Locul de întâlnire
Homo Varadiensis e un tip special. Cu greu poţi să-l urneşti din casă. Se spune că avem noroc că nu locuim într-o zonă seismică, pentru că nici dacă ar fi cutremur orădeanul nu s-ar da dus din faţa televizorului.
Homo Varadiensis e un tip special. Cu greu poţi să-l urneşti din casă. Se spune că avem noroc că nu locuim într-o zonă seismică, pentru că nici dacă ar fi cutremur orădeanul nu s-ar da dus din faţa televizorului.
E lăudabil ca în calitate de slujbaş al Primăriei să ai o idee, să accesezi bani europeni şi să pui în practică planurile de dezvoltare a urbei. Dar greul abia după asta urmează. Degeaba bagi 20 milioane euro în Cetate dacă habar nu ai cum să o pui în valoare.
Dar, de fapt, cine nu şi-a dorit unirea? Udemeriştii au fost primii duşmani, pentru că unii din şefii lor nu judecă ce se întâmplă în Oradea decât în cheie etnică. La ei nu mai există conceptul de orădeni, ci acela de unguri orădeni şi români orădeni. Pesediştii de rând nu au nimic cu referendumul. În schimb, conducerea PSD Bihor, care este în siajul UDMR, a jucat cum i-a dictat partidul etnic...
O persoană care trăieşte din ajutor social mănâncă la cantina săracilor. Un angajat pe salariul minim din Parcul Industrial merge la cantina firmei. Un cetăţean cu salariu mediu, de 436 de euro, cât e la Oradea, îşi permite un meniul zilei la localurile din oraş. Unul cu venituri foarte mari mănâncă unde vrea.
Lucrarea de doctorat a lui Florian Bodog e foarte greu de găsit. Omul a recunoscut că nici propriul exemplar personal nu mai ştie unde este, dar a promis că va face tot posibilul ca să ne parvină unul, pentru că el n-are nimic de ascuns.
Nu bine a început campania electorală că deja a şi fost otrăvită de Operaţiunea Tramvaiul. Pesediştii au avut năstruşnica idee de a-şi lansa programul pentru Oradea într-un tramvai. Cum directorul OTL a constatat că legea nu permite să se facă propagandă electorală în mijloacele de transport în comun, lansarea programului s-a făcut într-o staţie de tramvai. De aici, acuze şi insinuări că liberalii şi Bolojan le bagă beţe în roate.
Dacă mergi "pe centru" dai peste atâtea clădiri jerpelite că-ţi piere cheful de a te mai mândri cu vocaţia turistică a oraşului. Clădirea fostei Policlinici mari se va surpa cu siguranţă înainte ca Justiţia să dea un verdict în ce priveşte proprietarul.
O universitate prestigioasă, cum e cea de la Cluj, poate dubla bugetul oraşului. În plus, urbea câştigă enorm pentru că multinaţionalele se înghesuie acolo unde există "carne de tun" bine pregătită şi ieftină. În schimb, în cazul universităţilor mai modeste, singura soluţie pentru a le scoate la lumină este infuzia financiară a comunităţii locale.
Totuşi, cum poţi să ai aşa tupeu încât să te dai nepătat când eşti plagiator? Simplu. Există în Universitate o Comisie de Etică, condusă de Cornel Nicu Sabău, care le spală pe infractoare. Asta, chit că a vorbi despre etică la Sorbonica e ca şi cum te-ai aştepta să vezi schituri călugăreşti în Amsterdam...
Dacă slujbaşii de la Primărie cred că odată cu decontarea marilor investiţii treaba lor s-a terminat, se înşală. De exemplu, proiectul cu încălzirea va fi complet gata abia atunci când toate reţelele vor fi înlocuite, şi toate blocurile reabilitate termic.
Fraţii Doru şi Adi Maghiar se luptă cu Primăria. Ei cer 200.000 de euro, la valoarea lor un fleac, pentru nişte terenuri pe care în 2005 oraşul a făcut şoseaua de centură. Ce mă enervează pe mine nu este că proprietarii sunt răsplătiţi regeşte, ci că eu şi alţi încă 200.000 de orădeni nu am avut norocul odraslelor răposatului Unchiu’...
Lupta pentru postul de rector la Sorbonica pare că se va da între fostul rector Barney şi probabil viitorul rector Targhet. Deocamdată niciunul nu vine cu un program, dar până la urmă nici nu contează. Ce credeţi că vor auzi votanţii?
Se spune că Statul este cel mai prost administrator şi, deci, ar trebui înlocuit cu operatorii privaţi. Eu nu văd lucrurile chiar aşa. Acum câţiva ani, pieţele orădene erau conduse de un şmecheraş care producea pierderi de jumătate de milion de euro pe an. A fost suficient ca, în acelaşi blamat sistem public, să vină alt manager, pentru ca pieţele să aibă tot jumate de milion de euro pe an, dar profit.
De patru săptămâni scriem depre isprăvile penale ale preşedintelui UDMR Bihor, Kiss Alexandru. La câte nefăcute a făcut, cred că ar trebui să ne transformăm în cotidian şi doar aşa, poate, am epuiza subiectul până la sfârşitul anului...
Ne-am obişnuit prost. După ce au curs bani gârlă de la coana UE, de nu mai găseai centimetru pătrat de asfalt nesfărâmat, iată că liniştea a început să se aştearnă peste oraş. Cred că abia acum chiar şi cei mai eurosceptici orădeni îşi dau seama că, la puterea financiară a urbei, fără fondurile UE n-am fi depăşit stadiul de târg "nime-n drum şi plin de praf".
Cine şi-a imaginat că Ilie Bolojan va renunţa la planul de unire cu Sînmartinul nu-l cunoaşte. Cu o încăpăţânare pe care şi catârii ar fi invidioşi, edilul vrea cu orice preţ să transforme Oradea în oraş turistic. Dacă până acum nu am avut o temă de campanie, iată că Bolojan ne-a servit una care va eclipsa toate celelalte chestiuni puse pe tapet. Un proiect pur administrativ devine, la alegeri, o miză politică.
Şi când faci un coteţ pentru găini te poţi trezi la final că balamaua-i pusă invers. Aşa că nu trebuie să ne mire că marile lucrări din oraş prezintă hibe. Conducătorii cu adevărat valoroşi îşi asumă, însă, greşelile şi trec degrabă la remedierea lor.
De când a apărut clasamentul care ne pune pe locul 4 în România la oportunităţi de afaceri, lumea a intrat în fibrilaţie. Dacă Primăria se laudă că a creat numai în parcurile industriale peste 3.000 de locuri de muncă, contestatarii spun că e degeaba, din moment ce oamenii sunt plătiţi cu minimumul pe economie...
Clujul este cu mai multe clase peste noi şi pentru că politicienii de acolo, indiferent de culoare, au fost uniţi atunci când a fost vorba de interesele judeţului. La noi, a fost râcă între primarul Oradiei şi preşedintele CJ, chiar şi dacă au fost din acelaşi partid.
Alegerile pentru Senatul Universităţii au stârnit interes uriaş, ştiut fiind că un Senat docil îi mănâncă din palmă rectorului. Actualul preşedinte, Sorin Curilă, se pare că l-a abandonat pe actualul rector, Constantin Bungău, şi a bătut palma cu contracandidatul acestuia, Florian Bodog.
Aeroportul Timişoara şi-a găsit un operator puternic, Ryanair. Debreţinul e deja de multă vreme ţinut în braţe de Wizz Air. Clujul a devenit aeroportul nr. 2 al României. Până şi Aradul, care în mod normal ar putea să dispară că-i ia Timişoara zborurile, şi-a găsit o companie care nu doar că face zboruri externe, dar şi concurenţă pe cele interne Taromului.
După 25 de ani în care s-au furat milioane de euro, după sute de jucători exploataţi şi vânduţi ca vitele, FC Bihor s-a desfiinţat. Am şi eu câteva amintiri cu FC Bihor...
Primăria a tras linia şi s-a prezentat în faţa orădenilor cu realizările. S-au băgat în oraş 250 milioane de euro, adică de 25 de ori peste suma alocată într-un an pentru investiţii din banii proprii. Dar chiar a făcut Oradea un salt de 25 de ani?
Aho, aho, copii şi fraţi, / Staţi puţin şi nu mânaţi!
Şi vedeţi ce s-a-ntâmplat / Anul ăsta minunat...
Totul a-nceput nasol, / Cu Sanyi Kiss pe la subsol...
Însă nu voi insista, / Că-i treabă de DNA.
Spune o vorbă că dacă vrei să-i mulţumeşti pe toţi vei sfârşi prin a nemulţumi pe toată lumea. Cam aşa s-au petrecut lucrurile şi cu Piaţa Unirii. La avalanşa de revendicări ale iubitorilor de clorofilă, vicele Mircea Mălan a cedat şi a umplut piaţa de pomişori.
Mai devreme sau mai târziu, Ilie Bolojan va părăsi funcţia de primar şi, probabil, şi Oradea. Mulţi se întreabă ce se va întâmpla cu Primăria în era post-Bolojan. Câte din lucrurile bune se vor păstra şi câte din cele rele se vor amplifica?
Nu ştiu exact cum stă treaba în Secuime dar noi, orădenii, am cam uitat să trăim împreună. Asistăm la o segregare ce nu face cinste unui oraş multietnic şi multiconfesional. Oradea nu a reuşit să-i integreze pe toţi concetăţenii veniţi de prin împrejurimi...
Ce-i lipseşte urbei noastre să facă saltul spre prima ligă a municipiilor din România? Câteva atuuri care ar putea cântări greu în eventualitatea unei regionalizări avem. S-au făcut parcuri industriale, spitalele sunt bine puse la punct, infrastructura de utilităţi şi rutieră e într-o continuă ameliorare. Dar...
Ilie Bolojan, în lupta lui cu speculatorii imobiliari, a ticluit celebrul impozit pentru terenurile intravilane de pe lângă case, încadrându-le la "curţi - construcţii". Dar alături de samsari au apărut şi victimele colaterale, persoane ce locuiesc de zeci de ani pe dealuri, cu terenuri improprii pentru construit...
Acum câteva luni, Ambulanţa Bihor se pricopsea cu trei politruci în conducere. Director a fost pus Gheorghe Pintea, făcut colonel la apelul de seară de către şeful său de partid, generalul izmană Gabriel Oprea. Pintea s-a pus pe scormonit rahatul şi a descoperit că fosta conducere fura pe rupte, chestie până la urmă meritorie. Dar, dacă tot vrea să facă curăţenie, ar putea să-i dea afară pe alde Adrian Stângă, consilier local PSD, şi pe Liviu Sabău Popa, şeful pesediştilor orădeni...