Opinii

Sunt extrem de selectiv cu canalele TV pe care le las să-mi intre în casă, dar, chiar şi aşa, am auzit de Rareş Bogdan. Nu l-am urmărit niciodată, ştiu doar că are emisiune la Realitatea, că a ajuns la Bucureşti de la Cluj, că este absolvent de ştiinţe politice şi că se îmbracă excesiv de elegant pentru un platou TV. Instalarea lui în cap de listă PNL pentru alegerile europarlamentare m-a mirat şi m-a întristat deopotrivă, ca de fiecare dată când un jurnalist intră în politică.

Universitatea din Oradea consideră reportajul danezilor un atac la siguranța națională. Atac la siguranța națională este să arunci pe piață arme de distrugere în masă cu stetoscop și bisturiu. Iar cei care ne cer să ne spălăm rufele în familie n-au decât s-o facă la ei acasă: când e vorba de sănătate, nu poți ascunde gunoiul sub preș!

În ianuarie 2015, înainte să înceapă construirea acvaparcului Nymphaea, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice aplica Primăriei Oradea o corecţie financiară de 6,98 milioane lei, 10% din valoarea proiectului. Motivul? Municipalitatea ceruse constructorului ungar Kesz să micşoreze cu 1,51 milioane lei suma pentru execuţie, de la 70,31 la 69,98 milioane lei, deoarece costul forţei de muncă se redusese prin diminuarea contribuţiei la CAS. În optica guvernării de atunci (PSD, premier Victor Ponta, ministru MDRAP Vasile Dâncu), Primăria era vinovată că voia să protejeze finanţele UE şi, implicit, şi cota de contribuţie din bugetul local.

Atunci când se fac investiţii din fonduri guvernamentale, reţeta e simplă. De obicei câştigă o firmă tare din Bucureşti, care are intrare pe la CNAIR, la Ministerul Dezvoltării sau la Compania Naţională de Investiţii. Imediat după adjudecarea licitaţiei, care de regulă are la bază descalificarea concurenţei, fericitul câştigător sună la fraierii care au firme din Oradea şi le propun să le subcontracteze lucrarea.

Protestul de vineri a avut eficiența unei petale de trandafir în fața șenilei unui tanc de 50 de tone. Conducătorii s-au spart de râs în timpul protestului de un sfert de ceas al celor buni, după care s-au întors în întuneric și fum, la masa de poker pe care joacă soarta acestei nații nefericite. Pe ei nu îi interesează dacă străzile se blochează pentru 15 minute, câtă vreme lucrul acesta oricum se întâmplă zilnic, ore în șir...

Se zice că doar cine nu munceşte nu greşeşte (deşi eu, personal, cred că greşeşte şi cel ce nu munceşte). În orice caz, bărbaţi sunt cei care îşi asumă greşelile, iar eu îmi declar apartenenţa la această categorie. Ca atare, recunosc că după ce am primit reacţia lui Pásztor, i-am verificat argumentele, cum că deplasarea în interes de serviciu în Austria a făcut-o separat de cea în interes privat în Elveţia. 

Aquapark-ul din Oradea este pe profit, în ciuda faptului că 90% dintre aceste stabilimente merg pe pierdere. Adică sunt un fel de Teatru ori Filarmonică, numai cu ceva mai multă apă. Pe lângă meritele incontestabile de gospodari ale celor de la ADP, trebuie să recunoaștem că succesul se datorează și conjuncturii.

Faptul că un om ca Pásztor Sándor a ajuns la nivelul de putere, de recompensă bănească şi de privilegii cel mai înalt în judeţ este o pată greu de îndepărtat nu doar de pe blazoanele celor trei partide care l-au cocoţat în funcţie, oricum zdrenţuite, ci şi pe obrazul oricărui bihorean, căruia i se refuză elementarele explicaţii. 

Înţeleg miza politică a scandalului cu Aeroportul fost internaţional Oradea şi cum bâjbâielile celor de la Consiliul Judeţean le dau apă la moară celor care conduc Primăria. Oamenii politici îşi vânează paşii greşiţi şi erorile profesionale pentru a-şi da la gioale în public, pentru a faulta cât mai grav prestigiul celuilalt. Cel mai adesea, vorbele lor rămân doar vorbe, simple declaraţii politice vitriolante, fără urmări practice.

Subvenţionarea orădenilor captivi în sistemul centralizat mai are o hibă. Există şi alţi orădeni, nebranşaţi, care nu beneficiază de subvenţie, deşi şi ei se încălzesc, iar lemnele şi gazul sunt şi ele foarte scumpe. Apoi, e oare corect să dai subvenţie tuturor locatarilor de la bloc?

Am plătit 18 lei cu cardul şi am validat biletul la un scanner cu infraroşu de la intrare. Acestea au fost singurele aspecte de modernitate pe care le-am întâlnit în vizita de acum o săptămână de la Ştrandul Ioşia. Trecut de poartă, m-am întors în timp. Podeaua, uşile, băncile, zugrăveala şi culorile, toate par să provină din vremurile de care îşi amintesc cu plăcere doar nostalgicii. De fapt, întregul loc pare dedicat nostalgiei.

Sistarea oricărei perspective de curse externe pe Aeroportul Internaţional Oradea are egal, în planul imaginii, doar în surparea Dealului Ciuperca. Dar, dincolo de ceea ce se vede, mai important e ceea ce încă nu se vede şi se va simţi, pentru că dezastrul de la Aeroport va costa mai mult decât cel de la Ciuperca.

Nu știu de ce, dar mereu am asociat cuvântul botox cu plotox. Pentru cei care n-au apucat vremurile când benzina se dădea pe cartelă, plotoxul e un insecticid utilizat la combaterea dăunătorilor. Dar mințile geniale ale posesorilor de Trabant au observat că lichidul respectiv poate fi utilizat și pe post de combustibil, ceea ce ducea nu doar la distrugerea ploșnițelor, ci și la, cum spunem noi acum, creșterea mobilității urbane.

Orice conducător auto știe cât de periculoase sunt aceste treceri la lăsarea serii și pe timpul nopții. Evidenţierea celor 100 de treceri de pietoni va aduce un imens plus de siguranță pentru pietoni și automobiliști. Străzile noastre nu sunt iluminate ca în Las Vegas, plus că ne îmbrăcăm cel mai adesea în culori închise, ceea ce ne face greu de observat în trafic. Culmea e că, în multe cazuri, suporți pe deasupra trecerilor există, dar nu pentru a le ilumina, ci doar pentru a avertiza șoferii. Destul de stupid, nu?

Politician hârşit, activ încă din 1990, şeful ALDE, Călin Popescu Tăriceanu îşi face apariţia în Oradea cu precizia cucului electoral: în fiecare an cu alegeri. Cum pe 26 mai vom avea scrutin pentru Parlamentul European, s-a înfiinţat din nou joia trecută. A urmat tipicul obişnuit: o „vizită de lucru” la UAMT, una „oficială” la Consiliul Judeţean (fără presă, deşi e instituţie publică, nu tarla de partid), o „instruire organizatorică” (cu activişti din 6 judeţe), iar la final nelipsita conferinţă de presă. Desfăşurată, de data asta, sub auspicii nefavorabile politrucilor.

La cât de iubiți sunt conducătorii noștri, în curând nu se vor mai putea feri de îmbrățișările călduroase ale electoratului decât dacă se deplasează prin teritoriu cu TAB-ul, sau dacă rămân la haznalele televizate, de unde pot să-și debiteze nestingheriţi inepțiile. Norocul colegei noastre a fost că Norica Nicolai nu era în hol când au avut loc regretabilele incidente. Pun pariu că madama ar fi înghițit-o de vie pe Mădălina, după care ar fi regurgitat telefonul, ca să nu fie acuzată de tâlhărie.

Umblă pe la casele oamenilor o doamnă cu o sacoșă plină cu bani. Bate la ușă și întreabă: „Câți locuiți aici? Cinci persoane? Poftim 15.000 de euro”. Merge din casă în casă și dă fiecărui orădean câte 3.000 de euro. Doamna de care vorbim este Coana Europa. Ea ne dă bani, dar are și pretenții...

Miercurea trecută, eurodeputatul Emilian Pavel, de la PSD Bihor, a strălucit în efortul de a merita un nou mandat, la concurenţă cu mulţi alţi colegi, de la multilateral dezvoltata Rovana Plumb (atoate-ministră, la Mediu, Fonduri Europene, Educaţie, Transporturi) până la Gabriela Zoană (o antieuropeană aproape declarată). Miluţ a încercat, în sincron cu tot Partidul, cu Guvernul, cu ministrul (in)Justiţiei şi cu trompeţii din presa arondată, să blocheze candidatura fostei şefe DNA Laura Codruţa Kovesi la conducerea viitorului Parchet European.

E frustrant, enervant și, în final, chiar amuzant să vezi cum omul obișnuit se implică trup și suflet în orice de pe lumea asta (fotbal, tenis, religie, medicină, finanțe și bănci, cinematografie, rețete de zacuscă, vaccinuri naturiste și adevărul despre daci etc.), dar întoarce capul cu dezgust de la singurul domeniu care îi influențează viața de zi cu zi și viitorul pe termen lung, cel mai blamat, dar și cel mai important dintre toate - politica.

Elnők úr, însă, nu numai că a uitat de amărâtele alea de piste pentru biciclişti, dar a izbutit să evacueze şi pista abia modernizată a Aeroportului Oradea. Asta după ce, asemeni unui baron de Dâmboviţa, şi-a lăfăit numele pe bannere cu "Deschidem spre Europa!". Rezultatul? Curând vom zbura doar pe autostrada către Debreţin, să luăm de-acolo "deschiderea" spre Europa.

Ordonanţa 114 pare a fi cu dedicaţie. Împotriva băncilor lacome şi implicit a Băncii Naţionale. În plus, e vizat trustul RDS&RCS, care are o televiziune ce deranjează puterea. Altfel nu se explică de ce în telecomunicaţii se bagă un impozit pe cifra de afaceri de 3% şi la jocuri de noroc, de exemplu, de 2%.

E incredibil ce monştri nemuritori a creat comunismul! Securitatea este unul dintre cei mai perfizi şi mai întunecaţi, probabil chiar mai întunecat astăzi, odată cu trecerea timpului. Cred asta pentru că modul în care era percepută Securitatea înainte de 1989, şi anume ca duşman al omului de bună credinţă, se perpetuează şi azi în mentalul colectiv.

Am observat o goană nebună a românului din online după inteligenţă şi setea de lectură. Nu e de mirare că atelierele de dezvoltare personală prind atât de bine la noi în ţară; doar fiecare al treilea român cu acces la internet caută să se auto-îmbunătăţească prin fel şi fel de metode rapide. Se cumpără cărţi de self-help la kilogram, se urmăresc clipuri în care speakeri cu voce bândă te învaţă cum să devii mai fericit...

Anunțul că Digi24 închide stațiile locale n-a fost o surpriză prea mare. De când a deschis televiziunea, Zoltan Teszari a făcut exact ce făcea Adrian Sârbu, mogulul Pro TV, cu 20 de ani mai devreme - a crescut o televiziune nouă și i-a dezvoltat rețeaua până la un maximum suportabil. Departe de contextul anilor '90 și de simpatia de care a beneficiat Pro TV, afaceristul orădean a plusat cu deschiderea de canale separate pentru fiecare stație locală, o ciudățenie pe care nimeni nu a înțeles-o. Și, ca orice investitor, când a simțit că treaba nu mai merge, a redus operațiunile și a trimis oamenii acasă.

În fiecare an Oradea şi alte oraşe mari sunt jefuite de guvernul Dragnea-Vâlcov, banii fiind trimişi celor care sunt prea leneşi, prea slab pregătiţi sau prea pesedişti ca să se apuce de muncă. Situaţia ilustrează perfect zicala "s-a întâlnit hoţul cu prostul". Nu-i mai puţin adevărat că noi beneficiem şi de un tratament special. Infractorul Dragnea Liviu este invidios pe cele 300 milioane de euro pe care îi avem de investit. Păi, ce bănuţi ar fi făcut aici Teldrum-ul!

Oradea adolescenței mele era un loc diferit de orașul de azi. Străzile colcăiau de câini vagabonzi, iar în parcări mai vedeai încă Dacii 1310. Telefon mobil nu avea nimeni și va mai dura o vreme până să apară primele pagere, așa că singura modalitate de contact era să suni acasă la om pe telefonul fix și să speri că răspunde.

Să fii moderator radio sau TV nu e atât de uşor cum pare. Expunerea publică în prime-time devine o povară căreia doar caracterele puternice îi rezistă. La început, moderatorii sunt înconjuraţi de simpatie şi de bucuria noului, apoi publicul începe să îi devoreze.

Nu pot şti dacă afirmaţiile avocatului Răzvan Doseanu cum că procurorul Ciprian Man şi-a înregistrat el însuşi colegii, ba chiar şi agenţi SRI, sunt adevărate sau nu, pentru că nu avem, deocamdată, decât cuvântul unuia contra celuilalt. Dacă e adevărat, ar însemna că DNA Oradea a avut un şef nu doar ticălos (cum să-ţi înregistrezi colaboratorii?), ci de-a dreptul idiot (cum, ştiind asta, să-ţi vinzi telefonul, şi încă plin de bombe?).

În Oradea există 333 de asistați social. Cam atâţi câți erau pe o stradă lăturalnică din Alexandria până să-i ducă Dragnea pe toți în Guvern. Dacă facem o extrapolare, la nivel național ar trebui să fie cam 34.000 de oameni care beneficiază de venitul minim garantat. Această cifră este însă de domeniul fantasticului din moment ce, mai mult ca sigur, zilnic, la orice oră, cel puțin 100.000 de compatrioți se află la bufetul comunal.

Autostrada care ar trebui să unească Oradea de Cluj are un destin nemilos. Din cauza forţelor vrăjmaşe din exterior, noi, românii, nu suntem lăsaţi să ne construim autostrăzi. Bătrânul Soros se pune în calea buldozerelor care decopertează terenul, ecologiştii mai descoperă câte o capră neagră ce sălăşuieşte pe traseu, iar Uniunea Europeană ne tot bate la cap oferindu-ne banii ei, deşi toată lumea ştie că nu sunt bine veniţi în România fiindcă nu pot fi furaţi.