la înfiinţare a fost condus ori de hoţi, ori de incompetenţi, ori de leneşi, indiferent ce partid a fost la putere. În actualul mandat, marea vedetă e Ioan Mang. Pentru că acesta a vrut să-i dea o lecţie fostei pupile Ana Maria Tiron, alianţa de la putere s-a trezit că are, azi, acelaşi număr de voturi cu opoziţia...
Acum zece ani, orădenii nu aveau nici unde să iasă în oraş, nici pentru ce. A trebuit să fie renovată Cetatea, să redesenăm Piaţa Unirii şi muzeele să prindă contur pentru ca lucrurile să se mişte şi în domeniul cultural. M-am uitat peste programul Asociaţiei pentru Promovarea Turismului în Oradea şi Regiune (APTOR) pe anul acesta şi am constatat că, practic, nu există lună care să nu ne îmbie cu activităţi interesante.
Sunt mândru că s-a constituit la nivel judeţean un grup de lucru pentru Centenar. Dar parcă şi mai mult m-aş bucura dacă s-ar face un grup de lucru pentru autostrada Borş-Braşov. Când vine vorba de cuvinte sforăitoare, de bătut cu pumnii-n piept, de lăcrimat la drapel, suntem maeştri. Numai că Unirea ar trebui cinstită în principal prin fapte. Prin drumuri, şcoli şi spitale, abia apoi prin simpozioane.
Foarte interesant comportamentul preşedintelui Consiliului Judeţean... Iese primarul Bolojan cu planurile de dezvoltare a oraşului, hop vine şi domnul preşedinte Pásztor cu ideile proprii! Aşa am aflat că judeţul va investi într-un parc ştiinţific şi tehnologic, că va face un bloc ANL pentru angajaţi şi că visează la un campus pentru copiii cu nevoi speciale.
Doi orădeni au câştigat în instanţă dreptul de a beneficia de terenul lor după bunul plac. S-a demonstrat că atunci când mergi la Primărie pentru o autorizaţie de construcţie nu trebuie să donezi o porţiune din terenul de la drum. Metoda e cel puţin neelegantă, ca să nu spun incorectă.
La Universitatea din Oradea este în permanenţă primăvară. Asta pentru că tot timpul instituţia e plină de ghiocei, adică de oameni care stau cu capul plecat. Dar iată că s-a iţit şi un dascăl care nu mai suportă impostura şi neruşinarea. Mircea Morariu nu e un personaj comod. Critic de teatru scorţos, face cronici care rănesc pe unii, mulţumesc pe alţii, dar clar nu-şi bate joc de meserie...
În Parcul Bălcescu au fost tăiaţi 16 arbori. Nici acum nu ştiu motivul: ca să crească veniturile firmei defrişatoare sau ca să se mai facă loc pentru nişte bodegi? Eu, unul, nu cred că Bolojan merită titlul de primarul-beton. În mandatele sale s-a dublat, totuşi, suprafaţa parcurilor din oraş...
În Oradea se potriveşte perfect parafraza unor versuri pentru care pe vremuri primeai sigur 5 ani la Canal: "Comuniştii, ţărăniştii / Au luat pielea de pe noi / Dar veniră liberalii / Şi ne-au dat-o înapoi".
Dacă vreți să știți de câte ori minte un politician într-o oră, nu cereți părerea politologilor, ci a medicilor. În funcție de capacitatea toracică, un om respiră în medie de 900 de ori pe oră. Deci și politicienii mint tot de atâtea ori, pentru că un adevărat om politic minte precum respiră.
Am intrat în anul Centenarului, iar asta nu înseamnă doar drapele şi discursuri sforăitoare, ci şi 100 de mari proiecte menite să schimbe faţa oraşului. Pe lângă beneficiile incontestabile, numeroasele investiţii vor aduce cu ele şi disconfort: străzi blocate, zgomot, praf, deranj... Oradea a crescut frumos în ultimii ani, spre disperarea cârcotaşilor care se agaţă de dealul Ciuperca ca orbul de botă.
Aho, aho, copii și frați, / Stați puțin și m-ascultați / Și la cap apoi băgați, / După care comentați! / Uite-a mai trecut un an, / Primar e tot Bolojan. / La CJ e un Păstor, / Pe numele lui Șandor. / Numai Mang este alt om: / Tot șef, da’ fără Tiron. / Pentru cine nu mai știe / Și Mălan e-n Primărie. / Vice mai este, de-un an, / Unu’ Birta Florian...
În toate studiile şi statisticile, Oradea apare pe plus la capitolul dezvoltare. Singurul minus este Universitatea. Or, noi nu putem aspira la statutul de oraş de prim rang cu o universitate minată de scandaluri şi cu rezultate îndoielnice.
La actualul nivel de dezvoltare, Oradea are nevoie de ajutor de la Bucureşti în tot mai mică măsură. Probabil cel mai mare cadou ar fi să fie lăsată în pace. Dacă sistemul de redistribuire a veniturilor nu ar fi fost bulversat de "revoluţia fiscală", lucrurile ar fi mers, în continuare, decent.
Ce vrem în Piaţa Ferdinand? Dacă dorim un parc, putem să arăm zona din faţa Teatrului şi mai punem vreo 20 de tuia. Aşa vom avea şi noi un Tuileries, ca parizienii. E drept că, potrivit propunerii Primăriei, va dispărea vegetaţia, dar la 50 de metri avem lunca Crişului, pentru cei dornici de umbră şi de clorofilă. Sau nu contează proiectul propriu-zis, ci doar şansa de a-i pune nişte tălpi lui Bolojan, pe un nou câmp de luptă?
Bolojan a reacţionat rapid: a decis să crească impozitele cu 20%, iar cei care le plătesc în avans să beneficieze de o scutire de numai 5%, nu de 10%, ca până acum, iar în plus a redus din subvenţia la gigacalorie, măsuri cu puternic impact electoral negativ. Şi-o fi zis că dacă tot creşte PSD-ul salariile cu 25%, aşa cum scrie în Biblia guvernării, ce mai contează 100 lei în plus la impozitele anuale?
Când Primăria Oradea a decis să crească impozitul cu 50% pe clădirile neîngrijite, niciun proprietar nu s-a sinchisit să pună bidineaua pe casa în care locuia. A fost nevoie să se ia o decizie dură, ca impozitul să crească cu 500%, pentru ca pe numeroase clădiri să răsară mândre schele şi superbe plase.
Atenţie: acest text nu este recomandat telespectatorilor Antena 3 şi România TV! Am avut ocazia unică să petrec o după-amiază cu magnatul George Soros, la vila sa din California. La intrare era un covor imens cu harta României Mari, pus în aşa fel încât oaspeţii să-l calce în picioare. Toţi piticii de grădină erau cu chipul eroilor neamului - Ştefan cel Mare, Mircea Cel Bătrân, Mihai Viteazul şi Şerban Nicolae.
Un vechi cântec spune: "Cartea n-are cine-o face / Căci primarul nostru zace". Noi am avut în Oradea şi primar care zace, şi primar care face. Când în Oradea nu se mişca nimic, investitorii erau puşi pe fugă şi paralele umpleau conturile edililor, multă lume s-a revoltat. Acum, că se sapă, se repară, se betonează, se sudează, se modifică, tot există o masă de nemulţumiţi.
Un reporter de la o televiziune a simţit pe propria piele ce înseamnă să faci anchete în ţigănime. A venit la Tileagd să filmeze cum fură romii combustibil şi s-a ales cu nişte pari pe spinare. Există locuri în Bihor, pe la Tileagd, Tinca sau Ineu, unde autoritatea statului este pusă serios sub semnul întrebării. Păi, de ce i-ar fi frică unui ţigan să dea cu parul în forţele de ordine când condiţiile din puşcărie sunt lux pe lângă ce are acasă?
Hai să vedem ce s-ar întâmpla dacă instituţiile subordonate Primăriei ar lua-o razna. Groparii te-ar lăsa cu mortul în casă, pentru că nu le mai ajung banii de trăscău. Angajaţii de la Zoo ar da drumul sălbăticiunilor în oraş, ca să arate în ce condiţii grele lucrează...
Meritul principal, însă, nu este al primarului Bolojan sau al managerului Carp, ci al ministrului Florian Bodog. Domnia sa a fost directorul spitalului, numai că, în mandatul său, nu doar că nu s-au făcut investiţii, dar spitalul avea datorii de milioane de euro. Ba nu, s-a făcut ceva: s-a defectat RMN-ul, ca bolnavii să poată fi duşi la investigaţii la Pelican. Deci meritul este al lui Bodog, pentru că a plecat şi nu a mai rămas director la Judeţean.
Nu am o simpatie deosebită pentru premierul Viktor Orbán, măcar din pricină că a sugrumat presa de opoziție din ţara vecină. În plus, atunci când vine vorba de imigranți, își aduce aminte că-i ungur verde, dar când e rost să capete fonduri UE devine european convins.
Centrul Cultural Clujean a organizat un seminar în care mai multe primării din ţară şi-au popularizat exemplele de bune practici. Primăria Oradea s-a prezentat cu soluţiile proprii în ce priveşte reabilitarea clădirilor de patrimoniu. Păcat că nu au fost invitaţi şi cei de la Consiliul Judeţean, că şi din greşelile altora poţi învăţa multe.
Când a fost vorba despre deblocarea tronsonului de autostradă Borş - Suplac s-a constatat că trebuie din nou aviz de mediu, pentru că între timp au crescut prin zonă nişte buruieni protejate. Când s-au găsit constructori pentru coridorul IV al autostrăzii Bucureşti - Nădlac a apărut din neant un neica nimeni care a visat că a văzut nişte castori în zonă şi lucrările au fost oprite. Iar situaţii similare sunt peste tot...
Nici în cele mai erotice visuri ale Primăriei edilii nu se aşteptau ca Aquapark-ul să încheie primul an de activitate cu un plus de 660.000 de euro. De obicei e o performanţă ca astfel de activităţi să le scoţi pe zero. Ei bine, şi ce face conducerea Aquapark-ului în această situaţie? Varsă jumătate din sumă în gura hrăpăreaţă a Primăriei, urmând ca, din suma rămasă, să mai cârpească pe ici pe acolo.
Excelentă ideea ca minorităţile să-şi arate tradiţiile într-un cadru organizat. E nevoie de aşa ceva pentru că în ultimii ani, constat cu tristeţe, segregarea a căpătat proporţii îngrijorătoare. Unii tinerii maghiari vorbesc o română greoaie, iar românii nu ştiu o boabă ungureşte, chestie de neimaginat acum 30-40 de ani.
S-a lansat dezbaterea publică pentru scoaterea din centrul oraşului a păcănelelor, a magazinelor second hand, precum şi pentru punerea în valoare a spaţiilor comerciale nefolosite. Primăria speră că, prin mărirea impozitelor cu 50%, se va face ordine. Există, însă, experienţa tristă cu refacerea faţadelor.
Cu Carnavalul Florilor şefii de la Consiliul Judeţean au ajuns la limita de jos a penibilului. Când am văzut cum şi-au făcut şi ei un panou cu flori, parcă proaspăt culese din cimitir, amplasate pe o remorcă cu care se cară butelii, mi-am dat seama că nimic mai jenant nu li se mai poate întâmpla.
Un drum cu trenul de la Oradea până la Mangalia poate dura şi 24 de ore. O asemenea deplasare seamănă cu o călătorie în timp. Dacă s-ar scula din morţi, marele Carol I i-ar scutura pe şefii de la Transporturi de ce viteza trenurilor a scăzut cu 20 km/h faţă de cea din 1880.