Enervat de lentoarea deja proverbială cu care se mişcă hărnicuţii de la Consiliul Judeţean, Ilie Bolojan a propus ca Primăria să se implice, inclusiv financiar, în administrarea Aeroportului, în speranţa că poate totuşi în mileniul ăsta va zbura de pe pista proaspăt reabilitată şi altceva decât un amărât de charter.
Dacă aveţi probleme financiare, băgaţi-vă în Consiliul de Administraţie al Distrigaz Vest! Afacerea asta o să vă aducă 10.000 lei pe lună, fără să vă bateţi capul. Ah, nu vă pricepeţi la distribuţia gazului? Păi ce, credeţi că alţi membri se pricep?
Ne tot plângem de Sorbonica, dar iată că nici la capitolul licee nu stăm mai bine! Din start, la Bacalaureat nu s-au prezentat o grămadă de absolvenţi, conştienţi că, dacă nu se poate copia, nu au nicio şansă. Din cei care s-au încumetat, doar 58% au luat mult râvnita diplomă...
Renunţarea la FC Bihor nu a fost o idee greşită câtă vreme scopul principal al echipei era să umple buzunarele unor şmecheraşi ce roiau în jurul echipei. Dar am greşit grav bătându-ne joc de generaţii întregi de tineri poloişti, preferând să aducem jucători bătrâni de pe alte meleaguri.
Era evident că, odată cu trecerea CET-ului pe gaz, preţul gigacaloriei va creşte. Dar în campanie niciun politician nu e dispus să-şi tragă singur gloanţe în picior. Acum, Primăria a anunţat noul preţ dar, ca să îndulcească pilula, subliniază că el va fi subvenţionat, prin urmare orădenii nu vor simţi creşterea la buzunar.
O analiză a celor care au condus Consiliul Judeţean, cu rezultatele ştiute, ne arată că noi, bihorenii, nu prea am avut noroc în viaţă. Începând din 2000, judeţul a fost condus practic de Kiss Alexandru, când din calitatea de preşedinte, când din cea de vice.
Am scris mult despre mirosurile de la Palota. Ideea este că acolo avizul de mediu a fost dat de Agenţia pentru Protecţia Mediului din Cluj, după principiul politicienilor noştri de a descentraliza administraţia pe hârtie, dar de a centraliza şpăgile efectiv...
Homo Varadiensis e un tip special. Cu greu poţi să-l urneşti din casă. Se spune că avem noroc că nu locuim într-o zonă seismică, pentru că nici dacă ar fi cutremur orădeanul nu s-ar da dus din faţa televizorului.
E lăudabil ca în calitate de slujbaş al Primăriei să ai o idee, să accesezi bani europeni şi să pui în practică planurile de dezvoltare a urbei. Dar greul abia după asta urmează. Degeaba bagi 20 milioane euro în Cetate dacă habar nu ai cum să o pui în valoare.
Dar, de fapt, cine nu şi-a dorit unirea? Udemeriştii au fost primii duşmani, pentru că unii din şefii lor nu judecă ce se întâmplă în Oradea decât în cheie etnică. La ei nu mai există conceptul de orădeni, ci acela de unguri orădeni şi români orădeni. Pesediştii de rând nu au nimic cu referendumul. În schimb, conducerea PSD Bihor, care este în siajul UDMR, a jucat cum i-a dictat partidul etnic...
O persoană care trăieşte din ajutor social mănâncă la cantina săracilor. Un angajat pe salariul minim din Parcul Industrial merge la cantina firmei. Un cetăţean cu salariu mediu, de 436 de euro, cât e la Oradea, îşi permite un meniul zilei la localurile din oraş. Unul cu venituri foarte mari mănâncă unde vrea.
Lucrarea de doctorat a lui Florian Bodog e foarte greu de găsit. Omul a recunoscut că nici propriul exemplar personal nu mai ştie unde este, dar a promis că va face tot posibilul ca să ne parvină unul, pentru că el n-are nimic de ascuns.
Nu bine a început campania electorală că deja a şi fost otrăvită de Operaţiunea Tramvaiul. Pesediştii au avut năstruşnica idee de a-şi lansa programul pentru Oradea într-un tramvai. Cum directorul OTL a constatat că legea nu permite să se facă propagandă electorală în mijloacele de transport în comun, lansarea programului s-a făcut într-o staţie de tramvai. De aici, acuze şi insinuări că liberalii şi Bolojan le bagă beţe în roate.
Dacă mergi "pe centru" dai peste atâtea clădiri jerpelite că-ţi piere cheful de a te mai mândri cu vocaţia turistică a oraşului. Clădirea fostei Policlinici mari se va surpa cu siguranţă înainte ca Justiţia să dea un verdict în ce priveşte proprietarul.
O universitate prestigioasă, cum e cea de la Cluj, poate dubla bugetul oraşului. În plus, urbea câştigă enorm pentru că multinaţionalele se înghesuie acolo unde există "carne de tun" bine pregătită şi ieftină. În schimb, în cazul universităţilor mai modeste, singura soluţie pentru a le scoate la lumină este infuzia financiară a comunităţii locale.
Totuşi, cum poţi să ai aşa tupeu încât să te dai nepătat când eşti plagiator? Simplu. Există în Universitate o Comisie de Etică, condusă de Cornel Nicu Sabău, care le spală pe infractoare. Asta, chit că a vorbi despre etică la Sorbonica e ca şi cum te-ai aştepta să vezi schituri călugăreşti în Amsterdam...
Dacă slujbaşii de la Primărie cred că odată cu decontarea marilor investiţii treaba lor s-a terminat, se înşală. De exemplu, proiectul cu încălzirea va fi complet gata abia atunci când toate reţelele vor fi înlocuite, şi toate blocurile reabilitate termic.
Fraţii Doru şi Adi Maghiar se luptă cu Primăria. Ei cer 200.000 de euro, la valoarea lor un fleac, pentru nişte terenuri pe care în 2005 oraşul a făcut şoseaua de centură. Ce mă enervează pe mine nu este că proprietarii sunt răsplătiţi regeşte, ci că eu şi alţi încă 200.000 de orădeni nu am avut norocul odraslelor răposatului Unchiu’...
Lupta pentru postul de rector la Sorbonica pare că se va da între fostul rector Barney şi probabil viitorul rector Targhet. Deocamdată niciunul nu vine cu un program, dar până la urmă nici nu contează. Ce credeţi că vor auzi votanţii?
Se spune că Statul este cel mai prost administrator şi, deci, ar trebui înlocuit cu operatorii privaţi. Eu nu văd lucrurile chiar aşa. Acum câţiva ani, pieţele orădene erau conduse de un şmecheraş care producea pierderi de jumătate de milion de euro pe an. A fost suficient ca, în acelaşi blamat sistem public, să vină alt manager, pentru ca pieţele să aibă tot jumate de milion de euro pe an, dar profit.
De patru săptămâni scriem depre isprăvile penale ale preşedintelui UDMR Bihor, Kiss Alexandru. La câte nefăcute a făcut, cred că ar trebui să ne transformăm în cotidian şi doar aşa, poate, am epuiza subiectul până la sfârşitul anului...
Ne-am obişnuit prost. După ce au curs bani gârlă de la coana UE, de nu mai găseai centimetru pătrat de asfalt nesfărâmat, iată că liniştea a început să se aştearnă peste oraş. Cred că abia acum chiar şi cei mai eurosceptici orădeni îşi dau seama că, la puterea financiară a urbei, fără fondurile UE n-am fi depăşit stadiul de târg "nime-n drum şi plin de praf".
Cine şi-a imaginat că Ilie Bolojan va renunţa la planul de unire cu Sînmartinul nu-l cunoaşte. Cu o încăpăţânare pe care şi catârii ar fi invidioşi, edilul vrea cu orice preţ să transforme Oradea în oraş turistic. Dacă până acum nu am avut o temă de campanie, iată că Bolojan ne-a servit una care va eclipsa toate celelalte chestiuni puse pe tapet. Un proiect pur administrativ devine, la alegeri, o miză politică.
Şi când faci un coteţ pentru găini te poţi trezi la final că balamaua-i pusă invers. Aşa că nu trebuie să ne mire că marile lucrări din oraş prezintă hibe. Conducătorii cu adevărat valoroşi îşi asumă, însă, greşelile şi trec degrabă la remedierea lor.
De când a apărut clasamentul care ne pune pe locul 4 în România la oportunităţi de afaceri, lumea a intrat în fibrilaţie. Dacă Primăria se laudă că a creat numai în parcurile industriale peste 3.000 de locuri de muncă, contestatarii spun că e degeaba, din moment ce oamenii sunt plătiţi cu minimumul pe economie...
Clujul este cu mai multe clase peste noi şi pentru că politicienii de acolo, indiferent de culoare, au fost uniţi atunci când a fost vorba de interesele judeţului. La noi, a fost râcă între primarul Oradiei şi preşedintele CJ, chiar şi dacă au fost din acelaşi partid.
Alegerile pentru Senatul Universităţii au stârnit interes uriaş, ştiut fiind că un Senat docil îi mănâncă din palmă rectorului. Actualul preşedinte, Sorin Curilă, se pare că l-a abandonat pe actualul rector, Constantin Bungău, şi a bătut palma cu contracandidatul acestuia, Florian Bodog.
Aeroportul Timişoara şi-a găsit un operator puternic, Ryanair. Debreţinul e deja de multă vreme ţinut în braţe de Wizz Air. Clujul a devenit aeroportul nr. 2 al României. Până şi Aradul, care în mod normal ar putea să dispară că-i ia Timişoara zborurile, şi-a găsit o companie care nu doar că face zboruri externe, dar şi concurenţă pe cele interne Taromului.
După 25 de ani în care s-au furat milioane de euro, după sute de jucători exploataţi şi vânduţi ca vitele, FC Bihor s-a desfiinţat. Am şi eu câteva amintiri cu FC Bihor...
Primăria a tras linia şi s-a prezentat în faţa orădenilor cu realizările. S-au băgat în oraş 250 milioane de euro, adică de 25 de ori peste suma alocată într-un an pentru investiţii din banii proprii. Dar chiar a făcut Oradea un salt de 25 de ani?