Invitații Bihoreanului

De ce s-a legat BIHOREANUL de salariile grase de la Metrorex? Pentru că biletele și veniturile sunt subvenționate nu doar de Primăria București, ci și de Guvern, adică de noi toți. Ce-ar fi ca și OTL să fie subvenționat de Stat, să fie prețul biletului maximum 50 de bani, iar al abonamentului lunar maximum 25 de lei?

Pe anti-vaxxeri nu-i ține nimeni cu forța în sistemul public. Oricum, sistemul privat e cam firav față de cel de stat. Pot să-și deschidă liniștiți masă-n piață "Loboda miraculoasă" sau drogherii "Măcrișul tămăduitor". Ori să intre în sistemul HoReCa, să vadă cum e să achiți impozite la stat, nu să încasezi salariu la zi fixă.

Ne găsim în faţa unei perioade tot mai dificile în ceea ce priveşte starea mediului în care trăim. România are printre cele mai poluate oraşe din lume, spaţiile verzi dispar în detrimentul a mii de metri pătraţi de construcţii, ne deplasăm cu maşina chiar şi până la colţul străzii, totul pentru confortul nostru, al oamenilor. Acest confort, creat artificial, ne îmbolnăveşte.

Doar PSD-ul atotbinefăcător de bugetari părea că inventează poduri între felurite sărbători și weekend-uri ca să-și dezmierde cu concedii ad-hoc principala pepinieră electorală. Legau cu zile libere pauza dintre Paște și serbeutorile non-muncitorești de 1 Mai astfel încât mielul pascal la cuptor să aibă, în loc de măr în gură, un mititel cu muștar. Dar iată că și actuala struțo-cămilă de guvernământ preia, cu egal discernământ, decizii asemănătoare...

Fenomenul de masă pro și contra "Flavia Groșan" chiar explorează limite ale psihicului uman. Fiecare poate decide pentru el dacă și cât e cazul să se rușineze sau nu de asta. Cert e că, după mai bine de un an de pandemie cu restricții, incertitudini și convulsii sociale, presiunea psihică la unii dintre noi poate fi undeva între mare și foarte mare.

Nu trece prea mult şi iarăşi auzim de un copilaş care are nevoie de milionul de euro sau de milioane de dolari pentru un tratament genetic, oncologic ori altă intervenţie vitală. Dă fiecare cât poate şi cât îl lasă inima. Uneori, când mass-media se implică şi campaniile umanitare cuprind toată ţara, chiar se întâmplă minunea. Cum a fost pentru micuţul Noel din Bihor...

Dacă tot sunt declarați inculpații victime neprihănite și filajele tehnice ale SRI incompatibile ca probe, măcar de-ar putea fi publicate legal, nu pe șestache. Să afle tot omul pe ce bază au fost trimiși în boxa acuzaților puternicii zilei! Asta ca să ne lămurim: ori procurorii anti-cancer au redactat trimiterea în judecată în timp ce fumau ceva tare, ce au găsit poate prin sertare pe la colegii DIICOT, ori discuțiile interceptate chiar au avut ceva incriminator...

Ideea s-a născut la întâlnirile săptămânale ale voluntarilor. Ne-am dat seama cât de multă nevoie este de un loc care să fie accesibil pentru toată lumea, un loc în care oricine este acceptat şi unde visurile devin realitate. Vrem să le oferim tinerilor cu dizabilităţi şansa de a se întâlni într-un loc special, unde se pot susţine reciproc, se pot distra, iar noi, voluntarii centrului, să le fim alături şi să legăm prietenii.

Zic verde-n față: e cam departe să duci ecologia ca principiu călăuzitor până spre religie de viață. Ecologia e arta compromisului, de a trăi decent sau chiar confortabil cu un impact de mediu suportabil sau cât de mic. Și să nu ne mai umflăm în pene cu sloganuri gen "Hai să salvăm Planeta!". Fiindcă, la o adică, Planeta s-ar salva singură bine-mersi, chiar dacă va avea nevoie de vreo câteva milenii ca să-și revină după ce o specie tehnologică necugetată își va da singură foc la valiză.

Dacă se continuă pe linia asta dislexică și bi-cromatică, Crișul Negru și Girișu Negru, bașca Pădurea Neagră, vor trebui redenumite în ceva gen "Opusul lui Dalb". Iar Crișul Alb va fi considerat de-a dreptul ofensator, așa că va fi rebotezat poate în Crișul Bălan. Familiile cu nume gen Albu și Fekete musai vor fi să-și schimbe onomastica în Gri foarte deschis, respectiv închis...

Menirea inițială a profesiei de avocat, pe vremea Dreptului Roman, era să apere împricinatul de abuzuri. Să-l scoată nevinovat când e nevinovat. Sau să-l ferească de o pedeapsă prea mare față de nelegiuirea săvârșită. Dar nu altceva. Ce sens mai are principiul de dreptate dacă profesioniști din sfera legii scot, cu bună știință, nevinovați din infractori sadea?

Pentru unele clase sau grupe, școlile s-au redeschis fizic, chimic, biologic și psihologic. În unele cazuri chiar și cu o tentă de psihiatric, alimentată pesemne de factorul de dezinfecție. "Să schimbăm mobilierul. Să luăm alte perdele. Să punem podele noi. Să cumpărăm tablă și mai smart, ultimul răcnet. Să scăpăm de video-proiector, că e prea vintage...". Să..., să...

Acuma toți flăcăii puși pe fapte mari pot să-și ia o coptură cu o mie - două de euro și să facă pe vitejii în trafic. Dacă o răstoarnă, pagubă-n ciuperci, merg două săptâmâni la cules de pitonci și își iau alta. Iar cum ulciorul nu Mercedes la fântână, în caz că mai lovesc și pe alții, ghinion...

Ce ar ajuta la coeziunea națiunii ar fi un plus de străduință, mai ales la unii angajați instituționali. Adică să mai lase din traiul pe vătrai, cu salariu dublu în medie față de cel în privat, iar când aștepți să-și facă datoria, unora parcă le ceri să-și rupă din carne. Bine-ar fi, decât să șadă degeaba, să pună umărul la orice ajută comunitatea.

În corul vocilor mefiente, întrebarea din titlu poate părea disonantă, dacă nu chiar impertinentă. Vă asigur că nu este nici una, nici alta. Mă bazez pe dovezile din ultimii ani, de la boom-ul internetului încoace. Nicicînd înainte nu s-a citit mai mult – și încă de la vîrste atît de fragede. În epoca internetului, iar acum a distanțării sociale, comunicarea se realizează în primul rînd prin text. Se comunică astfel prin e-mail, SMS, Messenger, WhatsApp, prin postări pe Facebook și Twitter, prin comentarii...

Când te cheamă unul dintre primii trei puternici a planetei, ai ocazia să fii bărbat de stat și să dai de pământ cu orice bănuială de vasalitate slugarnică. Adică mergi să vezi ce zice omul și cu ce te poți alege, iar aliaților le poți spune, bunăoară, că strategiile geo-politico-economice pălesc când e vorba de sănătatea neamului.

Când auzim din presă de juni preoți care îi invidiază pe confrații orădeni cu parohii mănoase, pare că lăcomia nu mai e excepția, ci riscă să devină regula. Așa încât n-ar fi mare filozofie să se țină și un curs de nutriție pentru viitorii absolvenți de Teologie. Și să afle astfel, eventual, că la Cina cea de Taină nu s-a servit aperitiv, felul unu, doi și trei...

Gospodărirea Apelor - varianta maghiară iarăși se plânge că trebuie să pescuiască de pe Tisa și Someș adevărate "covoare de flacoane". La faza asta Ungaria e în aceeași poziție ca și localitățile noastre la care ajung deșeurile aruncate pe văi, din satele de mai sus. Practic, pe Defileurile Crișurilor nici nu mai e nevoie de scală cu cote hidrologice, că-ți poți da seama după straturile de plasticuri până unde au urcat apele umflate...

Cu toţii ne dorim un judeţ curat, fără deşeuri prin munţii, văile şi râurile unde mergem să ne relaxăm la final de săptămână. Însă, pentru ca acest lucru să devină o realitate, e nevoie de implicarea noastră, a tuturor.

S-a vorbit mult în ultima vreme despre schimbarea-n formă și fond a revistei de cultură Familia. Primul „examen” se apropie, odată cu apariția primului număr al seriei a VI-a, care își propune să fie mai atractiv atât ca aspect, cât și ca ofertă de lectură. Noul redactor șef, Mircea Pricăjan, îi prezintă noua copertă și sumarul...

Trecerea dintre 2020 spre 2021 a fost oglinda unui an extrem de complicat, plin de incertitudine şi, în aceleaşi timp, de speranţă. Speranţa că, odată cu noul an, vom fi început drumul spre normalitatea pe care nu am ştiut să o apreciem şi pe care azi o putem face mai bună. În 2021, cea mai importantă prioritate a oraşului, şi cred că şi a orădenilor deopotrivă, este să facem tot ceea ce ţine de noi pentru a stopa efectele negative ale pandemiei de coronavirus...

Isus a stat departe de ei, a păstrat distanțarea socială, iar după ce i-a vindecat printr-o minune pe cei zece leproși, nu le-a zis “fuck the system (medical system), mergeți acasă la familiile voastre, Covid-ul (mă rog, lepra) este o prostie inventată de conducerea cetății să vă scoată din cetate, să vă controleze, etc. etc…”

Măştile de unică folosinţă, vândute pe bandă rulantă în ultimul an, din cauza virusului Sars-Cov-2, ne salvează de infectare, dar sunt o sursă de poluare a planetei. Activiştii de mediu avertizează de luni bune că pandemia de coronavirus conduce la o "pandemie" de poluare, iar acum o mare parte din deşeurile din râuri, lacuri, mări şi oceane sunt măştile de unică folosinţă, sticlele de dezinfectanţi şi mănuşile, care completează tabloul gunoaielor aruncate înainte de apariţia Covid-ului. Se întâmplă la fel în întreaga lume, nu doar în România: o distrugere a mediului înconjurător, făcută chiar de om, cu propria mână...

În ultimii ani au demisionat vreo doi-trei miniştri germani descoperiţi ca plagiatori. Iar ministrul austriac al muncii, familiei şi tineretului, carismatica de altfel Christine Aschbacher, tocmai a zis funcţiei Auf Wiedersehen în urma acuzelor de "plagiat, citare incorectă şi necunoaşterea limbii germane" *.