Oradea ieri, Oradea azi: Cine a fost Nicolae Firu
Unul dintre intelectualii care au îmbogăţit viaţa culturală a Oradiei secolului XX, lăsând urmaşilor mărturii despre oraş, a fost un pedagog puţin cunoscut de orădenii de azi - Nicolae Firu.
Unul dintre intelectualii care au îmbogăţit viaţa culturală a Oradiei secolului XX, lăsând urmaşilor mărturii despre oraş, a fost un pedagog puţin cunoscut de orădenii de azi - Nicolae Firu.
La Muzeul Ţării Crişurilor (MŢC) a fost inaugurată, miercuri, o nouă expozţie de pictură, a artistului plastic Teofil Ioan Ştiop. Lucrările prezentate reprezintă piese apreciate de curatorii străini, proiectul fiind premiat de juriul Trienalei de pictură "Pătratul de argint" din Polonia.
În cadrul unui eveniment găzduit de cafeneaua literară R&R de pe strada Vasile Alecsandri a fost lansat, luni după amiază, un volum de istorie, dedicat pastorului Richard Wurmbrand, cunoscut drept unul dintre cei mai influenţi creştini din toate timpurile. Evreu născut la Bucureşti, devenit pastor evanghelic, numele său este legat de anticomunism, respectiv de suferinţele detenţiei politice din România comunistă. A fost urmărit de Securitate şi închis, între anii 1948 şi 1964, la Rahova, Jilava, Văcăreşti, Gherla şi în alte închisori grele.
Pe 7 noiembrie 1875, din dorinţa studenţilor români ai Academiei locale de Drept de a diversifica oferta culturală locală, îşi începea activitatea "Reuniunea de cântări Hilaria", primul cor românesc din Oradea. Demersurile pentru înfiinţarea acestuia începuseră cu doi ani înainte, în 1863, dar Ministerul maghiar de Interne şi-a dat foarte greu aprobarea.
Activitatea poştală din Oradea a început în perioada habsburgică, cândva în secolele XVI-XVII. În secolul al XIX-lea, conform hărţilor, sediul poştei orădene ar fi fost pe actuala stradă Roman Ciorogariu nr. 12, unde se află şi în prezent Oficiul nr. 1. În 1859, pe acest amplasament se afla o casă modestă, cu un singur nivel, care servea ca poştă de cel puţin jumătate de secol.
Muzeul Orașului Oradea vine în fața orădenilor cu o nouă expoziție, alcătuită din materialul arheologic recuperat din cartierul Velența, în anii 2016-2017. Piesele au fost descoperite pe câteva străzi ale cartierului cu ocazia lucrărilor efectuate pentru introducerea rețelelor de gaz metan și au fost, parțial, adunate în cadrul celei de-a doua expoziții ținute în acest scop.
Moşternitoare ale aceluiaşi imperiu Austro-Ungar, România şi Cehoslovacia "s-au născut" în acelaşi timp, iar mai apoi au trecut prin aceleaşi experimente politice. Apropierea dintre cele două ţări, sub raport istoric, este motivul pentru care, odată cu Centenarul Marii Uniri, a fost propusă o aducere aminte a momentelor importante ale istoriei Cehoslovaciei.
În cadrul Muzeului Oraşului Oradea – Complex Cultural, a fost vernisată, marţi, o nouă expoziţie, temporară, de istorie şi civilizaţie. Este vorba despre circa 90 de piese, de la cuie, scoabe, ţinte, până la elemente ceramice - cioburi sau vase reconstituite, elemente caracteristice diferitelor părţi ale civilizaţiei dacilor de pe teritoriul actual al României.
Odată cu mecanizarea, revoluţia industrială a adus în Bihor, cu un secol şi jumătate în urmă, trenurile şi transportul public de masă. Bihorul este străbătut de o reţea de căi ferate dezvoltată, pe care circulau zilnic mii de oameni chiar şi până în comunele de la marginea judeţului, dar aceasta riscă să fie redusă drastic deoarece în ultimele trei decenii a fost lăsată pradă ruginii.
Născut în satul bihorean Şauaieu în 1818, Szacsvay Imre s-a consacrat în meseria de avocat, în apogeul carierei sale fiind şi politician. Se întâmpla în perioada Revoluţiei de la 1848, când etniile de pe teritoriul vechiului Imperiu Habsburgic, din care făcea parte şi Bihorul, cereau drepturi politice, o viaţă mai bună şi chiar independenţa faţă de Viena.
În cadrul unui eveniment de suflet, la Muzeul Memorial Aurel Lazăr au fost lansate două volume de lucrări științifice, dedicate muzeografilor Lucia Cornea și Sever Dumitrașcu, amândoi ajunși la un bilanț fructuos al carierei. Prezentarea volumelor a fost făcută într-un cadru familiar, cu participarea unor istorici și muzeografi ai Muzeului Țării Crișurilor (MȚC), colaboratori și studenți, moderator fiind directorul instituției, Aurel Chiriac.
Învățământul confesional ortodox din Bihor a apărut în epoca modernă, ca răspuns la nevoia școlirii copiilor proveniți din familiile românești și care nu aveau acces la școlile de stat maghiare, s-a dezvoltat în perioada interbelică şi a dispărut odată cu instaurarea comunismului. Abia în 1990, ordată cu apariţia Universității din Oradea, s-a pus problema redeschiderii școlii superioare teologice.
Galeria de artă a Cetăţii Oradea a fost din nou umplută cu creativitate, vineri după amiază. Printr-un eveniment deja devenit tradiţie, filiala Oradea a Uniunii Artiştilor Plastici a deschis o nouă expoziţie de arte vizuale a grupului de tineri artişti Atelier 35. Este cea de-a doua expoziţie a grupului.
Eveniment cu tradiție în mediul academic, lansarea unui volum de studii dedicat unui cadru universitar cu experiență profesională remarcabilă, și-a consumat un nou episod la Universitatea din Oradea. Prin intermediul Facultăţii de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării a fost lansată, la Biblioteca Universităţii, cartea „Istoria și cenzura scrisului istoric”, cu studii în onoarea profesorului universitar Ion Zainea, ajuns la vârsta de 65 de ani.
Unul dintre dascălii eminenţi care au activat în învăţământul orădean al secolului XX a fost Eugeniu Speranţia. Născut la Bucureşti în anul 1888, a absolvit Facultatea de Drept din Capitală, iar apoi a devenit doctor în filologie şi filosofie. În 1919, la înfiinţarea Universităţii din Cluj, a fost invitat să devină cadru didactic în "capitala" Transilvaniei. Doi ani mai târziu, însă, în contextul în care Academia de Drept din Oradea avea nevoie de profesori bine pregătiţi, cunoscători ai limbii române, Speranţia s-a mutat aici...
Având efecte curative şi economice importante, apele termale din vecinătatea Oradiei sunt folosite de secole, lor datorându-li-se apariţia a două staţiuni. De-a lungul timpului, Băile Felix şi Băile 1 Mai au cunoscut atât dezvoltarea explozivă, cât şi stagnarea şi decăderea, ele fiind azi locul de tratament şi relaxare preferat al multor români.
Parcul Libertăţii, întins de-a lungul malului drept al Crişului Repede în centrul Oradiei, are o istorie de peste un secol şi jumătate. Spaţiul verde, delimitat de o străduţă îngustă şi de albia râului, exista deja în perioada 1820-1830, fiind semnalat pe hărţile vremii. Prin 1859, în această zonă existau pe Criş trei insuliţe, situate în dreptul bisericii reformate Olosig, însă acestea nu erau conectate la parc.
Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării, împreună cu Centrul de Studii Interdisciplinare Oradea-Chișinău, au deschis seria manifestărilor dedicate celebării a 100 de ani de la Marea Unire cu lansarea unui album dedicat satelor din zona Bistrei.
Întemeiată de Episcopia Greco-Catolică a Oradiei, a doua cea mai cunoscută staţiune din Bihor, Stâna de Vale, îşi exploatează "la ralanti" potenţialul turistic. Veche de un secol şi jumătate, staţiunea montană atrage anual zeci de mii de turişti, majoritatea în sezonul rece, fascinaţi de peisaj şi atraşi de apele minerale unice, dar "alungaţi" de calitatea scăzută a căilor de acces şi a serviciilor.
"Iulian N. Vlad – confesiuni pentru istorie" este titlul celui mai nou volum al gen. bg. (r) Aurel I. Rogojan, lansat în Sala Mare a Primăriei Oradea. Cartea a fost prezentată joi, în faţa unui auditoriu numeros, format în special din persoane care au activat sau activează în domeniul militar sau care l-au cunoscut pe gen. Iulian Vlad. Specialist în contraspionaj, Aurel Rogojan a fost până în 1989 şeful de cabinet al şefului Departamentului Securităţii Statului, Iulian Vlad.
În cadrul unui eveniment desfăşurat marţi la Hotel Continental Forum Oradea, au fost lansate două volume noi privind lumea rurală din judeţul Bihor, ambele cuprinzând studii ştiinţifice şi materiale documentare despre viaţa satului.
Indiferent de regimul politic, pregătirile pentru sărbătorile de iarnă s-au făcut întotdeauna cu mult timp înainte şi mereu cu drag. La finalul anilor ’30, deşi în România se instaurase regimul autoritar al lui Carol II şi spectrul celui de-al Doilea Război Mondial bântuia deja, oamenii găseau în sărbătorile religioase un refugiu de voie bună.
La 28 de ani de la prăbuşirea regimului comunist, Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea este gazda unei expoziţii de fotografii, cunoscute, mai puţin cunoscute şi inedite, realizate în Oradea şi Beiuş la sfârşitul lunii decembrie 1989. Posibilă în urma apelului făcut prin presă în urmă cu o lună, realizat din donaţiile martorilor care şi-au folosit aparatele de fotografiat în zilele tulburi ale loviturii de stat din 1989, expoziţia cuprinde peste 100 de instantanee.
Folcloristul Ion Bradu este o personalitate mai puţin cunoscută peisajului cultural orădean, deşi activitatea sa, centrată asupra lumii rurale bihorene, a cuprins inclusiv episoade legate de Oradea. Născut la Nojorid în 1911, Ion Bradu a urmat şcoala primară în oraşul de pe Criş sub îndrumarea profesorului Gavril Pop, de la care a învăţat primele noţiuni despre folclor.
Cel mai mare congres studenţesc organizat vreodată în Oradea s-a transformat, în urmă cu nouă decenii, într-o manifestare cu accente anti-evreieşti. Pe 5 decembrie 1927, după o provocare de care nu par să fi fost străine grupuri de evrei, comunişti şi maghiari, în centrul Oradiei au avut loc violenţe soldate cu răniţi, dar şi vandalizarea întregului centru istoric, fiind distruse numeroase magazine, sinagogi şi locuinţe evreieşti.
Cetatea Oradea a găzduit, luni, o nouă lansare de carte, fiind vorba, de astă dată, despre un volum privind lumea satului bihorean, cu elementele tradiţionale ce-l definesc. Scrisă de profesoara Emilia Negru, cartea, intitulată "Semn. Ornament. Simbol bihorean", abordează aspecte privind cultura populară şi modul cum ea este reprezentată prin picturi, ţesături şi arhitectură.
Având acest titlu, ce stârneşte curiozitatea, cartea lui Székely Ervin a strâns, miercuri seară, mai mulţi cititori interesaţi la librăria Ratio et Revelatio de pe strada Republicii. Autorul născut în Salonta este la cea de-a şasea sa carte. Fost deputat UDMR în Parlamentul României şi secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, Székely a venit acum cu un roman biografic, în care mare parte a acţiunii se petrece în România din timpul regimului comunist.
Aula Magna a Seminarului Teologic Greco-Catolic a fost neîncăpătoare, luni seară, pentru cei interesaţi să afle secretele unuia dintre clădirile-simbol ale Oradiei, Palatul Episcopal Greco-Catolic din Piaţa Unirii. Ca parte a unei iniţiative a Asociaţiei Culturale Ars Nobilis, parte a proiectului "Oraşul cu 1000 de chipuri", publicului i-a fost prezentat albumul "Palatul Episcopal Greco-Catolic. Oameni, istorie, credinţă", coordonat de Rodica Indig.
Iluminarea pe timp de noapte a străzilor Oradiei a fost unul dintre elementele care au creat oraşul modern. Până în prima jumătate a secolului al XIX-lea, urbea era aproape complet întunecată pe timpul nopţii, excepţie făcând câteva curţi. Cea mai veche propunere de montare a unor felinare pe gaz a avut-o în 1803 contele Rhédey Lajos, care avea o grădină publică pe locul Grădinii Zoologice de azi. Totuşi, Primăria a montat abia în anul 1852, în zona centrală, 25 de corpuri de iluminat...
Securitatea și Miliţia au investigat în anii 1982-1983 apariția la Oradea a unei publicaţii culturale clandestine în limba maghiară. În perioada comunistă, revista Ellenpontok (Contrapuncte), scoasă în nouă numere, a fost primul samizdat realizat pe teritoriul României, autorităţile făcând risipă de resurse pentru a-i descoperi şi pedepsi pe fondatori.