După prezentarea, acum mai bine de o lună, a câtorva dintre materialele arheologice rezultate în urma cercetărilor în Palatul Princiar, adunate în cadrul unei expoziţii permanente, sălile de la parterul aceluiaşi corp sunt acum gazda unor noi obiecte, revitalizate.
Rezultatele muncii de cinci ani a restauratorilor orădeni şi maghiari în obiecte de pielărie-textile, pictură, hârtie, metale şi lemn pot fi admirate, în postere, la noul sediu al Muzeului Ţării Crişurilor (MŢC). Realizat printr-un parteneriat între MŢC şi Muzeul Déri din Debrecen, proiectul "Crearea de laboratoare de restaurare de înaltă performanţă cu centrele la Debreţin-Oradea" a fost realizat în cadrul Programului de cooperare transfrontalier Ungaria-România 2007-2013, presupunând dotarea celor două instituţii cu cele necesare restaurării bunurilor culturale mobile din zonele aferente şi nu numai.
Localurile din Oradea începutului anilor 1900 erau celebre în toată Ungaria datorită eleganţei şi calităţii clienţilor. Oraşul traversa o perioadă fastă, marcată de investiţii în clădiri noi, în cultură şi în creşterea calităţii vieţii. Centrul urbei se îmbogăţise rapid cu numeroasele palate ce adăposteau la parter magazine, ateliere şi spaţii de alimentaţie publică. Totuşi, cadrele vieţii moderne erau specifice doar unei mici părţi a populaţiei.
Peste 30 de piese provenind din diferite epoci şi restaurate în cadrul mai multor muzee din nord-vestul României pot fi admirate, începând de joi, la Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea. Spre deosebire de expoziţiile tematice, unde toate piesele au o anumită caracteristică comună, în acest caz privitorul are în faţă atât vestigii arheologice, cât şi obiecte de port sau artă plastică, icoane sau picturi din biserici de lemn.
În vara anului 1973, Oradea a devenit platoul de filmare al popularului serial "Pistruiatul". Întins pe zece episoade, filmul surprinde, în imagini ce fac şi acum deliciul nostalgicilor, oraşul de acum jumătate de secol, definit atât prin eleganţa, cât şi prin cenuşiul clădirilor din centru, dar şi prin farmecul cartierelor vechi, al depoului CFR şi fostei fabrici de cărămidă din Calea Clujului.
Sălile dedicate expoziţiilor de artă din Cetatea Oradea au fost din nou umplute. De astă dată, au fost expuse lucrări de artă contemporană, realizate de tineri artişti stagiari, membri ai Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Oradea, prezentate acum publicului sub genericul StagiART. Cu această ocazie, a fost inaugurată galeria de artă contemporană din fortăreaţă.
Cetatea Oradea a găzduit, marţi seară, o triplă lansare de carte a aceluiaşi autor: Sabin Adrian Luca, director al Muzeului Brukenthal din Sibiu şi membru în Comisia Naţională a Muzeelor. Cu această ocazie, oaspetele de la Sibiu a susţinut o prezentare privind situl arheologic de la Cristian, amintit într-una dintre cărţile sale. Situl cuprinde cea mai mare colecţie Starčevo-Criş din lume, aici fiind găsite vase unice în lume, câteva prezentând cea mai veche vopsea din lume.
Ioana Pârvulescu, Andrei Vieru şi Horia Roman Patapievici au fost oaspeţii cititorilor orădeni, în cadrul prezentării celor mai recente cărţi ale acestora. Evenimentul a avut loc la librăria Humanitas de pe strada Republicii.
Cercetarea bitumurilor i-a permis lui Váradi Ernest să realizeze mai multe tipuri de produse destinate construcţiei de drumuri, dar şi produse cosmetice, larg apreciate în America şi Asia. El este, de asemenea, inventatorul polimerilor, dar a fost nevoit să-şi cedeze descoperirile Elenei Ceauşescu.
Cunoscut drept "Mr. Blues", orădean de origine, AG Weinberger s-a întors în oraşul natal pentru a-şi prezenta, la librăria Gutenberg, prima apariţie editorială. Având titlul "Singular", volumul este o culegere de gânduri, transpuse în proză şi poezie. Sau, după cum spune subtitlul cărţii, avem de-a face cu "lamentări, observaţii, studii, poezii şi alte texte".
.JPG)
Sala Mare a Primăriei a fost neîncăpătoare, marţi, la evenimentul de lansare a noului volum semnat de Andrei Marga. Filosof, specialist în relațiile internaționale, fost rector al Universității ”Babeș-Bolyai” și fost ministru al Afacerilor Externe, Marga s-a întors la Oradea după o altă vizită recentă, cu o întrebare: care va fi ordinea viitoare a lumii? Astfel sună titlul noii sale cărți.
În anii ’20-’30, odată cu extinderea zonei de case către vestul oraşului, a început delimitarea unui nou drum, azi Bulevardul Dacia. Până atunci, se putea ajunge spre frontieră numai prin satul Episcopia. Într-o primă fază, noua arteră străbătea o parte a curţilor, nu ieşea în afara oraşului şi purta numele strada Vasile Stroescu...
Istorici locali şi de peste graniţă, studenţi şi curioşi s-au adunat vineri la biblioteca Universităţii din Oradea pentru a asista la lansarea unor volume de istorie a Oradiei şi Bihorului. Lucrările, apărute în ultimii trei ani în limba maghiară, au fost acum traduse în română, pentru a fi accesibile şi cititorilor români.
Cu puţină atenţie, orice orădean observă că pe strada Republicii 73 şi peste drum, la numărul 50, există două clădiri aproape identice. Sunt Palatele Gerliczy, a căror istorie se leagă de cea a baronului Gerliczy István.
La începutul secolului al XVIII-lea, Oradea era în tranziţie, revenindu-şi după luptele de cucerire a Cetăţii de către habsburgi, în dauna turcilor, care o ocupaseră. Una dintre zonele cu cele mai mari transformări a fost Olosigul, care se întindea pe malul drept al Crişului, pe sub viile de pe deal.
Extinderea Oradiei moderne a început prin "înghiţirea" unor sate învecinate, primul dintre acestea fiind şi unul dintre cele mai bogate. Aflat pe locul doi în clasamentul celor mai populate cartiere ale oraşului, cartierul Nufărul îşi are originea în vechiul sat Seleuş, dezvoltat cu încetinitorul din secolul XIII şi complet urbanizat în doar cinci decenii.
Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea găzduieşte, de acum, o nouă expoziţie permanentă. Este vorba despre o colecţie de piese arheologice descoperite sub Palatul Princiar odată cu cercetările arheologice realizate în timpul restaurării fortăreţei.
Una dintre puţinele scriitoare reprezentative în spaţiul românesc de la sfârşitul secolului 19 a fost orădeanca Lucreţia Suciu. Născută în 1859 în Velenţa Oradiei, ca fiică de protopop şi cu mamă poetă, Lucreţia a făcut şcoala la Institutul Ursulinelor.
Pasionaţii de istorie şi nu numai sunt invitaţi, în Joia Mare, la Muzeul Cetăţii, unde, în Corpul K, va fi inaugurată expoziţia "Rezistenţă şi represiune în Bihor". Cei interesaţi vor putea descoperi, astfel, istoriile celor care au suferit în închisorile comuniste sau la Canal şi vor putea afla date inedite despre centrele de detenţie din Oradea şi din ţară.
Oradea a experimentat sistemul de sorginte sovietică cu trei decenii înainte de comunizarea ţării. Între Marea Unire şi intrarea în oraş a trupelor conduse de generalul Traian Moşoiu, în primăvara anului 1919, oraşul a făcut parte din Republica Ungară a Sovietelor condusă de Kun Béla.
Oradea este cunoscută încă din Evul Mediu ca un centru de desfacere a mărfurilor aduse din diferite zone. La începutul secolului XX, țăranii bihoreni obişnuiau să vină săptămânal la târg cu produse de toate felurile. Vorbim despre cultivatorii de legume și fructe, crescătorii de animale și meșteșugari diverşi. La o simplă privire pe harta Oradiei din anul 1900, descoperim două puncte importante ale orașului unde se făcea comerţ...
Casa Roth, situată pe strada Vasile Alecsandri nr. 3, aparține stilului arhitectural art-nouveau. Edificat în anul 1912, imobilul a fost ultima realizare a arhitectului Mende Váler în Oradea şi unul dintre ultimele palate construite în centrul orașului înaintea Primului Război Mondial. Denumirea clădirii provine de la proprietarul său, Róth Henric, care avea şi un magazin de îmbrăcăminte la parter.
În faţa unei săli arhipline, poetul, prozatorul şi politicianul Varujan Vosganian și-a lansat, vineri, cea mai nouă carte, la Cetatea Oradea. Este vorba despre romanul istoric "Copiii războiului", care a adunat zeci de persoane la librăria Ratio et Revelatio.
Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea s-a îmbogăţit cu o nouă expoziţie permanentă. La etajul întâi, pe culoarul dedicat cultelor religioase, a fost deschisă, vineri, oficial, secţiunea Episcopiei greco-catolice. Aceasta vine să completeze secţiile deja existente, dedicate episcopiilor romano-catolică şi reformată.
În perioada interbelică, Oradea s-a extins cu câteva noi cartiere organizate după modelul american al străzilor paralele şi perpendiculare, realizate în urma reformei agrare din 1921, când au fost împărţite loturi pentru construirea de case. Unul din aceste cartiere a fost Râtul Comandantului, aflat în sudul oraşului, între actualele străzi Armatei Române şi Dimitrie Cantemir.
Puţin cunoscută în prezent, vechea Academie de Drept din Oradea a fost una dintre cele mai importante instituții de învățământ superior din Imperiul Habsburgic. Înființată în anul 1780, Academia Regală pregătea elita funcţionărească pentru instituţiile publice din Crişana şi Transilvania.
Azi un cartier al Oradiei, Olosigul a fost pe vremuri un sat, atestat prima dată în anul 1184, iar în 1215 sub denumirea Satul Latinilor. Denumirea demonstrează că locul a fost ocupat de italieni, care îl împărţiseră în două aşa-zise cartiere: Padua şi Bologna. Aşa cum Várad (Oradea) avea în centrul său o fortificaţie, şi Olosigul avea o cetate, localizată în partea sudică, pe malul Crişului...
Sălile dedicate expoziţiilor temporare ale secţiei de istoria fotografiei de la Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea au devenit, vineri, gazda unei noi serii de imagini, de astă dată surprinse în mediul rural clujean. Expoziţia este organizată de către Asociaţia internaţională Euro Foto Art, împreună cu instituţia muzeală şi aduce în faţa orădenilor culorile unei lumi parcă încremenite în timp.
Satele din Bihor au fost mutilate de colectivizarea agriculturii pe care regimul comunist a impus-o la scurt timp după brutala sa instalare în România. Confiscarea de către stat a pământurilor şi utilajelor agricole a determinat numeroşi ţărani bihoreni să se alăture grupurilor de rezistenţă anticomunistă, revoltele izbucnite pe Valea Crişului Negru fiind înăbuşite în sânge.
Sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX au însemnat pentru Oradea o perioadă de dezvoltare şi numeroase investiţii publice şi private. Mai mulţi arhitecţi, locali sau veniţi din Ungaria, în special de la Budapesta, au creat în Oradea adevărate bijuterii arhitecturale, unul din ei fiind Rimanóczy Kálmán junior, fiul arhitectului cu acelaşi nume.