Invitații Bihoreanului

Printre numeroasele mesaje primate de redacția BIHOREANUL la aniversarea de 25 de ani, un loc aparte îl ocupă cel primit de la un jurnalist de primă mână al României, Cătălin Tolontan. El vorbește despre legăturile sale cu publicația noastră, despre rolul, responsabilitatea și situația complicată a presei, și are și un sfat pentru ziariști...

Aș fi curios dacă Primăria sau Direcția Județeană de Statistică ar putea oferi numărul vilelor din Oradea de peste - să zicem - 300 metri pătrați utili. E greu de spus cât de utili, într-o perioadă în care majoritatea familiilor nu mai au cinci-șase copii. Dar trăim într-o societate liberă, fiecare are dreptul să se lăfăie locativ după cum îl țin buzunarele și să joace tenis de câmp sau fotbal în sufragerie, dacă are poftă.

Oradea a făcut pași importanți pentru a deveni un oraș „pet friendly”. Prima ediție a One Big Jump, un concept unic în România, a reunit peste 10.000 de participanți și 1.000 de câini, în trei zile de poveste. Fără sprijin financiar public, Primăria asigurând doar locația, în timp ce finanțarea a asigurat-o compania Kangoo Jumps România, evenimentul a arătat că pasiunea și viziunea pot mobiliza o comunitate și pot schimba modul în care oamenii se raportează la animale.

Păi, când s-au mutilat legile anti-corupție lăsându-se DNA fără principalele pârghii de acțiune, prim-reprezentanții Statului de Drept n-au făcut nicio grevă mascată sau vreun protest, ci doar cetățenii simpli au ieșit în stradă. Degeaba au ieșit românii într-adevăr, căci lucrurile au rămas stabilite iar DNA-ul mai mult șomează, rămânând la mila auto-denunțurilor.

Sportul a fost și rămâne o carte de vizită a orașului nostru. Performanțele baschetbaliștilor, reușitele poloiștilor, pasiunea atleților și lupta de zi cu zi a tinerilor din toate disciplinele arată că Oradea respiră prin sport. Echipele noastre de baschet și polo au reușit să facă orașul mândru pe plan național și internațional, cu performanțe remarcabile în campionate europene și competiții de top. Însă, pentru ca povestea să meargă mai departe, nu este suficient efortul sportivilor și al antrenorilor - e nevoie și de sprijinul nostru, al comunității.

În 2019, am avut onoarea să duc Oradea în Guinness Book, pentru "Cea mai mare oră de sport pe ghete Kangoo Jumps", dovedind că, atunci când comunitatea este unită, limitele dispar. Astăzi, pregătesc un nou moment de istorie: în cadrul festivalului One Big Jump Oradea, voi coordona încercarea obţinerii unui nou record, pentru "Cel mai mare lanţ uman dedicat vieţii"...

Ai simțit vreodată că treci pe lângă frumusețile orașului tău fără să le mai observi? De multe ori, rutina ne confiscă atenția și uităm să privim detaliile care fac din Oradea un loc unic. Tocmai de aceea te invit la un curs introductiv de fotografie cu telefonul.

"Tipografia de idei | #hailamuzeu", proiectul estival al Muzeului Ţării Crişurilor Oradea ajuns la a treia ediţie, are scopul de a oferi publicului un program cultural variat în parcul muzeului, un spaţiu natural deosebit. Evenimentele noastre acoperă o gamă largă, de la expoziţii temporare, cinematografie, dramaturgie, muzică simfonică şi rock, până la disco şi conferinţe pe teme sportive.

Recent reamenajat în conformitate cu cerințele actuale, Muzeul Orașului Oradea prezintă celor care îi trec pragul, indiferent că sunt localnici sau turiști, o serie întreagă de mărturii materiale și informații despre lungul și spectaculosul trecut al acestui eterogen nucleu comunitar (aspect vizibil mai cu seamă în plan etnic și confesional)...

Cel mult 20% din starea de sănătate a populației este influențată de sistemul de sănătate, adică de spitale, cabinete medicale, doctori, asistenți medicali și alți profesioniști. Restul depinde de ceea ce numim „determinați sociali ai sănătății”: adresa din buletin, accesul la educație, statutul socio-economic. În aceste condiții, ne preocupă cu adevărat locul în care trăim?

Pentru a afla ce vor studenții, Uniunea Studenților din Oradea (USO) le-a cerut să completeze un chestionar care să dezvăluie ce așteptări au de la campusul în care învață. Inițiativa a venit în pregătirea dezbaterii „Dialog pentru natură și comunitate”, organizată miercurea trecută la Universitate, unde am și transmis reprezentanților conducerii instituției și ai administrației locale ce vor studenții: un mediu academic cât mai verde, un campus cu vegetație bogată și spații de studiu în aer liber, care să încurajeze conectarea cu natura.

Mai multe cunoștințe au stat zilele trecute cu „bagajul la ușă”, gata să plece dacă rezultatele alegerilor aveau să fie favorabile unuia dintre candidați. Să fi fost un capriciu, o exagerare de moment sau o reacție firească la o amenințare percepută dinspre zona politică? Cât de bine se simt oamenii în țara sau orașul lor?...

Anul trecut, împreună cu colegii mei, prof. univ. dr. ing. habil Adrian Timofte și asist. drd. ing. Alexandru Racz, am creat Asociația Eco Forest Life, având ca scop promovarea educației forestiere. Așa s-a născut și proiectul Pădurea Comunitară Ineu, unul inovator, cu o viziune și un concept aparte: să creăm o pădure de la zero, cultivată de comunitatea bihoreană.

Anul 2025 va rămâne în inimile noastre, organizatorii proiectului „Plantăm speranță”, o ediție cu totul specială, în care comunitatea a fost mai unită ca niciodată. În cifre, dar mai ales în fapte, stăm așa: 35.000 de puieți plantați, 5.000 de voluntari înscriși și peste 7.000 de participanți - copii, părinți, profesori, angajați, oficiali. Mai presus de cifre au fost emoția, zâmbetele și energia unei păduri care prinde viață, puiet cu puiet, om lângă om.

În timp ce noi și noi dovezi de amenințare directă pentru România din partea Moscovei se conturează tot mai pregnant, când însăși existența noastră ca națiune și ca țară, așa cum o cunoaștem, e pusă în discuție pe mese de negocieri dubioase, la care Moscova dictează și abuzează, orădenii merg la spectacolele de la Filarmonică și se bucură de muzică de calitate, care ridică standardul cultural al orașului, pe strada Moscovei...

În calitate de inițiatoare a proiectului de pictură murală „Oradea 1900”, am fost convocată la una dintre ședințele Comisie de Urbanism, unde, fără dialog, fără consultarea documentației, am aflat că „proiectul nu se face”.

Sunt un om simplu de 32 de ani, locuiesc la bloc, dimineața mă trezesc și mă duc la lucru. Totuși, în zilele mele libere stau și mă gândesc cum aș putea schimba societatea în mai bine. Care sunt acele probleme pe care le măturăm sub preș? Acele probleme care există, dar nu vorbim despre ele?

Sunt o iubitoare de pisici și nu mi-e rușine să recunosc că, de mulți ani, iau pisici de pe străzi, le duc în cabinetele veterinare, plătesc pentru tratamentele și sterilizarea lor, iar apoi le caut stăpân. Nu toate au norocul să-și găsească o casă, unele ajung iar pe străzi, unde, din fericire, mai găsesc oameni de bine care le dau apă și le hrănesc.

Poliția Locală veghează ca Oradea să fie curată, 7 zile din 7, chiar și în zile de sărbătoare. Indiferent că e zi de Paști, Crăciun sau Anul Nou, până la ora 9 polițiștii compartimentului de Protecția Mediului au parcurs zona centrală. La prezentarea bilanțului pentru anul 2023, am declarat că ne propunem un 2024 concentrat pe activitatea de mediu și de aceea am organizat cea mai mare parte din resursele noastre spre acest domeniu...

În anul care curând se încheie, în colectarea separată a deșeurilor din Bihor s-au petrecut câteva schimbări: în Zona Metropolitană Oradea s-a introdus fracția „textile” și deșeurile din sticlă se colectează o dată la trei luni, iar în oraș localnicii trebuie să se obișnuiască cu noile insule ecologice pentru colectare.

La Banca pentru Alimente Oradea, ne-am dorit să creăm un spațiu magic, unde copiii să înțeleagă prin joacă responsabilitatea față de resursele planetei și să descopere că fiecare om are rolul lui în protejarea Pământului. După doi ani de muncă și creație, am lansat Edu Play Bus, un autobuz transformat într-o navă spațială, gândit ca un escape room, o capsulă a timpului pentru elevii de clasele V-VIII.

Liviu Stănescu este pasionat de drumurile umblate, dar mai ales de cele neumblate, de fotografie și de scris. În 1992 a deschis primul restaurant indian din România, iar în 1995 – primul club de muzică rock live din țară. În acest interviu acordat în exclusivitate cititorilor BiIHOREANULUI, Liviu Stănescu ne spune, printre altele, cine i-a inspirat viața de aventurier, ce obiect nu lipsește niciodată din bagajul său și care au fost cele mai inaccesibile locuri în care a reușit, totuși, să ajungă pînă acum.

Gala Comunității Bihorene este locul unde se întâlnesc oamenii de bine care ne inspiră și se lasă, la rândul lor, inspirați. Este momentul în care își încarcă bateria pentru încă un an. Te așteptăm, așadar, pe 11 decembrie la Teatrul Regina Maria, pentru a ne cunoaște și a celebra împreună oamenii și acțiunile care transformă comunitatea noastră într-una în care să ne fie drag să trăim și să ne implicăm.

De la proiecte ce au în vedere păstrarea tradițiilor și obiceiurilor strămoșești, prin care am încercat să menținem nealterată zestrea culturală și spirituală a poporului român și a bihorenilor, la proiecte ce vizează relația copiilor și tinerilor cu mediul înconjurător, s-a creat o punte între școală, familie și comunitate. De altfel, demersurile noastre urmăresc consolidarea parteneriatului Școală - Familie - Comunitate, prin responsabilizarea fiecăreia dintre acestea.

Ne apropiem de ziua de 12 octombrie, Ziua Orașului Oradea, un moment de sărbătoare și reflecție pentru toți cei care contribuie la dezvoltarea acestui loc special. Cu această ocazie, doresc să vă transmit cele mai calde urări și să vă mulțumesc pentru implicarea activă în transformarea Oradiei într-un oraș modern, dinamic și prietenos cu mediul.

Ambulanța pentru Monumente Bihor s-a născut într-o familie care și-a făcut din salvarea patrimoniului o misiune de viață, alături de coordonarea propriului birou de arhitectură și predare. Alături de Adrian și de copiii noștri, Luna și Mihai, ne-am dedicat protejării monumentelor care au nevoie de noi. Mihai, de-o vârstă cu filiala noastră, a crescut printre biserici și cetăți, iar șantierele unde intervenim fac parte din viața lui de zi cu zi.

Când am pășit pe tatami, timpul părea că încetinește. Publicul aplauda, camerele de filmat erau îndreptate asupra noastră, iar pentru o clipă, totul a devenit tăcut în mintea mea. M-am concentrat pe tehnica pe care o stăpâneam atât de bine și pe dorința de a da tot ce am mai bun. A fost o luptă aprigă, cu ceilalți competitori și cu mine însumi, când fiecare mușchi striga de durere...

Deși sunt într-un scaun rulant, nu stau departe de sport. Când am o activitate fizică mă simt bine, sănătos și puternic. Am iubit întotdeauna sportul, așa că n-am avut de gând să mă opresc nici atunci când am ajuns țintuit într-un scaun rulant, în 2019. 

Academia EduBiz este programul prin care tinerii „co-creează” ecosistemul în care se implică, pentru prezent și viitor. Credem cu tărie în puterea lor de a crea prezentul și viitorul, iar sustenabilitatea și consistența pe termen lung sunt elementare pentru noi. Mentori, mai mari și mai mici, îi inspiră ani la rând pe adolescenți.