Opinii

În ultima vreme, observ o mutare a atenției primarului Bolojan de la orădeni înspre Oradea. Adică, după cum merg lucrurile, e mai important să dezvolte orașul decât să le meargă bine orădenilor. Și am să dau câteva exemple.

Am să încerc să explic pe înţelesul noilor generaţii sintagma "Ai carte, ai parte" pentru că ştiu că a devenit atât de răspândit mesajul, încât s-a perimat. Când eram tânăr, nu o pricepeam nici eu şi mi se părea doar ceva vehiculat de pensionari...

Primăria Oradea se plânge că nu mai vin firmele la lucrări și uite cum stau 5 milioane de euro nepuşi în operă. Măi să fie! Să-i fi izbit brusc lenea pe constructori? Aceiaşi care, acum 10 ani, se băteau ca chiorii pe lucrări...

În aprilie 2016, înainte să accepte de la Pásztor Sándor şi Ioan Mang o decorativă funcţie de vice la Consiliul Judeţean, Traian Bodea, spunea, într-un interviu acordat BIHOREANULUI, că, într-o dregătorie publică, "atunci când nu faci nimic înseamnă că ai furat patru ani din viaţa celorlalţi". Săptămâna trecută, brusc, la trei sferturi din mandatul în care actuala administraţie a judeţului nu a reuşit să finalizeze niciun proiect preluat de la predecesori (ba a şi compromis Aeroportul Internaţional Oradea) şi n-a urnit niciun proiect nou, acelaşi Bodea a avut o epifanie: laolaltă cu cei doi tovarăşi, a furat deja bihorenilor trei ani. Din singura noastră viaţă, a fiecăruia dintre noi.

Când am citit ştirea că Poliţia Română vrea să dea în judecată trupa de hip-hop Paraziţii, am crezut că am nimerit pe un site de umor. Dar cum realitatea în Româna este mereu surprinzătoare, se făcea că nu eram pe timesnewroman.ro sau pe catavencii.ro, ci pe un organ de presă serios şi responsabil. Aşadar, oricât de ciudat ar fi, Poliţia dă în judecată Paraziţii pentru melodia "Antimiliţie".

La grădiniţă, visăm la bulinele colorate - alea negre sunt rele, cele colorate viu sunt bune, semn de apreciere. După ce mai creştem, apar diplomele. Şi primim câte nu putem duce - pentru că am participat la un curs de 3 ore, pentru că am ieşit penultimii la un concurs de atletism, pentru că la o seară de dans n-am călcat pe nimeni pe picioare sau pentru că am terminat facultatea, chiar dacă n-am susţinut licenţa. E o aşa inflaţie de diplome, încât, la 14 ani, dacă nu ai cel puţin 50 de bucăţi pe etajeră te poţi considera pierdut definitiv pe calea ratării.

S-au făcut multe investiții în Oradea, dar cred că de departe cea mai importantă este centura care ne va lega de mult dorita Autostradă Transilvania - A3. Guvernul a dat o hotărâre în acest sens, CNAIR are acum toate actele, așa că se poate ocupa de lansarea licitației, iar banii de la UE sunt asigurați. Oare ce ar trebui să mai intervină ca această centură să nu se facă?

Când s-a lucrat la brandul pentru Oradea, s-au făcut niște studii care să afle de la cetățeni percepția despre instituţiile orașului, despre modul de trai etc. Punctajul pe fiecare domeniu a fost de la 1 la 5, aceasta fiind nota maximă. Deși eșantionul era alcătuit din toate mediile, inclusiv din cel universitar, singurul punct în care Oradea a stat catastrofal, adică de nota 1, a fost Universitatea.

Veste bună: Pásztor Sándor, Mang Ioan şi Traian Bodea, triada care conduce Consiliul Judeţean fără să se ţină de puţinele promisiuni făcute în 2016 şi fără să lase nimic în urma ei, cu excepţia căpuşării instituţiilor din subordine cu clientelă pe cât de incompetentă pe tot atât de lacomă, vor deveni din vara anului viitor o amintire urâtă.

Cu mai puține spectacole decât în anii trecuți, mă așteptam să văd mai mulți spectatori la FITO 2019. Dar, la unele, mai ales la cele înscrise în concurs, au fost multe locuri libere în sală. Am bifat 5 zile din cele 8 ale festivalului și voi face o scurtă trecere în revistă a ceea ce am văzut.

Când am auzit că Bolojan vrea să confere unui sfert din oraș statutul de stațiune balneară m-am gândit că a luat modelul de la colegii din Consiliul Județean, unde-i trai, nenicule, pe banii babachii. Lăsând gluma deoparte, este evident că primarul pariază pe turism. Iar o ancoră foarte serioasă în acest domeniu sunt muzeele.

Eu sunt Dragnea! Asta ne-a transmis şeful PSD Bihor lunea trecută, în primul interviu dat după cea mai drastică înfrângere a PSD. În ziua în care „prietenul meu Liviu Dragnea” era condamnat pentru furt de la copii săraci în folosul Partidului şi abia ajunsese la puşcărie (sub acoperire!), Ioan Mang ne spunea, sfruntat, că „Liviu Dragnea nu merita acest lucru. Dragnea nu a furat nimic!”. Mai lipsea să adauge că nici el, Ioan Mang!

Parcă s-a rarefiat aerul și au explodat de culoare toate florile din România, până și cele din plastic, după condamnarea și încarcerarea lui Liviu Dragnea. Brusc, multora viața li se pare mai bună și viitorul mai luminos. Pericolele care până mai ieri pândeau la toate colțurile par să se disipeze. Aruncarea în temniță a unui singur om - chiar așa, cu mare tragere de timp - pare să schimbe totul în bine. Așa o fi?

Cel mai probabil, Dumnezeu se afla în campanie electorală atunci când a făcut cerul, pământul, apele, anotimpurile și vietățile în doar 6 zile, pentru ca mai apoi să-și permită o zi liberă. Atâtea fapte într-o singură săptămână mai pot face doar politrucii unui partid aflat la guvernare în săptămâna de dinaintea alegerilor, după ce vreme de 4 ani și-au ascuțit pixurile de pe birou și s-au șters la cur cu studii de fezabilitate. Ar fi gata să se sacrifice chiar și în ziua a 7-a, dar Domnul și legea electorală nu le dau voie.

Odată cu amplasarea statuii Regelui Ferdinand se încheie festivităţile dedicate Centenarului. Ne-am făcut norma la statui, am marcat cum se cuvine 100 de ani de administraţie românească, acum ne putem întoarce la problemele de zi cu zi. Din păcate, dezvelirea statuii nu a avut grandoarea dorită pentru că militarii au zis "pas", iar fanfara care trebuia să vină tocmai de la Bistriţa n-a mai onorat invitaţia.

Tata, Dumnezeu să-l ţină sănătos, a fost militar. Fiind meseriaş, maistru auto, şi având 5 copii de crescut, nu îşi permitea beţii la vestitul Oituz. Lucra şi după program, reparând maşinile altora pentru un ban în plus. Cu toate astea, la începutul anilor ’90, mama, Dumnezeu s-o ierte, îl certa în fiecare lună fiindcă, în loc să aducă în casă solda, venea cu ea dijmuită. O sumă echivalentă câtorva sute de lei de acum îi era „reţinută” direct la casieria unităţii, „contribuţie” pentru statuia lui Mihai Viteazul. Student la Cluj, am simţit pe pielea mea ce-au însemnat acei bani...

Bine i-a făcut Armata lui Bolojan că l-a sabotat cu ocazia dezvelirii statuii Regelui Ferdinand Întregitorul! Pentru că la ora asta Armata nu este a ţării, a poporului, ci a infractorilor care conduc România, a generalilor ceaușiști care furau din rația soldatului și care au dat ordin să se tragă în populație la Revoluție.

Deja de mult timp Partidul ne toarnă în cap minciuna că toţi politicienii sunt "aceeaşi mizerie", deşi nu toţi fac totul ţăndări ca în ultimii doi ani. Sper, totuşi, să ieşim din capcana asta pe 26 mai, fiindcă totdeauna putem alege din ceea ce avem. La urma urmei, nici în viaţa unui om nu-şi găseşte nimeni jumătatea cea mai inteligentă, sexy, fermecătoare şi harnică, dar de alegere fug doar mizantropii, cei care vor să moară singuri.

Dacă credem că schimbarea va veni odată cu tinerii, poate ar trebui să ne mai gândim. Am cunoscut mulți tineri politicieni, membri prin organizațiile de tineret ale diverselor partide, și am constatat cu amărăciune că nu sunt cu nimic mai deosebiți decât cei mari, la statutul cărora aspiră. Vorbesc la fel, gândesc la fel, unii chiar se îmbracă la fel cu șefii...

Recent a fost publicată în Monitorul Oficial decizia nr. 72/2019 a Curții Constituționale prin care s-a stabilit că procesele-verbale întocmite de către organele fiscale înainte de declanșarea unui proces penal nu pot constitui mijloace de probă în cadrul acestui proces.

Formidabil cum un fapt aproape banal, până la urmă, se rostogolește pe Facebook pe baza unor știri false. Povestea a căpătat proporții tragice, mai ales la comentatorii de peste munți, care erau aproape gata să vină să ne salveze simbolul național. Frați români verzi, rămâneți la locurile voastre: Patria nu este în pericol!

Cred că încorporarea Sânmartinului trebuia făcută în primul rând organic, natural, urmând ca oficial să aibă loc numai după ce toate condițiile ar fi fost îndeplinite. Bunăoară, acum Bolojan propune un sistem de transport în comun pentru întreaga Zonă Metropolitană. Iată un mod discret și eficient de a îngloba comunele limitrofe în corpul municipiului.

La o primă analiză, bazată pe obida generală şi frustrările acumulate, motivele de a sta acasă par mai multe. Supărarea pe politicieni nu e o boală românească, funcţionează oriunde în lume. La noi pare mai aprigă din cauză că şi noi suntem mai aprigi la mânie. Pe lângă asta, mai ajută şi randamentul scăzut al clasei politice.

Anul trecut, tot la jumătatea lunii mai, vă împărtăşeam o "Poveste din Sicilia", cu un tânăr plecat din Găeşti, dar în continuare legat de ţară, inclusiv prin site-urile de ştiri, care zicea că nu s-ar întoarce. "Banii pe care voi îi primiţi acum sunt bani mincinoşi, n-o să vă ţină mult", zicea Ionuţ, mai lucid decât mulţi dintre cei de acasă, care începeau să guste majorările de salarii oferite bugetarilor.

Când vorbesc de acești învingători, nu mă refer la soldații din Primul Război Modial, ci la militarii de pe vremea lui Ceaușescu, care au câștigat lupta cu ciroza la vestitul bufet Oituz. După ce foarte mulți s-au făcut de râs la Revoluție, mulți apeviști s-au lăsat la vatră, cu frumoase salarii compensatorii. Cei de la Oradea s-au apucat de statui. Așa a apărut cea a lui Mihai Viteazul...

UDMR Bihor, condus cu măiestrie de deputatul Szabó Ödön, a decis: episcopul Csüry István este nevinovat pentru zbenguiala cu o enoriașă. Marii vinovați suntem noi, cei de la BIHOREANUL, care am dezvăluit sulfuroasa întâmplare.

Nu am informaţii că şeful UDMR Bihor ar fi ascultător fidel de manele, dar recunosc în el un versat compozitor, care a reuşit să impună organizaţiei o singură partitură, aia cu „dujmanii”. Aşa cum a sesizat săptămâna trecută şi competitorul PPMT-ist Csomortányi István, sub Szabó Ödön UDMR Bihor „a schimbat strategia”...

Când Mircea Baniciu a intrat în sală şi a traversat-o până în partea opusă, unde se află scena, lumea tocmai servea cina plătită odată cu biletul pentru spectacol. Cu toate acestea, majoritatea celor prezenţi au lăsat tacâmurile pentru câteva clipe pentru a-i aplauda apariţia. Artistul i-a lăsat să-şi termine masa, apoi a urcat pe scenă alături de Vlady Cnejevici şi Teo Boar pentru a-şi desfăşura ghemul de melodii ştiute pe de rost de câteva generaţii.

Au trebuit doi ani de insistenţe pe la indolenţii de la CFR pentru ca Oradea să poată închiria, pe bani buni, un teren al frânarilor. Tot de vreo doi ani merge Bolojan cu basca-n mână la Guvern să primească temporar un teren pe care să facă pasajul de la cimitir. După ce lucrarea va fi gata, va fi înapoiat Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Infrastructură Rutieră, aşa cum cere legea.

În horoscopul preşedintelui pentru ziua de 25 aprilie, scria clar: "Astăzi este o zi propice planurilor pe termen lung. Aţi putea să exprimaţi public întrebările care vă frământă de ceva timp. De ele vor depinde multe din planurile dvs. de viitor. Nu ezitaţi!". Iar preşedintele a băgat mâna până la cot în jobenul în care, de vreo jumătate de an, tot aruncă bileţele cu întrebări pentru referendum.