Înainte de Revoluţie intra la facultate cam 5% din populaţie. Mai exista o categorie de oameni bine calificaţi, o masă de necalificaţi şi una de agricultori. Acum cam tot 5% fac o facultate pe bune, în timp ce marea masă care a reuşit să pună mâna pe diplome nu se jenează că pe ele scrie Vadu Crişului.
S-a spus despre disputa pentru şefia PNL Oradea, între Florin Birta şi Mircea Mălan, că este de fapt o bătălie pentru mandatul de viitor primar. La cum arată în momentul de faţă oferta partidelor, s-ar putea să fie chiar aşa. Deci nu e de mirare că cei doi combatanţi au apelat la o campanie din care nu au lipsit calomnia şi delaţiunea.
La auzul veştii că Soros trebuie să-şi mute universitatea din Budapesta, forţat de Orban pe motiv că vrea să ia fabricile, pământurile şi bograciul ungurilor, primarii de pe graniţa de vest s-au oferit să dea găzduire prestigioasei instituţii. Vestea e de două ori bună: o dată că poate ne pricopsim cu o şcoală de elită, şi apoi că nici ungurii nu-s mai breji ca noi dacă se tem de Soros.
Adevărul e că numai asta îi mai lipsea Universităţii Oradea! Ideea unui Muzeu al Universităţii poate fi o idee bună doar dacă reuşeşte să pună mâna pe întreg spaţiul Muzeului Ţării Crişului, pentru că Sorbonica nu duce lipsă de exponate. Hai să vedem câteva dintre ele...
Nişte spirite libere din Marghita au constatat că urbea e ocolită de trupele importante din ţară. Nu s-au dus să se plângă primarului că în târgul lor nu se întâmplă nimic. Au pus mână de la mână şi au adus ei cântăreţi în oraş. I-au cazat în casele lor, le-au dat din bucatele gătite de ei, şi-au chemat concetăţeni gratis la concert şi toată lumea a fost mulţumită.
În "cel mai sigur oraş din ţară", un individ răneşte un bărbat şi îşi execută cu sânge rece iubita. Deşi autorităţile ştiau încă de la amiază numele criminalului şi maşina cu care se deplasa, nu i-au dat semnalmentele decât spre seară. Nepermis de târziu.
Mă miră să văd că Primăria nu se poate dezbăra de apucăturile cazone şi trimite terasele din centru la culcare la ora 23. Cine umblă prin oraşele turistice e uluit de mizeria ce se strânge pe seară, precum şi de aglomeraţia, zgomotul şi nebunia care poate dura până spre zori. În astfel de localităţi viaţa băştinaşilor nu e deloc uşoară, dar nimeni n-a reuşit încă să împace capra turiştilor cu varza localnicilor. Se face curăţenie, iar a doua zi totul se reia de la capăt.
Dacă nu ştiţi, locuim în cel mai sigur oraş din ţară şi suntem pe locul trei la categoria localităţilor cu costul cel mai avantajos al vieţii, punctajul fiind făcut în baza unor interviuri luate locuitorilor.
Reabilitarea aeroportului din Oradea este o poveste de succes. Oricât de escroci, nepricepuţi sau leneşi au fost politicienii noştri, iată că tot n-au putut deturna calea spre normalitate. Indiscutabil că Pasztor Sandor are meritele sale în negocierile pentru noile curse aeriene.
Angajaţii de la CET au făcut un pui de grevă, cerând salarii mai mari. Mulţi puteau să se pensioneze, dar au fost rugaţi să rămână pentru că nu există oameni calificaţi. Să le dai un salariu mai mic de 2.000 lei mi se pare nedrept. Când ai o "jucărie" de 50 milioane euro pe mână trebuie să te gândeşti de două ori dacă oamenii care o exploatează sunt plătiţi ca nişte specialişti sau ca nişte necalificaţi...
Dacă facem un bilanţ al lucrărilor din oraş, vedem că 90% din probleme apar din cauza greşelilor de proiectare. Cel mai celebru caz este al Grădinii Ciuperca, dar nu e singurul...
Am ieşit în oraş să protestez împotriva Ordonanţei scandaloase. Ultima manifestaţie la care am ieşit în stradă a fost acum 27 de ani, pentru eliberarea lui Marian Munteanu. Pentru mai tinerii cititori, Munteanu fusese bătut cu sălbăticie de hoarde minereşti şi, culmea, tot el a fost arestat.
Oradea nu stă deloc rău la colectarea gunoiului. Edilii s-au îngrijit să nu aştepte ceasul al 12-lea pentru a face o groapă ecologică, aşa că în domeniul ăsta suntem peste clujeni, din moment ce aceştia erau în stare să-şi care gozurile şi cu taxiul, numai să-i lăsăm să le depună la noi. Mai ciudate sunt însă actualele legi privind colectarea.
Faţă de cele propuse de Primărie mi se pare că s-ar putea face câteva corecții. De pildă, linia nouă de tramvai ar trebui extinsă până la ERA, iar proiectul drumului până la Real II abandonat, dacă tot se va face centura ce ne va scoate la autostradă.
Vestea bună e că se va prelungi linia de tramvai de pe Calea Aradului pe lângă Auchan şi Universitate până la depoul de pe Atelierelor. Dar dacă tot ne apucăm să spargem carosabilul, de ce nu se are în vedere ca tramvaiul să poată merge până la OSC, ERA şi Dedeman? Cum tot nu ni s-a arătat să facem linie până în Felix, de ce să nu poată ajunge orădeanul cu tramvaiul la nişte centre comerciale importante?
Acum, că ne-am lămurit ce ne aşteaptă la nivel naţional, mai bine să ne concentrăm pe problemele locale. E clar că multă vreme de-acum înainte Oradea va fi pe cont propriu, singurul ajutor fiind banii primiţi de la Uniunea Europeană.
Aho, aho, copii şi fraţi / De dincoace de Carpaţi, / După cum voi aţi votat, / Harta-n roşu-aţi colorat, / Însă situaţia noastră, / Din păcate, e albastră! / Că la noi, pe la Bihor, / Între mahări e omor. / Asta nu-i rău, dragii mei, / De se mâncă între ei / Pentru că numai aşa / De toţi, poate, vom scăpa.
S-a supărat Ilie Bolojan. Pentru că sfânta treime UDMR-PSD-ALDE și-a bătut joc de primarii liberali, Bolojan le-a spus pe față că nu le mai votează la Consiliul Județean niciun proiect care are nevoie de două treimi pentru adoptare.
În sfârșit o veste bună din partea Guvernului! Sectorul de autostradă din Bihor se va împărți în două tronsoane, ca să poată participa și companiile românești la licitaţii. Chiar eram de râsul lumii. Veneau firme de doi bani din Vest, ba unele și în insolvență, cum au fost spaniolii care au renunțat la contract. Aceștia oricum lucrau în subantrepriză cu români, dar își luau partea leului, iar noi rămâneam cu un drum prost și cu firmele autohtone neplătite.
E campanie electorală. Ne uităm la candidaţi şi râdem de ei şi de inepţiile pe care le debitează. Nişte proşti. După alegeri vor ajunge parlamentari, îşi vor vota salarii şi pensii nesimţite, îşi vor pune loazele, amantele şi neamurile în posturi bine plătite. Atunci, vă întreb, cine-i prostul?
Cred că un tânăr foarte talentat este chiar obligat să plece din Oradea dacă vrea să se împlinească profesional. Ce poate face aici un specialist în astrofizică sau un cercetător în genetică? Vă imaginaţi că un universitar tânăr stă la Sorbonica lângă sfertodocţii creaţi de Unchiul Maghiar? De ce ar sta un muzician la Filarmonica din Oradea dacă ar fi dorit de Opera din Viena?
Mi se pare aberant ca Primăria Oradea să le dea 18 luni la dispoziţie constructorilor pentru renovarea unor clădiri care, acum mai bine de un secol, au fost ridicate de la zero într-un an. Le place slujbaşilor să fim veşnic cu şantierul în casă?
Face Bolojan un drum care să ne lege de viitoarea Autostradă? Pasztor nu are decât să ducă la bun sfârşit reabilitarea drumurilor turistice! Se construiesc în Oradea încă două parcuri industriale? Judeţul să facă cinci!
Pentru că am arătat că i-a fost retras dreptul de a avea doctoranzi, senatorul Florian Bodog spune despre BIHOREANUL că are o reputaţie îndoielnică. Mă rog, nu-i nicio supărare, că şi noi l-am făcut brancardier. Ce mă miră e că neprihănitul Bodog a dorit, în perioada campaniei pentru rector, să-şi facă imagine într-un ziar cu asemenea "reputaţie".
Nu înţeleg de ce nu se face un târg de Crăciun şi în Cetate, şi în Piaţa Unirii. Cine va ieşi în Piaţă sigur va băga un ochi şi în Cetate, trecând prin Parcul 1 Decembrie care, obligatoriu, ar trebui să arate feeric...
Coaliţia pentru Familie, care reprezintă cultele creştine, a făcut un miting la Oradea pentru modificarea Constituţiei, în sensul interzicerii căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. E bine că societatea iese în stradă, dar e regretabil când se cade în fundamentalism şi agresivitate. Mi se pare anormal ca, într-un stat laic, un pastor să-l someze pe preşedintele ţării să se pronunţe în această privinţă. El poate, cel mult, să-i ceară un punct de vedere; de somat nu are decât să-şi someze enoriaşii să-i burduşească cutia milei.
Nu cred că sunt partide în care nu există dictatură. E aproape imposibil să conduci o gaşcă de veleitari, care mai de care mai isteţi, unde toţi se visează parlamentari. Nici Ioan Mang nu poate lăsa la voia turbulenţilor primari alcătuirea listelor cu viitori parlamentari, nici Szabo Odon nu lasă alegerile interne la voia întâmplării, ba mai mult, are chiar drept de veto, iar Ilie Bolojan cu atât mai puţin.
Minunată vestea că vom avea o supercentură de 150 milioane de euro şi, odată cu ea, speranţa unui trafic rutier civilizat! Cum orice poveste de succes îşi găseşte numeroşi părinţi, e cazul să ne-o reamintim şi pe cea a centurii orădene.
Atunci când ai probleme cu circulaţia, te duci la medic. Ori la Poliţie, dacă e vorba de circulaţia rutieră. Când însă e vorba de circulaţia prin Piaţa Unirii, cel mai indicat e să te adresezi primarului Bolojan. Recunosc din start că sunt un fan înfocat al interzicerii totale a circulaţiei auto în Piaţă. Edilii, mai prudenţi, au zis că mai întâi trebuie să experimentăm, să numărăm, să vedem unde se gâtuie, unde sunt probleme...
La Primărie s-a ţinut o dezbatere publică pe seama planului de mobilitate urbană. Un plan pe termen lung, până prin 2030, în valoare de 80 milioane euro, cu 24 de proiecte ce configurează viitorul transportului prin oraş. Unul dintre ele vorbeşte şi de posibila demolare a unor case pe străzile Avram Iancu şi Sucevei. Implicaţiile aruncării pe piaţă a acestui subiect s-au dovedit a fi perverse...