Încă un muzeu
Constat cu bucurie că există o concurență serioasă între cele două centre de putere din Bihor: Primăria Oradea și Consiliul Județean, în ce priveşte muzeele. Iar concurența asta nu poate fi decât benefică pentru turismul din Oradea.
- Știri Bihor
- Știri Oradea
- Bihoreanul tipărit
- Bihorel
- Actual
- Știri Sportive
- Politic
- Opinii
- Timp liber
- Educație
- Oradea noastră
- Anunțuri
- Foto Bihoreanul
- Bihoreanul TV
- De ştiut
- Ne enervează
- Jos pălăria
- Magazin
- Advertorial
- Ştiri de la CAO
- Anunţuri ADP
- Informații de la Termoficare
- Noutăți de la OTL
- Visit Oradea
- AVE România
- Oradea Heritage
Toate articolele scrise de Mircea Chirilă
Podul și Centenarul
Decât să tipărim broșuri și să ne batem cu pumnii-n piept, mai bine ne aplecam pe probleme importante. Să lichidăm toaletele din fundul curții, să racordăm gospodăriile țărănești la gaz metan, să oprim migrația care duce la depopularea țării, acestea erau proiecte ce meritau închinate mărețului Centenar. De autostrăzi nici n-are rost să mai vorbim.
Bonica, omul potrivit
Săptămâna trecută, la dezvelirea bustului lui Mihai Viteazul de la Sânmartin, unde era prezent soborul de senatori PSD, un individ care răspunde la numele de Bonica Cosmin a agresat un protestatar și pe reporterul BIHOREANULUI. Numitul Bonica a fost un activ membru PDL în perioada când partidul era un etalon în furăciuni și evaziuni. A trecut apoi la PNL și-l curta pe Cornel Popa, ospătându-l la pensiunea construită prin evaziune...
Lecția clujeană
De remarcat, totuşi, solidaritatea de care dau dovadă clujenii, inclusiv la nivel de conducere. Se ceartă ca chiorii între ei, dar când este vorba de interesele județului acționează în gaşcă. La noi, în schimb, responsabilii își macină energiile în lupte de orgolii, așa că nici nu-i de mirare că între cele două orașe e o diferență atât de mare.
Liberalul care conduce Consiliul Judeţean
Petru Filip, pe vremea când era primar, avea o tactică ce a dat mereu rezultate. De câte ori trebuia să lanseze în spaţiul public un proiect controversat îl scotea la înaintare pe consilierul său, regretatul Radu Crican. Dacă treaba nu ieşea bine, cel care încasa sudalmele era Crican, iar don Pedro rămânea curat şi uscat. Ceva de genul acesta se petrece acum la Consiliul Judeţean.
Târgul de Crăciun
De când avem și Piața Unirii, și Cetatea renovate, suntem în situația măgarului lui Buridan. Bietului animal i-a pus stăpânul două grămezi de fân și măgarul a murit de foame pentru că nu se putea hotărî din care să mănânce. La fel pățim și noi când e vorba de locurile unde să organizăm evenimentele importante. S-au încercat variante, ba în Piață, ba în Cetate, ba în ambele locații concomitent.
Speranţe pentru Policlinică
O, ce veste minunată de la Consiliul Judeţean se arată! Acum, că ne-am lămurit cu avioanele, domnul Pasztor ne îmbrobodeşte cu poveştile despre renovarea clădirilor Teatrului Arcadia şi Policlinicii. Iată că se împlinesc doi ani de când Policlinica a fost retrocedată Consiliului Judeţean. Timpul a trecut şi oamenii se uită chiorâş la monumentala clădire împachetată în plase, ajunsă simbol al neputinţei mai marilor Judeţului.
Adio, avioane!
Ghiță Pasc, directorul Aeroportului Oradea, poate dormi liniștit, iar şeful Consiliului de Administrație, domnul Bimbo Szuhai, a scăpat de emoții. Troica de la Consiliul Județean și-a mai arătat încă o dată neputința. Din noiembrie, de pe Aeroportul Oradea, spre extern zboară numai păsările călătoare.
Oraşul informaticienilor
Când acum 10 ani primarul Bolojan, în plină criză economică, s-a apucat să facă parcuri industriale, mulţi spuneau că nu are nicio şansă. Că ne-au luat-o definitiv înainte şi Clujul, şi Timişoara, ba chiar şi Aradul. A durat ceva să populăm sutele de hectare cu firme, dar iată că strategia şi-a arătat roadele.
La mulţi ani, BIHOREANUL!
Acum 18 ani, în data de 25 octombrie 2000, săptămânalul BIHOREANUL a ieşit pe piaţa locală într-un tiraj de 12.000 de exemplare, care apoi a fost suplimentat cu încă 4.000! Ca să vedeţi ce-am fost şi ce-am ajuns: acum întreaga presă de limbă română din judeţ are, cumulat, acest tiraj!
Investim pe banii noştri
Ideea cu bugetarea participativă nu e deloc rea. Noi am preluat-o de la clujeni, dar nu ei au fost cei care au inventat roata. Ideea e că Primăria pune o sumă la bătaie, iar cetăţenii n-au decât să-şi spargă capul ca să găsească proiecte cât mai isteţe. Cum era de aşteptat, proiectele de anul trecut sunt încă în stadiu de avizare, pentru că nu-i destul să ai idei bune, trebuie să ai şi foarte multă răbdare, din cauza birocraţiei ucigătoare din România.
Da’ cu pianul ce-aţi avut?
Cu fiecare cretin care vandalizează mobilierul urban, ne dăm seama că încă suntem la stadiul de comună primitivă, intrată abuziv şi prin nebăgare de seamă în U.E.
Şcoala după şcoală
Neisprăviţii de la Ministerul Educaţiei au mai fătat o mărgică. Au elaborat un Cod de etică prin care se interzice profesorului care predă la clasă să îşi mediteze propriii elevi. Hai să zicem că acest aspect e corect, chit că poate fi uşor de eludat dacă profesorii fac schimb de elevi între ei. Mă aşteptam să interzică total meditaţiile, dar probabil că nu i-a dus capul până acolo.
Umblăm după avioane
Dacă tot găsesc distinşii politicieni timp să umble după "avioane" gen "homosexualii care-ţi fură copiii", ce-ar fi însă să umble după avioane la propriu? Dacă tot s-au călcat pe mândrie şi au decis să se înhame la căruţa referendumului, să repete figura şi în problema Aeroportului Oradea!
Bolojan și politica
Demisia primarului Ilie Bolojan din funcția de prim vicepreședinte al PNL nu trebuie să surprindă pe nimeni. Bolojan a mai fost și secretar general al partidului dar nu s-a sfiit să plece de acolo când a văzut frăția indestructibilă între liberalii și pesediștii din multe zone ale țării...
Ţară plină de doctori
Nu înţeleg de ce se plânge lumea că ne pleacă doctorii din ţară. Eu aş fi tare fericit dacă ar pleca toţi doctorii din ţară, mai exact cei care şi-au luat doctoratul la apelul de seară. Dacă până acum râdeam de ipochimenii care au ajuns să facă facultatea, deşi în orice ţară civilizată n-ar fi fost capabili să-şi ia nici măcar un carnet de conducere al unui cărucior de butelii, acum am ajuns în situaţia jalnică să fim sufocaţi şi de grămada de sfertodocţi cu doctorate false.
Delicații nu rezistă
Cel mai tânăr cartier mamut al orașului este Nufărul. În perioada în care țăranii veneau la fabricile din Oradea să se odihnească, astfel că la coasă ajungeau gata osteniți, partidul comunist a decis să-i stabilizeze, și uite așa s-a născut cartierul Nufărul.
Piaţă fără viaţă
Ştiu, investiţia a costat o grămadă de bani şi nu se poate merge la infinit pe bunăvoinţa constructorului, care schimbă pe banii lui dalele deteriorate. Dar Piaţa Unirii a fost făcută pentru ca orădenii şi turiştii să se poată bucura de ea! Dacă mergem pe ideea că Piaţa devine un loc sacru, intangibil, s-ar putea să fim nevoiţi ca la intrare să ne descălţăm şi să umblăm cu tălpici, ca pe vremuri în Palatul Baroc.
Oradea fără mall-uri
Prin Alexandru Mudura senior, Oradea şi-a făcut primul mall pe vremea când marile companii de profil nu aveau ochi decât pentru Capitală şi câteva centre urbane importante. Nu-i mai puţin adevărat că era şi greu ca un investitor străin să intre pe piaţa locală câtă vreme filozofia edililor de atunci se limita la "Şi mie ce-mi pică?".
Foc la Episcopie
Dacă grosul orădenilor empatizează cu Episcopia Greco-Catolică şi suferă pentru pierderea uneia dintre "Bijuteriile Coroanei", Palatul Episcopal, există şi voci distincte, care trebuie ascultate. Nu mă refer la cei care, proveniţi din zgura comunistă, spun că e bine că s-a întâmplat aşa, că şi popii au dat afară Biblioteca. În spiritul eticii şi echităţii socialiste, aş vrea să-i văd cum ar reacţiona ei dacă ar fi daţi afară din locuinţe pentru ca Biblioteca să-şi facă nişte depozite de carte în casele lor.
Caravana țigănească
Dacă acum 8-9 ani mi-ar fi spus cineva că în cursul săptămânii vor ieşi atâţia orădeni să asculte muzică l-aş fi trimis la un consult psihiatric. De când avem însă Piaţa Unirii, atât de hulită de unii, orădenii nu doar că ies cu orice prilej, dar chiar sunt oarecum vexaţi dacă e o săptămână în care nu se întâmplă ceva remarcabil în urbea lor.
Şantier peste şantier
Interesante mi se par două proiecte. Pentru prima oară, edilii merg la firul ierbii, în cartiere, şi-i întreabă pe locatari cum ar vrea să arate spaţiile dintre blocuri. Primăria vrea să regenereze spaţiile unde au mai rămas, din vremea comunismului, nişte case stinghere şi schelete din beton hidoase.
Apă pentru asistaţi
Problema subvenţiilor trebuie privită însă cu reticenţă, cel puţin din două motive. O dată, pentru că la ce lipsă de forţă de muncă există în Oradea, e imposibil de crezut că oamenii săraci nu-şi pot găsi de lucru. Şi atunci, de fapt pe cine subvenţionăm? Pe oamenii săraci sau pe oamenii fără chef de muncă?
Oradea va fi Mare
Am mai povestit despre faptele de arme ale doamnei primar Nagy Gizella, din Biharia. Până acum s-a remarcat prin geniala idee de a renunţa să conecteze comuna la reţeaua de apă introdusă prin Apa Regio. Acum băştinaşii beau apă cu mormoloci, în aşteptarea unui ipotetic proiect pritocit de UDMR exclusiv pentru comunele pe care le controlează.
Piața Unirii de zarzavaturi
În jurul marilor catedrale sau a piețelor centrale unde se practică acest tip de comerț, după amiază dughenele dispar ca prin farmec, iar spațiul devine liber și curat ca o farmacie. Ei, bine, aici am eu îndoieli. Oare cum am putea menține standardul de curățenie specific spațiului occidental câtă vreme încă suntem minați de filosofia lui „lasă, mă, că merge și așa”?
Stâna, poate o stațiune
Pe român, dacă nu-l chemi la nuntă, se supără. Dacă îl chemi, nu vine. Aşa şi când îi vine cuiva o idee. Dacă nu face nimic, e delăsător. Dacă face ceva, precis că o dă în bară. Cam în situaţia asta sunt fraţii Micula, după ce au anunţat că vor să revitalizeze Stâna de Vale. Nu-i mai puţin adevărat că au dat suficiente rateuri cu hotelurile de la Marea Neagră pentru ca lumea să fie suspicioasă.
Mi-e dor de Sanyi Kiss
Deja începe să-mi fie dor de Sanyi Kiss. Era el hoțoman, dar nu șovin. Dar omul a fost înlocuit de jalnici epigoni, care ani de zile i-au dus geanta și i-au cules scamele imaginare, care se dovedesc mult mai toxici decât el.
Bodog, file de poveste
Dacă un şofer face un accident fără victime, pe eBihoreanul.ro vor citi ştirea cel puţin 10.000 de oameni. Dacă sunt răniţi, se ajunge la 15.000 de cititori. Dacă, Doamne fereşte, a şi murit cineva, numărul curioşilor sare de 20.000. Dacă, pe deasupra, şoferul conducea un BMW, peste 30.000! Vestea că Florian Bodog a fost dovedit că şi-a plagiat una din lucrările de doctorat nu strânge, însă, mai mult de 8.000 de cititori.
Preasfinții și arginții
Niște asociații care primeau de la cetățeni acea brumă de bani de 2% din impozitele pe 2017, pentru a mai acoperi nevoile copiilor cu grave probleme de sănătate, s-au trezit că sumele au fost deturnate către niște parohii ortodoxe. S-au trezit anul acesta pentru că e prima dată când ANAF-ul trimite fiecărui donator o scrisoare prin care-l informează cui a donat acești bani...
Festival medieval
Degeaba ne-am străduit să facem noi un Untold mai mare, e imposibil. Nici de o Gărână mai deșteaptă nu cred că suntem în stare. În schimb, la ce mândrețe de Cetate avem, nu cred că există localitate în România să poată rivaliza cu noi când este vorba de un Festival Medieval.