Invitații Bihoreanului

Ideea s-a născut la întâlnirile săptămânale ale voluntarilor. Ne-am dat seama cât de multă nevoie este de un loc care să fie accesibil pentru toată lumea, un loc în care oricine este acceptat şi unde visurile devin realitate. Vrem să le oferim tinerilor cu dizabilităţi şansa de a se întâlni într-un loc special, unde se pot susţine reciproc, se pot distra, iar noi, voluntarii centrului, să le fim alături şi să legăm prietenii.

Zic verde-n față: e cam departe să duci ecologia ca principiu călăuzitor până spre religie de viață. Ecologia e arta compromisului, de a trăi decent sau chiar confortabil cu un impact de mediu suportabil sau cât de mic. Și să nu ne mai umflăm în pene cu sloganuri gen "Hai să salvăm Planeta!". Fiindcă, la o adică, Planeta s-ar salva singură bine-mersi, chiar dacă va avea nevoie de vreo câteva milenii ca să-și revină după ce o specie tehnologică necugetată își va da singură foc la valiză.

Dacă se continuă pe linia asta dislexică și bi-cromatică, Crișul Negru și Girișu Negru, bașca Pădurea Neagră, vor trebui redenumite în ceva gen "Opusul lui Dalb". Iar Crișul Alb va fi considerat de-a dreptul ofensator, așa că va fi rebotezat poate în Crișul Bălan. Familiile cu nume gen Albu și Fekete musai vor fi să-și schimbe onomastica în Gri foarte deschis, respectiv închis...

Menirea inițială a profesiei de avocat, pe vremea Dreptului Roman, era să apere împricinatul de abuzuri. Să-l scoată nevinovat când e nevinovat. Sau să-l ferească de o pedeapsă prea mare față de nelegiuirea săvârșită. Dar nu altceva. Ce sens mai are principiul de dreptate dacă profesioniști din sfera legii scot, cu bună știință, nevinovați din infractori sadea?

Pentru unele clase sau grupe, școlile s-au redeschis fizic, chimic, biologic și psihologic. În unele cazuri chiar și cu o tentă de psihiatric, alimentată pesemne de factorul de dezinfecție. "Să schimbăm mobilierul. Să luăm alte perdele. Să punem podele noi. Să cumpărăm tablă și mai smart, ultimul răcnet. Să scăpăm de video-proiector, că e prea vintage...". Să..., să...

Acuma toți flăcăii puși pe fapte mari pot să-și ia o coptură cu o mie - două de euro și să facă pe vitejii în trafic. Dacă o răstoarnă, pagubă-n ciuperci, merg două săptâmâni la cules de pitonci și își iau alta. Iar cum ulciorul nu Mercedes la fântână, în caz că mai lovesc și pe alții, ghinion...

Ce ar ajuta la coeziunea națiunii ar fi un plus de străduință, mai ales la unii angajați instituționali. Adică să mai lase din traiul pe vătrai, cu salariu dublu în medie față de cel în privat, iar când aștepți să-și facă datoria, unora parcă le ceri să-și rupă din carne. Bine-ar fi, decât să șadă degeaba, să pună umărul la orice ajută comunitatea.

În corul vocilor mefiente, întrebarea din titlu poate părea disonantă, dacă nu chiar impertinentă. Vă asigur că nu este nici una, nici alta. Mă bazez pe dovezile din ultimii ani, de la boom-ul internetului încoace. Nicicînd înainte nu s-a citit mai mult – și încă de la vîrste atît de fragede. În epoca internetului, iar acum a distanțării sociale, comunicarea se realizează în primul rînd prin text. Se comunică astfel prin e-mail, SMS, Messenger, WhatsApp, prin postări pe Facebook și Twitter, prin comentarii...

Când te cheamă unul dintre primii trei puternici a planetei, ai ocazia să fii bărbat de stat și să dai de pământ cu orice bănuială de vasalitate slugarnică. Adică mergi să vezi ce zice omul și cu ce te poți alege, iar aliaților le poți spune, bunăoară, că strategiile geo-politico-economice pălesc când e vorba de sănătatea neamului.

Când auzim din presă de juni preoți care îi invidiază pe confrații orădeni cu parohii mănoase, pare că lăcomia nu mai e excepția, ci riscă să devină regula. Așa încât n-ar fi mare filozofie să se țină și un curs de nutriție pentru viitorii absolvenți de Teologie. Și să afle astfel, eventual, că la Cina cea de Taină nu s-a servit aperitiv, felul unu, doi și trei...

Gospodărirea Apelor - varianta maghiară iarăși se plânge că trebuie să pescuiască de pe Tisa și Someș adevărate "covoare de flacoane". La faza asta Ungaria e în aceeași poziție ca și localitățile noastre la care ajung deșeurile aruncate pe văi, din satele de mai sus. Practic, pe Defileurile Crișurilor nici nu mai e nevoie de scală cu cote hidrologice, că-ți poți da seama după straturile de plasticuri până unde au urcat apele umflate...

Cu toţii ne dorim un judeţ curat, fără deşeuri prin munţii, văile şi râurile unde mergem să ne relaxăm la final de săptămână. Însă, pentru ca acest lucru să devină o realitate, e nevoie de implicarea noastră, a tuturor.

S-a vorbit mult în ultima vreme despre schimbarea-n formă și fond a revistei de cultură Familia. Primul „examen” se apropie, odată cu apariția primului număr al seriei a VI-a, care își propune să fie mai atractiv atât ca aspect, cât și ca ofertă de lectură. Noul redactor șef, Mircea Pricăjan, îi prezintă noua copertă și sumarul...

Trecerea dintre 2020 spre 2021 a fost oglinda unui an extrem de complicat, plin de incertitudine şi, în aceleaşi timp, de speranţă. Speranţa că, odată cu noul an, vom fi început drumul spre normalitatea pe care nu am ştiut să o apreciem şi pe care azi o putem face mai bună. În 2021, cea mai importantă prioritate a oraşului, şi cred că şi a orădenilor deopotrivă, este să facem tot ceea ce ţine de noi pentru a stopa efectele negative ale pandemiei de coronavirus...

Isus a stat departe de ei, a păstrat distanțarea socială, iar după ce i-a vindecat printr-o minune pe cei zece leproși, nu le-a zis “fuck the system (medical system), mergeți acasă la familiile voastre, Covid-ul (mă rog, lepra) este o prostie inventată de conducerea cetății să vă scoată din cetate, să vă controleze, etc. etc…”

Măştile de unică folosinţă, vândute pe bandă rulantă în ultimul an, din cauza virusului Sars-Cov-2, ne salvează de infectare, dar sunt o sursă de poluare a planetei. Activiştii de mediu avertizează de luni bune că pandemia de coronavirus conduce la o "pandemie" de poluare, iar acum o mare parte din deşeurile din râuri, lacuri, mări şi oceane sunt măştile de unică folosinţă, sticlele de dezinfectanţi şi mănuşile, care completează tabloul gunoaielor aruncate înainte de apariţia Covid-ului. Se întâmplă la fel în întreaga lume, nu doar în România: o distrugere a mediului înconjurător, făcută chiar de om, cu propria mână...

În ultimii ani au demisionat vreo doi-trei miniştri germani descoperiţi ca plagiatori. Iar ministrul austriac al muncii, familiei şi tineretului, carismatica de altfel Christine Aschbacher, tocmai a zis funcţiei Auf Wiedersehen în urma acuzelor de "plagiat, citare incorectă şi necunoaşterea limbii germane" *. 

La finalul unui an greu, gândurile mele se îndreaptă spre 2021, care, sper, ne va aduce perspective mai bune. Încrederea pe care mi-au acordat-o orădenii la alegerile locale mă onorează şi mă responsabilizează în acelaşi timp. Am învăţat de la cel mai bun primar, iar acum, prin acest parteneriat - Birta la Primărie şi Bolojan la judeţ - sunt convins că vom avea în continuare parte de o dezvoltare fulminantă, de data aceasta atât pentru Oradea, cât şi pentru Bihor.

Bihorul n-a dus niciodată lipsă de personalităţi de mare valoare. Să ne gândim doar la Aurel Lazăr şi la Declaraţia de autodeterminare a românilor de la 1918, la Iosif Vulcan şi la revista sa de cultură, Familia. Şi a avut o serie de condeieri de valoare care au scris despre aceste personalităţi: Aurel Tripon - Monografia almanah a Crişanei (1936), Teodor Neş - Oameni din Bihor (1937) ş.a. Cu aceste gânduri m-am încumetat, în urmă cu doi ani, să adun împreună fişele unor Bihoreni de ieri şi de azi, prezentând biografiile unor personalităţi ale locului. Cartea va putea fi un bun cadou de Crăciun...

Faceți, vă rog, un exercițiu de imaginație și închipuiți-vă că locuiți într-un apartament din zonă, vă treziți dimineața și deschideți geamul pentru aerisire. Așa recomandă doctorul. E ora dimineții, când toată lumea se grăbește să ajungă în oraș, iar la 6 metri de dumneavoastră este o construcție masivă de beton, plină de mașini cu motoarele pornite. Inspirați adânc...