În splendida luncă a Crișului, între podurile Paralelor și Ladislau, de zeci de ani se luptă să supraviețuiască sălciile pletoase, chinuite de inundații și rupte de vânt. Acum câțiva ani, chiar mă întrebam într-un editorial unde sunt ecologiștii să planteze copaci tineri în locurile rămase goale. Ei bine, iată că au apărut și ecologiștii!
Au trebuit să treacă trei mandate pentru ca primarul Ilie Bolojan să dea liber la refacerea vechilor parcuri. Este adevărat că atunci când faci o casă începi cu fundaţia, cu infrastructura, dar poate că parcurile 1 Decembrie şi Petofi meritau mai de mult o revigorare.
Deși anual se asfaltează câteva zeci de străzi, numărul celor care rămân la stadiul de ulițe cu hârtoape este în continuă creștere. Acesta e paradoxul orădean, că nu prididesc edilii să asfalteze pe cât se dezvoltă noile cartiere. Dar principalul vinovat de toată această problemă e tot Primăria.
Orice proiect european are și constrângeri. În afara faptului că banii sunt mai greu, spre imposibil de furat, odată terminate investițiile, acestea nu pot fi utilizate după bunul nostru plac. Așa ne-am trezit că, în pustia noastră Cetate, hotelul a trebuit să-și închidă porțile fiindcă vreme de 5 ani nu e voie ca să se producă profit acolo.
În general, chiar și atunci când sunt foarte bine dotați tehnic, meteorologii o mai dau în bară, că nimic nu e mai schimbător ca vremea. Dar când, pe lângă hazardul acesteia, mai intervine și haosul specific țării noastre, efectele pot fi catastrofale la propriu.
Primarul Ilie Bolojan vrea să facă o leveșe pe găina care produce ouă de aur. Altfel nu-mi explic de ce s-a gândit să dea parcările orașului unui operator privat. Cred că o afacere care îți bagă în teșcherea 5 milioane de euro anual n-ar trebui scăpată din mână...
Ceauşescu ne-a lăsat nişte şarade pe care nu le vom dezlega în veci. Ne-a băgat pe toţi în blocuri, deşi e clar că românul nu ştie, nu poate şi nu vrea să trăiască în condomeniu. Sistemul de termoficare centralizat a fost astfel conceput încât practic e imposibil să faci o contorizare corectă.
Zilele trecute, Oradea a intrat în colimatorul primarilor celor mai importante orașe din țară, Bucureștiul și Clujul. Și, ca de fiecare dată, fără ca noi să avem vreo vină. Asta nu înseamnă că nu suntem măguliți că ditamai primarii de capitale, de provincie și de țară nu mai pot dormi de grija noastră!
Vicepreședintele Consiliului Județean Bihor, Traian Bodea, a venit cu o găleată de cenușă pe care și-a pus-o în cap. După trei ani şi jumătate de șefie, și-a dat seama că la instituția pe care și el o conduce sunt fel de fel de loaze de partid care nu fac nimic. Aflăm că în 2018 au rămas necheltuiți aproape 100 milioane lei, iar anul trecut 52 milioane.
La cele 100 proiecte aflate în derulare, primarul Bolojan vrea să mai implementeze încă 172, dacă tot a reuşit să rezolve accesarea banilor de la UE. Practic, în felul acesta, în 2020 Bihorul are pe rol 273 lucrări, pentru că vine şi Consiliul Judeţean cu o investiţie. Mă gândesc că au de gând să termine terminalul neterminat, care trebuia terminat cu doi ani în urmă.
În fiecare an, Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză răsuceşte cuţitul în rana bihorenilor şi ne arată că avem printre cele mai mici salarii din ţară. Este clar că de-a lungul celor 30 de ani nu s-au putut găsi metode de a scăpa de acest loc ruşinos în clasament.
Cred că înălțarea clădirilor în centrul orașului nu este neapărat un lucru greșit. Cu condiția ca Primăria să acorde facilități la alinierea pe înălțime și nicidecum să supraimpoziteze casele mici și inestetice. Însă trebuie mare grijă cu ce arhitecți facem noile plombe. Am văzut câteva clădiri care ar intra lejer la categoria rebuturi...
Niciodată n-a fost atâta lume la Târgul de Crăciun ca anul acesta. Cred că principalul motiv este prezenţa Casei de Sticlă a celor de la Radio Zu. Sunt convins că Primăria a scos bani buni din acest târg pentru că ia cotă parte din încasările comercianţilor, iar la ce puhoi de lume a fost, şi vânzările au fost pe măsură!
Țin mine, v-ați plâns mai anu’ / Când venise Bolojanu’ / Cu vreo zece șantiere, / Că e zgomot, praf și schele. Dar v-ați prins abia acum / Că de fapt era parfum / Față de ce-i în ăst an. Vinovat: tot Bolojan.
Guvernul a aprobat prelungirea centurii Oradiei până la Autostrada A3, care va face legătura cu Ungaria. Va fi un drum de 19 kilometri, cu pod peste Criş şi pasaj suprateran peste şoseaua Borşului. În plus, mai primim şi 22 milioane lei pentru exproprieri. Iar banii pentru centură, peste 150 milioane euro, sunt puşi la dispoziţie de Uniunea Europeană. Este de departe cel mai important şi costisitor obiectiv al oraşului, alături de centrala pe gaz şi magistralele de termoficare.
Fraţii Micula au câştigat un proces cu Statul Român, în urma căruia acesta era obligat să le plătească despăgubiri de 84,5 milioane euro. Cum nimeni nu s-a sinchisit de această problemă, după calcularea dobânzilor şi penalităţilor suma a ajuns la aproape 400 milioane de euro.
După unii, Primăria n-ar trebui să cheltuiască 120.000 euro pe niște emisiuni care vor fi ascultate, estimativ, de „numai” 14 milioane de oameni. Mai bine ar împărţi banii tuturor locuitorilor. Cu 50 de eurocenți în plus, sărbătorile fiecărui orădean ar căpăta o strălucire aparte.
Întâi ar fi trebuit terminat pasajul suprateran de pe centură, din dreptul cimitirului. Măcar aşa orădenii ar mai fi avut o variantă de ocolire a centrului oraşului. Apoi ar fi trebuit finalizată noua linie de tramvai. Mai mult, tramvaiul ar trebui să fie un metrou de suprafaţă, în aşa fel încât maşinile să nu poată circula peste linii. Abia apoi ar fi trebuit să ne apucăm de pasajele din centru. Numai că la noi nimic nu merge ca la carte.
Cred că primarul Ilie Bolojan se ghidează în viaţă după principiul "repetiţia este mama învăţăturii". Altfel nu se explică de ce, după episodul dureros cu Gavril Grebenişan la cârma Spitalului Judeţean, a recidivat cu Dacian Foncea ca manager la Municipal.
Este evident că, după marele război al tranșeelor cu pasaje subterane și girații îngropate, urmează bătălia pentru parcări. Însă ideea de a lăsa pe mâna unui investitor specializat această afacere trebuie analizată cu foarte mare atenție, în niciun caz după sistemul „da, șefu’, am înțeles, să trăiți!”.
O alianță cu Debreţinul ar fi viabilă dacă cele două aeroporturi ar fi de puteri apropiate. Or, noi venim cu nicio cursă externă, cu un terminal neterminat și cu o conducere Pásztor-Mang impotentă, indolentă și ineficientă. Ei au o Primărie care chiar investește masiv în aeroport, au zeci de curse externe și, mai ales, un operator strategic ungar.
La începutul carierei în Primăria Oradea, Marcel Boloş a fost un tip controversat. Abundenţa de facultăţi şi doctorate, başca povestea cu celibatul preoţesc, l-au făcut şi mai ciudat în ochii lumii.
De trei ani Guvernul face giumbuşlucuri cu bugetul pentru a duce la Bucureşti banii municipiilor care se chivernisesc şi sunt pe plus. Oradea are ghinionul să fie mereu cu bani în cont, iar guvernanţii nu ezită să radă tot ce găsesc prin vistieria oraşului. Acum, că demisa Dăncilă s-a apucat să dea pomeni clientelei, s-a văzut clar cât valorează Oradea în ochii guvernanţilor. Zero lei şi zero bani. Veţi zice, normal, că Bolojan e de vină, pentru că-i liberal.
Au venit la BIHOREANUL 10 studenţi de la Medicină din anii IV şi V care au rămas repetenţi pe motiv că n-au luat examenul de fiziopatologie din anul III cu conferenţiarul Ovidiu Burtă. Decanul Adrian Maghiar a sperat că studenţii, pe care-i tratează ca pe nişte vaci de muls, vor trece într-un final de Burtă, dar n-a fost să fie.
La aflarea veştii că a fost demis Consiliul de Administraţie al Aeroportului Oradea, membrii acestuia s-au legat de scaune. Păi, cum să rămână Bimbo, prietenul gibonilor, maestrul în colectarea gunoaielor şi superspecialistul în avioane, fără indemnizaţia lunară? După cum se vede, domnul Bimbo Szuhai Tibor este pentru UDMR ca salamul Victoria (Gyoztes Szalami), adică 50 de specialişti într-unul singur.
A apărut o poză cu Pásztor Sándor împreună cu o antilopă pe care tocmai o împuşcase. Aflăm ce armă a folosit, tipul de gloanţe, totul după tipicul vânătoresc. Imaginea ne prezintă două fiinţe, una cu coarne, una fără. Cea fără este Pásztor...
Modul sfidător în care şefii de la Judeţ tratează Aeroportul nu cred că ține de indolența lor uriașă, care i-a făcut să hiberneze trei ani la Consiliul Județean. Pare mai degrabă o misiune pe care Pásztor a dus-o la bun sfârșit, spre satisfacția stăpânilor săi...
E foarte traumatizant să ți se dărâme casa, chiar dacă aceasta este amplasată între blocuri, unde vecinii știu exact ce mănânci la cină. Oricât s-ar strădui Primăria să-i despăgubească civilizat pe cei care își vor pierde locuințele, nicio sumă de bani nu va putea acoperi disconfortul unei mutări și neplăcerile schimbării modului de viață.
Acum vreo 10 ani, marii consumatori de cultură din Oradea vituperau împotriva "ţăranului din Birtin" pe motiv că acesta nu face destule manifestări, care să satisfacă pretenţile celor care se trezesc pe Mezzo şi adorm pe Arte. Ei bine, acum lucrurile artă cu totul altfel...
Atențiune, atențiune! Contractul nr. 2.318 din 2 august 2017 cu privire la semaforizarea trecerii de cale ferată de pe strada Uzinelor sosește în stație la Primărie cu o întârziere de doi ani.