Invitații Bihoreanului

Noul cadastru verde confirmă ceea ce se vede cu ochiul liber, adică defrişarea masivă a Oradiei. În ceea ce priveşte raportările la hectar stăm bine, evident. Suntem meşteri mari la cifre. Mai-mai că depăşim Barcelona şi Budapesta şi la acest capitol. Doar că, aşa cum arată documentele de pe site-ul Primăriei, peste jumătate din suprafaţa înregistrată ca spaţiu verde este formată din "aliniamente infrastructură" şi "zone verzi locuinţe condominiu", adică în multe cazuri pământul bătătorit sau pietruit pe care parchează orădenii.

Poluarea reprezintă o provocare tot mai mare pentru orice comunitate urbană. Inclusiv pentru Oradea. Mediul este tot mai acid, temperaturile extreme sunt tot mai frecvente, iar realitatea schimbărilor climatice e tot mai greu de ignorat.

Pe 21 decembrie, în prag de Crăciun, Consiliul Local a adoptat, cu votul exclusiv al PNL şi fără o dezbatere publică, obligatorie, noul Plan Urbanistic pentru Zona Construită Protejată (PUZCP) Centrul Istoric Oradea. 

Dragi orădeni, am ajuns la finalul încă unui an dificil şi imprevizibil, care a pus la grea încercare instituţia pe care o reprezint, dar şi pe noi ca indivizi, nevoiţi fiind să facem faţă obstacolelor. Pandemia şi creşterea preţurilor la energie electrică, gaze naturale şi materiale de construcţii ne-au afectat serios, dar nu ne-am lăsat descurajaţi. Pentru că împreună putem depăşi greutăţile, ne-am mobilizat şi am transformat situaţii complicate în oportunităţi.

În Europa de Vest și în Statele Unite a pornit de ani buni un curent de eliminare a barierelor de migrație pentru organisme acvatice (în special pești), fie că vorbim despre baraje, stăvilare sau alte fragmentări din albiile râurilor. Sigur nu de bune ce au fost aceste amenajări! În Statele Unite, de exemplu, doar în 2020 au fost înlăturate 69 de baraje, iar alte 90 în 2019, în vreme ce în Europa există până în prezent aproape 5.000 de diferite fragmentări desființate. Nu putem fi noi tot timpul împotriva vântului. Ar fi vremea să învățăm din greșelile altora.

BIHOREANUL tot punctează, de-o vreme, diluarea responsabilității individuale la felurite examene depersonalizate (cu felicitările cuvenite pentru excepțiile cărora nu le e rușine de numele de familie și nu-s temători de eventuale eșecuri). Gen că la ultima Evaluare Națională un sfert din elevii bihoreni au picat examenul, dar bine că nu li s-a publicat numele, ca să se afle apoi cumva că unele odrasle de VIP-uri au pretenții de lojă, deși îs loaze sadea.

Vioara Bara, președintele Uniunii Artiștilor Plastici Oradea, a trimis BIHOREANULUI o scrisoare deschisă redactată în atenția edililor locali, mai ales a președintelui Consiliului Județean Bihor, Ilie Bolojan, prin care atrage atenția asupra neajunsurilor provocate de eventuala plată a artiștilor pe contracte cu durată determinată. În acest sens, artista face și o analiză comparativă între schemele de personal și bugetele unor instituții teatrale occidentale și cele ale Teatrului Regina Maria din Oradea. Reproducem integral textul scrisorii:

Zilele trecute s-a lansat Coaliția pentru Natură Urbană, la care au aderat mai multe ONG-uri de mediu, trei din Oradea. Coaliția propune înființarea de arii protejate în orașe în care se mai găsește un petic de natură. În Oradea, de-a lungul Crișului Repede, din zona Silvaș și până la ieșirea din oraș, ar fi o arie urbană ideală...

Mandatul de director al Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” al doamnei Ligia Mirișan a încetat între cele două etape ale „concursului” de numire pe funcție de la începutul acestei luni. Cu „mintea românului de pe urmă”, dânsa a realizat că singurul ei rol era acela de a da unei numiri aparența unui concurs. 

Ursul Arthur e cel care a creat deunăzi un val naţional de efuziune după ce a fost împuşcat în Covasna de un prinţ de Liechtenstein lihnit după trofee. La polul opus, un urs rămas în istorie prin faptul că a îndurerat cei mai mulţi români e Urs Meier, arbitrul de fotbal care ne-a tot prelungit meciul decisiv pentru Euro 2004 până când Danemarca a marcat şi s-a calificat. Revenind la oile noastre...

Destui orădeni și bihoreni care se încălzesc cu gaz sau sperau la un racord la gaz au devenit suspecți Covid fiindcă le-a crescut brusc temperatura corporală când au aflat că de la 1 iulie cresc tarifele Distrigaz cu 33,2%. Iată o serie de potențiale motive, cu rugămintea să alegeți maximum trei dintre ele:

În fiecare lună, orădenii aruncă o cantitate de PET-uri echivalentă cu dimensiunea Palatului Vulturul Negru. Un motiv întemeiat ca fiecare dintre noi să ne dorim să reducem poluarea cu plastic, prin orice mijloace avem la dispoziţie, iar noi, echipa Deplastificat, ne-am propus să vă ajutăm să faceţi asta.

Se împlinesc, duminică, 102 ani de la prima vizită a Regelui Ferdinand şi Regina Maria în Oradea, petrecută pe 23 mai 1919, după ce Armata Română a eliberat oraşul. Istoricul orădean Dumitru Noane vă prezintă detaliile acestei aşteptate vizite, cum a fost văzută ea chiar de Regina Maria, precum şi atmosfera de atunci. De asemenea, aflaţi din articol detaliile celei de-a doua vizite a cuplului regal în Oradea, din iulie 1919, când Regina Maria a vizitat şi spitalele militare din Oradea şi Băile Felix.

Cum ne poate afecta pe noi escaladarea atacurilor din și înspre Gaza, dincolo că nu mai putem zbura o perioadă spre locurile sfinte pentru cele mari trei religii care slăvesc un singur Dumnezeu? Comunitatea ebraică e pilon de bază al istoriei, culturii și dezvoltării Oradiei. Și înseamnă foarte mult și în prezent, chiar dacă a suferit imens în Holocaust. Pe de altă parte, îndeosebi Facultatea de Medicină ne-a adus, aduce și va mai aduce și tineri de origine arabă. Chiar mai mult, există o comunitate musulmană închegată în Oradea, deși nu prea numeroasă.

Pentru orice deces, Statul sprijină aparținătorii cu 5.000 de lei în ideea că această sumă acoperă cheltuielile stricte de înhumare tradițională. Cât a costat, însă, la Oradea înhumarea? Exact dublu. 3.500 de lei pentru serviciile oferite de Cimitirul Municipal, plus 6.000 de lei pentru firma de pompe funebre, plus 500 de lei alte servicii - unele dintre ele religioase. Să ai firmă funerară în zodia Covidului e de-a dreptul viral...

De ce s-a legat BIHOREANUL de salariile grase de la Metrorex? Pentru că biletele și veniturile sunt subvenționate nu doar de Primăria București, ci și de Guvern, adică de noi toți. Ce-ar fi ca și OTL să fie subvenționat de Stat, să fie prețul biletului maximum 50 de bani, iar al abonamentului lunar maximum 25 de lei?

Pe anti-vaxxeri nu-i ține nimeni cu forța în sistemul public. Oricum, sistemul privat e cam firav față de cel de stat. Pot să-și deschidă liniștiți masă-n piață "Loboda miraculoasă" sau drogherii "Măcrișul tămăduitor". Ori să intre în sistemul HoReCa, să vadă cum e să achiți impozite la stat, nu să încasezi salariu la zi fixă.

Ne găsim în faţa unei perioade tot mai dificile în ceea ce priveşte starea mediului în care trăim. România are printre cele mai poluate oraşe din lume, spaţiile verzi dispar în detrimentul a mii de metri pătraţi de construcţii, ne deplasăm cu maşina chiar şi până la colţul străzii, totul pentru confortul nostru, al oamenilor. Acest confort, creat artificial, ne îmbolnăveşte.

Doar PSD-ul atotbinefăcător de bugetari părea că inventează poduri între felurite sărbători și weekend-uri ca să-și dezmierde cu concedii ad-hoc principala pepinieră electorală. Legau cu zile libere pauza dintre Paște și serbeutorile non-muncitorești de 1 Mai astfel încât mielul pascal la cuptor să aibă, în loc de măr în gură, un mititel cu muștar. Dar iată că și actuala struțo-cămilă de guvernământ preia, cu egal discernământ, decizii asemănătoare...

Fenomenul de masă pro și contra "Flavia Groșan" chiar explorează limite ale psihicului uman. Fiecare poate decide pentru el dacă și cât e cazul să se rușineze sau nu de asta. Cert e că, după mai bine de un an de pandemie cu restricții, incertitudini și convulsii sociale, presiunea psihică la unii dintre noi poate fi undeva între mare și foarte mare.

Nu trece prea mult şi iarăşi auzim de un copilaş care are nevoie de milionul de euro sau de milioane de dolari pentru un tratament genetic, oncologic ori altă intervenţie vitală. Dă fiecare cât poate şi cât îl lasă inima. Uneori, când mass-media se implică şi campaniile umanitare cuprind toată ţara, chiar se întâmplă minunea. Cum a fost pentru micuţul Noel din Bihor...

Dacă tot sunt declarați inculpații victime neprihănite și filajele tehnice ale SRI incompatibile ca probe, măcar de-ar putea fi publicate legal, nu pe șestache. Să afle tot omul pe ce bază au fost trimiși în boxa acuzaților puternicii zilei! Asta ca să ne lămurim: ori procurorii anti-cancer au redactat trimiterea în judecată în timp ce fumau ceva tare, ce au găsit poate prin sertare pe la colegii DIICOT, ori discuțiile interceptate chiar au avut ceva incriminator...

Ideea s-a născut la întâlnirile săptămânale ale voluntarilor. Ne-am dat seama cât de multă nevoie este de un loc care să fie accesibil pentru toată lumea, un loc în care oricine este acceptat şi unde visurile devin realitate. Vrem să le oferim tinerilor cu dizabilităţi şansa de a se întâlni într-un loc special, unde se pot susţine reciproc, se pot distra, iar noi, voluntarii centrului, să le fim alături şi să legăm prietenii.

Zic verde-n față: e cam departe să duci ecologia ca principiu călăuzitor până spre religie de viață. Ecologia e arta compromisului, de a trăi decent sau chiar confortabil cu un impact de mediu suportabil sau cât de mic. Și să nu ne mai umflăm în pene cu sloganuri gen "Hai să salvăm Planeta!". Fiindcă, la o adică, Planeta s-ar salva singură bine-mersi, chiar dacă va avea nevoie de vreo câteva milenii ca să-și revină după ce o specie tehnologică necugetată își va da singură foc la valiză.

Dacă se continuă pe linia asta dislexică și bi-cromatică, Crișul Negru și Girișu Negru, bașca Pădurea Neagră, vor trebui redenumite în ceva gen "Opusul lui Dalb". Iar Crișul Alb va fi considerat de-a dreptul ofensator, așa că va fi rebotezat poate în Crișul Bălan. Familiile cu nume gen Albu și Fekete musai vor fi să-și schimbe onomastica în Gri foarte deschis, respectiv închis...

Menirea inițială a profesiei de avocat, pe vremea Dreptului Roman, era să apere împricinatul de abuzuri. Să-l scoată nevinovat când e nevinovat. Sau să-l ferească de o pedeapsă prea mare față de nelegiuirea săvârșită. Dar nu altceva. Ce sens mai are principiul de dreptate dacă profesioniști din sfera legii scot, cu bună știință, nevinovați din infractori sadea?