Când s-a lucrat la brandul pentru Oradea, s-au făcut niște studii care să afle de la cetățeni percepția despre instituţiile orașului, despre modul de trai etc. Punctajul pe fiecare domeniu a fost de la 1 la 5, aceasta fiind nota maximă. Deși eșantionul era alcătuit din toate mediile, inclusiv din cel universitar, singurul punct în care Oradea a stat catastrofal, adică de nota 1, a fost Universitatea.
Când am auzit că Bolojan vrea să confere unui sfert din oraș statutul de stațiune balneară m-am gândit că a luat modelul de la colegii din Consiliul Județean, unde-i trai, nenicule, pe banii babachii. Lăsând gluma deoparte, este evident că primarul pariază pe turism. Iar o ancoră foarte serioasă în acest domeniu sunt muzeele.
Odată cu amplasarea statuii Regelui Ferdinand se încheie festivităţile dedicate Centenarului. Ne-am făcut norma la statui, am marcat cum se cuvine 100 de ani de administraţie românească, acum ne putem întoarce la problemele de zi cu zi. Din păcate, dezvelirea statuii nu a avut grandoarea dorită pentru că militarii au zis "pas", iar fanfara care trebuia să vină tocmai de la Bistriţa n-a mai onorat invitaţia.
Bine i-a făcut Armata lui Bolojan că l-a sabotat cu ocazia dezvelirii statuii Regelui Ferdinand Întregitorul! Pentru că la ora asta Armata nu este a ţării, a poporului, ci a infractorilor care conduc România, a generalilor ceaușiști care furau din rația soldatului și care au dat ordin să se tragă în populație la Revoluție.
Formidabil cum un fapt aproape banal, până la urmă, se rostogolește pe Facebook pe baza unor știri false. Povestea a căpătat proporții tragice, mai ales la comentatorii de peste munți, care erau aproape gata să vină să ne salveze simbolul național. Frați români verzi, rămâneți la locurile voastre: Patria nu este în pericol!
Cred că încorporarea Sânmartinului trebuia făcută în primul rând organic, natural, urmând ca oficial să aibă loc numai după ce toate condițiile ar fi fost îndeplinite. Bunăoară, acum Bolojan propune un sistem de transport în comun pentru întreaga Zonă Metropolitană. Iată un mod discret și eficient de a îngloba comunele limitrofe în corpul municipiului.
Când vorbesc de acești învingători, nu mă refer la soldații din Primul Război Modial, ci la militarii de pe vremea lui Ceaușescu, care au câștigat lupta cu ciroza la vestitul bufet Oituz. După ce foarte mulți s-au făcut de râs la Revoluție, mulți apeviști s-au lăsat la vatră, cu frumoase salarii compensatorii. Cei de la Oradea s-au apucat de statui. Așa a apărut cea a lui Mihai Viteazul...
UDMR Bihor, condus cu măiestrie de deputatul Szabó Ödön, a decis: episcopul Csüry István este nevinovat pentru zbenguiala cu o enoriașă. Marii vinovați suntem noi, cei de la BIHOREANUL, care am dezvăluit sulfuroasa întâmplare.
Au trebuit doi ani de insistenţe pe la indolenţii de la CFR pentru ca Oradea să poată închiria, pe bani buni, un teren al frânarilor. Tot de vreo doi ani merge Bolojan cu basca-n mână la Guvern să primească temporar un teren pe care să facă pasajul de la cimitir. După ce lucrarea va fi gata, va fi înapoiat Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Infrastructură Rutieră, aşa cum cere legea.
Când am văzut floarea taximetriei orădene comasată pe Centură m-am gândit că au făcut-o ca să se desolidarizeze de colegii lor giboni din Brăila, care au călcat în picioare un client pe principiul „mulți, dar proști”. Dar nu...
După cum se ştie deja, Parchetul Oradea a decis că fata care a incendiat drapelul maghiar din Pasajul Vulturul Negru nu se face vinovată de nimic. Prin urmare, cazul s-a clasat. Am citit argumentația și doamna procuror a analizat speța în litera legii. Dar nu cred că și în spiritul ei.
Aeroportul Oradea, ca orice instituţie girată de Consiliul Judeţean, este în picaj. Ghinionul său este dublu: au plecat operatorii externi şi a rămas Taromul, cu preţurile sale neruşinate. Bietul Bimbo Tibor Szuhai a fost pus preşedinte al Consiliului de Administraţie al Aeroportului probabil ca să se facă de râs, nu să facă treabă, pentru că habar nu are de avioane.
S-au făcut studii despre preferințele turiștilor care vin la diverse festivaluri. Interesant, nu lista artiștilor este pe primul loc în decizia acestora de a participa la evenimente. Pe primul loc se află siguranța zonei, apoi curățenia și prezența toaletelor. Asta nu înseamnă neapărat că oamenii vor să vadă mai degrabă WC-uri decât artiști sau obiective turistice, ci că lumea preferă locuri sigure și igienice.
Ideea schimbării numelui străzii Sucevei în "Evreilor deportaţi" a scos la iveală nişte comentarii năucitoare. Unii au spus că denumirea e neinspirată, deşi ea a fost luată după consultarea cu comunitatea evreiască.
I-am apreciat pe colegii de la Digi pentru entuziasmul și nonșalanța cu care-și făceau meseria. Nu aveau presiunea încadrării în buget, nu-i interesa reclama locală sau națională. Trăiau protejați de un trust uriaș cu resurse ce păreau nelimitate...
Universitatea din Oradea consideră reportajul danezilor un atac la siguranța națională. Atac la siguranța națională este să arunci pe piață arme de distrugere în masă cu stetoscop și bisturiu. Iar cei care ne cer să ne spălăm rufele în familie n-au decât s-o facă la ei acasă: când e vorba de sănătate, nu poți ascunde gunoiul sub preș!
Atunci când se fac investiţii din fonduri guvernamentale, reţeta e simplă. De obicei câştigă o firmă tare din Bucureşti, care are intrare pe la CNAIR, la Ministerul Dezvoltării sau la Compania Naţională de Investiţii. Imediat după adjudecarea licitaţiei, care de regulă are la bază descalificarea concurenţei, fericitul câştigător sună la fraierii care au firme din Oradea şi le propun să le subcontracteze lucrarea.
Aquapark-ul din Oradea este pe profit, în ciuda faptului că 90% dintre aceste stabilimente merg pe pierdere. Adică sunt un fel de Teatru ori Filarmonică, numai cu ceva mai multă apă. Pe lângă meritele incontestabile de gospodari ale celor de la ADP, trebuie să recunoaștem că succesul se datorează și conjuncturii.
Subvenţionarea orădenilor captivi în sistemul centralizat mai are o hibă. Există şi alţi orădeni, nebranşaţi, care nu beneficiază de subvenţie, deşi şi ei se încălzesc, iar lemnele şi gazul sunt şi ele foarte scumpe. Apoi, e oare corect să dai subvenţie tuturor locatarilor de la bloc?
Nu știu de ce, dar mereu am asociat cuvântul botox cu plotox. Pentru cei care n-au apucat vremurile când benzina se dădea pe cartelă, plotoxul e un insecticid utilizat la combaterea dăunătorilor. Dar mințile geniale ale posesorilor de Trabant au observat că lichidul respectiv poate fi utilizat și pe post de combustibil, ceea ce ducea nu doar la distrugerea ploșnițelor, ci și la, cum spunem noi acum, creșterea mobilității urbane.
La cât de iubiți sunt conducătorii noștri, în curând nu se vor mai putea feri de îmbrățișările călduroase ale electoratului decât dacă se deplasează prin teritoriu cu TAB-ul, sau dacă rămân la haznalele televizate, de unde pot să-și debiteze nestingheriţi inepțiile. Norocul colegei noastre a fost că Norica Nicolai nu era în hol când au avut loc regretabilele incidente. Pun pariu că madama ar fi înghițit-o de vie pe Mădălina, după care ar fi regurgitat telefonul, ca să nu fie acuzată de tâlhărie.
Umblă pe la casele oamenilor o doamnă cu o sacoșă plină cu bani. Bate la ușă și întreabă: „Câți locuiți aici? Cinci persoane? Poftim 15.000 de euro”. Merge din casă în casă și dă fiecărui orădean câte 3.000 de euro. Doamna de care vorbim este Coana Europa. Ea ne dă bani, dar are și pretenții...
Ordonanţa 114 pare a fi cu dedicaţie. Împotriva băncilor lacome şi implicit a Băncii Naţionale. În plus, e vizat trustul RDS&RCS, care are o televiziune ce deranjează puterea. Altfel nu se explică de ce în telecomunicaţii se bagă un impozit pe cifra de afaceri de 3% şi la jocuri de noroc, de exemplu, de 2%.
În fiecare an Oradea şi alte oraşe mari sunt jefuite de guvernul Dragnea-Vâlcov, banii fiind trimişi celor care sunt prea leneşi, prea slab pregătiţi sau prea pesedişti ca să se apuce de muncă. Situaţia ilustrează perfect zicala "s-a întâlnit hoţul cu prostul". Nu-i mai puţin adevărat că noi beneficiem şi de un tratament special. Infractorul Dragnea Liviu este invidios pe cele 300 milioane de euro pe care îi avem de investit. Păi, ce bănuţi ar fi făcut aici Teldrum-ul!
În Oradea există 333 de asistați social. Cam atâţi câți erau pe o stradă lăturalnică din Alexandria până să-i ducă Dragnea pe toți în Guvern. Dacă facem o extrapolare, la nivel național ar trebui să fie cam 34.000 de oameni care beneficiază de venitul minim garantat. Această cifră este însă de domeniul fantasticului din moment ce, mai mult ca sigur, zilnic, la orice oră, cel puțin 100.000 de compatrioți se află la bufetul comunal.
Autostrada care ar trebui să unească Oradea de Cluj are un destin nemilos. Din cauza forţelor vrăjmaşe din exterior, noi, românii, nu suntem lăsaţi să ne construim autostrăzi. Bătrânul Soros se pune în calea buldozerelor care decopertează terenul, ecologiştii mai descoperă câte o capră neagră ce sălăşuieşte pe traseu, iar Uniunea Europeană ne tot bate la cap oferindu-ne banii ei, deşi toată lumea ştie că nu sunt bine veniţi în România fiindcă nu pot fi furaţi.
La cum arată bugetul Oradiei, e clar că cele peste o sută de investiţii se vor întinde pe mai mulţi ani. Asta pentru că în România este imposibil să-ţi planifici ceva şi să iasă la timp. Cauzele sunt multiple, de la suprasolicitarea personalului, la greşeli elementare, la lipsa proiectanţilor şi a constructorilor, toate pe fondul unei birocraţii ucigătoare, bine întreţinute de funcţionarii puşi politic în posturi. Totuşi, Primăria are două restanţe pe care nu mai are voie să le rostogolească pe anii viitori.
Gestul unei tinere de a incendia drapelul maghiar de la sediul UDMR Bihor ne arată că noi, orădenii, mai avem de lucru mult la capitolul educaţie. Şi mă refer la ambele naţii, din rândul cărora apar destule persoane stridente, incapabile să trăiască într-un mediu multietnic, multicultural şi multiconfesional.
Aho, aho, copii şi fraţi, / Urarea să-mi ascultaţi, / Că de anul viitor, / Urăm unui infractor! / Anul care a trecut / A fost frumos, dar şi urât. / Dintre faptele nasoale: / Amânarea din Parcare, / O Ciupercă-n nelucrare, / Fonduri de Guvern furate, / Multe taxe majorate...
Dacă circuli prin oraş, este imposibil ca la 2-300 de metri să nu dai peste un mic şantier. Ba se sparge o stradă, ba se renovează o clădire. Se introduc ţevi, se raşchetează asfaltul, se amenajează pietonale, este o efervescenţă de parcă la noi s-ar ţine Olimpiada Constructorilor.