În rockul românesc, vocea lui Ovidiu Ioncu (Kempes de la Cargo, cum îl ştie toată lumea) este la fel de iubită ca a iconicului Cristi Minculescu. Ca o coincidenţă, amândoi au plecat din grupurile care i-au consacrat (şi pe care le-au conscrat) după probleme grave de sănătate.
Inna este mai frumoasă în realitate decât în fotografii. Editarea digitală o îndepărtează de imaginea destul de ingenuă la cei 28 de ani şi o transformă într-un produs prea lucios, prea strălucitor.
Dragostea de Eminescu ne este mai mult impusă decât născută firesc. Aniversările şi comemorările sale par, de cele mai multe ori, sarcină de serviciu. Oamenii sunt duşi la statuile poetului, cu coroane şi jerbe, apoi la colocvii sau spectacole, după care se grăbesc acasă unde au lucruri mult mai importante de făcut.
Au trecut şi sărbătorile. Jertfele ritualice obligatorii din rândul populaţiei porcine au fost duse la bun sfârşit, iar condamnaţii la moarte au fost mâncaţi. Brazii ofiliţi au ajuns la gunoi, copiii plâng deja pentru alte cadouri...
Concertul grupului Pasărea Rock de duminică seară a umplut toate locurile din Window Pub şi a lăsat o bună parte a auditoriului în picioare. Deşi preţul unui bilet a fost de 60 lei, un preţ mare în provincie pentru un concert de pub, iubitorii de muzică n-au ratat ocazia de a vedea pe scenă cel mai nou supergrup românesc. Mircea Baniciu, Ioji Kappl, Ovidiu Lipan Ţăndărică, Vladi Cnejevici, Mani Neumann, Teo Boar şi Cristi Gram trecuseră ultima dată prin Oradea în luna aprilie.
Succesul premierei spectacolului "Căsătoria", de Gogol, montat la Teatrul Regina Maria Oradea, nu poate fi pus la îndoială. S-a râs, s-a aplaudat între scene şi s-au luat 4 minute şi jumătate de aplauze la final, record absolut pentru o premieră din ultimele două stagiuni.
Concertul de vineri seară al clujenilor de la Desperado a fost unul foarte special pentru membrii săi, după cum declara chiar în deschidere Sandy Deac, solistul vocal şi liderul grupului. Asta pentru că, în partea a doua a cântării, trupa l-a avut invitat pe Dan Andrei Aldea, celebrul muzician recent stabilit în Oradea.
Da, am fost la concertul lui Fuego! Voiam să văd cât e adevăr şi cât mitologie din imaginea pe care omul şi-a creat-o pe scenele şi televiziunile ţării. Nu-mi pare rău. Când ai ocazia să faci o excursie într-un univers paralel cu doar 40 lei?
Orădenii cu dare de mână au avut ocazia să urmărească vineri seară o avanpremieră a Concertului de Anul Nou de la Wiener Konzerthaus. Prezent pentru a treia oară la Oradea şi a şasea oară în România, renumitul ansamblu Strauss Festival Orchestra Vienna a susţinut un recital în sala Enescu-Bartok a Filarmonicii de Stat din Oradea, parte a turneului naţional pe care l-a început cu o seară înainte, în Timişoara.
Ştefan Hruşcă a blocat circulaţia spre ERA Park atât de tare, încât am plecat la concert şofer şi am ajuns pieton. După ce am parcurs 300 de metri în 15 minute, mi-am abandonat automobilul pe marginea şoselei şi am luat-o la picior. Am ajuns la concert tocmai când "Împăratul colindelor" începea piesa a treia.
Şi s-au aprins luminile de iarnă din nou. Primăria a instalat deja ghirlandele în parcul din centrul oraşului şi le-a băgat în priză. Îmaginează-ţi că primeşti un tort cu o lună înainte de ziua ta, iar prietenii îţi cântă "Mulţi ani trăiască!".
Combinaţia rock-alcool nu mai e la modă în Oradea anului 2014. Acum se practică ceva mult mai violent - rock şi fum! De cum încep concertele, aproape oriunde în oraşul ăsta, instalaţia de aerisire îşi ia concediu.
Să vezi o sală întreagă de oameni puşi pe ospăţ, cu braţele pline cu pungi şi pahare, cum uită să respire, cu popcornul îngheţat în aer, este o imagine de neuitat. Am văzut asta la "Interstellar".
"Pe cine naiba interesează cultura coreeană în oraşul ăsta?", mă întrebam. Ei bine, cred că doar Hruşcă cu lerul lui, Ştefan Bănică Jr. sau Elena Udrea topless mai puteau să umple sala într-un asemenea hal.
În plin spectacol, actriţa a ieşit de pe scenă, a venit la mine, mi-a întins mâna şi, privindu-mă fix în ochi, mi-a zis: "Hai să facem sex!". Am răspuns ca într-un film mut - vorbeam, dar din gâtlej nu-mi ieşea niciun sunet...
Muzicianul şi omul de cultură Florian Chelu a continuat munca la proiectul "Sonet Bihorean", început în 2006, lansând săptămâna trecută partea a doua.
Să mă ierte înaltele feţe bisericeşti şi enoriaşii pentru titlu, dar săptămâna care s-a încheiat a fost cu adevărat luminată pentru iubitorii de muzică din Oradea...
Un Hamlet în stradă, în mijlocul forfotei oraşului şi a nopţii, un Hamlet înconjurat de oameni, maşini şi de zgomote urbane. Asistasem cu câteva saptămâni înainte la o repetiţie, aruncasem o privire pe scenariu, şi plecasem confuz. Abia la premieră am înţeles complexitatea piesei...
După interesul publicului, care a umplut sala Teatrului Regina Maria joi seară, "Cancun" pare să fi fost cea mai aşteptată premieră din această stagiune a trupei Iosif Vulcan. Lansarea în toiul Festivalului Internaţional de Teatru 2014 a amplificat atenţia şi aşteptările şi a creat o ambianţă mai specială decât într-un simplu debut de stagiune.
Din fericire pentru ea, orădeanca Melaz (Mihaela Simai, pe numele real) este o voce bună, dar nu senzaţională. Şi înainte să sară prietenii şi fanii cu topoarele pe mine, am să mă explic. Ca femeie cu atitudine de anti-divă, care nu se mişcă lasciv prin platouri TV, şi care nu a câştigat un concurs gen Vocea României, Melaz are ceva în plus care o împinge pe scenă: scrie muzică!
Pentru că nu i se mai poate spune Oktoberfest, denumirea fiind înregistrată de o firmă din Braşov, întâmplării anuale cu bere şi friptane din parcarea hotelului Ramada i s-a schimbat numele în Das Fest (Sărbătoarea). De ce nu i-or fi spus Septemberfest, din moment ce, oricum, se ţine în septembrie? Până s-au montat cortul, mesele, liniile de gătit şi scena, a fost soare şi cald. Dar vineri, la ora 16, când festivalul îşi deschidea oficial porţile, a început să plouă şi toamna a mai venit o dată.
O veste neaşteptată a străbătut internetul săptămâna trecută: Dan Andrei Aldea, muzicianul care a plecat din România în 1981, lăsând în urmă o legendă neterminată, va cânta din nou în ţară! Spre deosebire de alţi plecaţi, care au preferat să se întoarcă triumfal şi să-şi îngroape legendele, Aldea şi-a lăsat-o pe a lui să crească.
Anunţat pentru orele 18, concertul lui Aurel Tămaş, de vineri, de la Era Park, nu începuse nici la 18:30 când am intrat în generosul spaţiu de sub cupolă. Moderatorul tocmai anunţa că artistul este prins în trafic pe drumul Cluj - Oradea şi că mai întârzie vreo 20 de minute. Aşa că a trebuit să înfrunt un val de oameni care dădeau să iasă bolborosind nemulţumiţi şi considerând baliverne cele 20 de minute pomenite. Dar oamenii nu erau suficient de revoltaţi încât să plece acasă...
În Parcul Nicolae Bălcescu a răsărit o scenă metalică gigantică. E argintie, sclipitoare şi cu acoperiş alb. La 10 metri de ea, un tobogan gonflabil roşu, mare şi el. În ambele locuri se joacă, dar nu în acelaşi fel. În vreme ce pe tobogan se caţără copii fericiţi de iluzia unui derdeluş în miez de vară, pe scenă 15 actori de la Teatrul Regina Maria pregătesc joaca din toamnă. Pe podeaua de sub monstrul metalic e un podium şi o mini-piramidă din scaune de lemn. În acest decor se naşte, în văzul lumii, o piesă de teatru.
.jpg)
În micul nostru deşert cultural de august au poposit săptămâna trecută două caravane. Ambele cu filme, ambele în aer liber. Prima a fost Caravana Festivalului Internaţional NexT, cu două seri de scurtmetraje, iar a doua a oprit Caravana TIFF, care a programat trei filme de lungmetraj în trei seri de weekend. Amândouă au campat în acelaşi loc, lângă statuia Ostaşului Român, păzite (cu spatele, ce-i drept) de cel mai mare şi mai tare soldat din Oradea.
Florian Chelu este unul din cei mai talentaţi şi creativi muzicieni români. O spune chiar şi el. Însă în ultimii ani şi-a canalizat energiile spre zone muzicale mult prea exclusiviste, care ajung greu la public şi la care publicul nu întotdeauna se ridică pe vârfuri să ajungă. Dar muzicianul-cărturar îşi spală "păcatul" exclusivismului organizând an de an, în 6 august, concertul comemorativ "Hiroshima - Give Peace a Chance" în memoria victimelor celui mai mare atentat comis împotriva civililor de către cei care, azi, îşi fac un titlu de glorie din lupta împotriva terorismului.
O aniversare discretă, cu iz de comemorare, a avut loc recent. Pe 29 iulie s-au împlinit 21 de ani de la prima emisie Radio Sonvest Oradea. Cei care au prins postul de radio în acţiune îşi amintesc cu siguranţă de impactul imens pe care l-a avut în viaţa oraşului. Pe lângă cifrele de audienţă monstruoase, Sonvest a fost ceva greu de înţeles în ziua de azi: o instituţie media pe care ascultătorii o iubeau sincer!
Am tot auzit de la prieteni despre Festivalul de Jazz şi Blues de la Gyula, din Ungaria, dar abia anul acesta am ajuns. Festivalul se ţine în cetatea din mijlocul oraşului, dar există şi o sală ca variantă de rezervă în caz de ploaie. La ediţia de anul acesta a fost vreme bună, aşa că am savurat o seară de vară perfectă în mica şi cocheta curte medievală.
S-a vrut a fi cel mai tare eveniment monden al săptămânii trecute, dacă nu chiar al verii. Dar n-a fost să fie! Sensation in White (Senzaţie în alb), pornit din Olanda, ajuns în 2012 şi în România, înseamnă muzică electronică, DJ, animatoare, dans, distracţie şi îmbrăcăminte obligatoriu albă. Replica pusă la cale în complexul Aqua Park President din Băile Felix a fost gândită ca un mare succes.
E perioadă de secetă culturală în oraş. Actorii se odihnesc, muzicienii au plecat în excursii, elevii şi studenţii sunt în vacanţă, festivaluri nu avem, Gărâna e prea departe... Avem noroc cu Moszkva Cafe, localul fără sezoane, un alt fel de casă de cultură în care întâmplările artistice cu nume nemaiauzite fac parte din rutina zilnică. Locul care "dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat", vorba lui Orlando Balaş, cu care m-am întâlnit acolo vineri seara.