Opinii

Da, ştim. Mulţumită avocatului Răzvan Doseanu, publicul a aflat nu doar că procurorul Cristian Ardelean, fost la DNA Oradea (între timp zburat tocmai din cauza asta), a fost înregistrat (nu ştim de către cine, însă, şi cum, ci doar de ce), alături de alţi colegi, manifestându-şi frustrarea în legătură cu judecătorii "achitatori". 

Vara lui 2019 ne-a dat mai multe motive să o ţinem minte: încarcerarea lui Liviu Dragnea, grindina, seceta şi temperaturile record, veşnicul handicap al sistemului informatic al CNAS, cazul Caracal cu teoriile şi isteriile adiacente, înscăunarea ca preşedinte PSD a Vioricăi Dăncilă şi intrarea dumneaei în cursa pentru Cotroceni, victoria Simonei Halep şi a întregului popor român la Wimbledon, contra-performanţele istorice ale Dinamo şi FCSB, învierea lui Victor Ponta, criza din coaliţia de guvernământ şi începutul neoficial al campaniei electorale...

Pentru că nu costă nimic, vorbele au rămas cam singura materie primă a celor care ne conduc şi avutul pe care sunt oricând gata să-l împartă cu alţii. Pentru cei mai mulţi, faptele sunt aşa de scumpe încât nu-şi „permit” nici să se gândească la ele. Rezultatul e o alba-neagra de cuvinte, cât mai ascuţite, că altfel e ca şi cum n-ar rosti nimic.

Există o conjurație a neghiobilor care, de câte ori se face ceva prin oraș, vin cu plângeri și reclamații, folosind aceleași elemente recurente: beton, distrugere, clorofilă, oxigen, pedeapsă, nebunul, copacii, salariile cele mai mici din țară!

Primarul Oradiei a stârnit noi reacţii vehemente săptămâna trecută, cu propunerea ca municipalitatea să ofere, la preţuri sub cele ale pieţei, 10-12 locuri de casă unor români dornici să se repatrieze. Cei mai vocali au fost, previzibil, orădenii pur-sânge, cei pentru care locul de baştină e argumentul beton şi pedigriul mai valoros decât sinapsele neuronale.

Numai o minune ar face ca aeroportul din Oradea să fie urnit și să poată face o concurență credibilă celui din Debrețin. Dacă ar exista respect pe lumea asta, primarul din Debrețin ar trebui să dea aeroportului din urbea sa numele Kiss-Pásztor.

Legislația rutieră a suferit o nouă modificare, a treia în interval de o lună. După două legi modificatoare (130/2019 și 152/2019), în data de 13 august a.c. a fost publicată în Monitorul Oficial Ordonanța nr. 11/2019, care aduce alte noutăţi, nu tocmai plăcute urechii participantului la trafic.

Toată lumea se distrează, numai Bolo defrişează. Ca să poată face pasajul de pe Magheru, 26 de arbori cad sub drujbele Edilului, stârnind o întreagă revoltă în rândul ecologiştilor amatori, amatori de PSD şi UDMR... Problema mare este că, la cum se relaxează Bolojan în concediu de 10 ani, vom serba vacanţa mare mereu prin muncă.

Dacă am fi avut o opoziţie profesionistă, integră şi îndrăzneaţă, 10 august 2019 nu ar fi găsit la cârma României netoţii şi ticăloşii care o cangrenează de atâta amar de vreme. Pe 26 mai, mobilizarea la urne a românilor a zdruncinat cele trei PSD-uri, pe cel al lui Liviu Dragnea, al Vioricăi Dăncilă şi al tuturor baronilor roşii, pe al lui Tăriceanu şi pe al lui Kelemen Hunor (căci, să nu uităm, putreziciunea nu ar fi fost desăvârşită fără acest partid etno-business). Dar Ciuma Roşie a rămas.

În data de 26 iulie a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 152/2019 pentru modificarea Codului rutier, al doilea act de modificare a codului în ultimele două săptămâni. Cel mai important aspect de noutate adus de această lege vizează procedura de suspendare a dreptului de conduce în situația în care această sancțiune este contestată în instanță, iar plângerea este respinsă definitiv.

La Untold trebuie să te obişnuieşti rapid cu marea frustrare că nu poţi fi în toate locurile în acelaşi timp. Dacă ai venit doar pentru anumiţi artişti, e simplu, mergi să-i vezi şi gata. Dacă dimpotrivă, vrei să vezi cât mai multe, ai o mare provocare. Nu numai suprapunerea orelor este o problemă, ci şi timpii de deplasare de la o scenă la alta. Când în festival sunt 90.000 de oameni pe seară, mişcarea e anevoioasă.

Pe mine nu mă miră că, după ce și-au dat la gioale timp de trei ani, Bolojan și troica de la Consiliul Județean au căzut acum la învoială cu privire la împărțirea banilor către primăriile din județ. În politică totul este posibil, conform principiului că acolo nu pot supraviețui decât înghițitorii de broaște râioase.

Săptămâna trecută, prin Departamentul de Comunicare (cel mai activ, se pare), unul dintre cele mai noi partide a anunţat deshumarea unei idei vechi: "salvarea" fotbalului din Bihor pe bani publici. La o zi după ce patronul echipei de Liga II Luceafărul Oradea a decis ca aceasta să activeze la Drobeta Turnu Severin, USR a anunţat că are un "plan de salvare/revigorare a fotbalului din Bihor în trei paşi, la îndemâna autorităţilor judeţene şi locale", deci pe cheltuiala Consiliului Judeţean şi a Primăriei Oradea.

Dacă cineva îţi fură 500 de lei, îi aplici o corecţie şi-l dai pe mâna Poliţiei. Dar ce să le faci unor indivizi care te fură cu 40 milioane euro? Probabil te apuci să construieşti o spânzurătoare...

Şeful Serviciului de Ambulanţă al Judeţului Bihor, Liciniu Venter, şi preşedintele Federaţiei Naţionale Sindicale Ambulanţa, orădeanul Gheorghe Chiş, au chemat vineri presa locală în Piaţa Unirii ca să-i prezinte mândreţea de program pregătit pentru a V-a ediţie a Zilei Ambulanţei, instituită în 2015. Să ne trăiască, zic eu, toţi medicii, asistenţii şi şoferii care îşi fac meseria cinstit în acest serviciu public, plus personalul TESA, dar mie mi-a venit să sun la 112, din cauza tensiunii crescute, când am aflat ce proporţii megalomaniace urma să aibă sărbătoarea programată duminică...

Recunosc, sunt un frustrat. Am 50 de ani, n-am şters-o din ţară înainte să-mi risipesc tinereţea, tot sperând că va fi, cândva, "ca afară", şi constat acum că n-avem nici şosele, nici spitale, nici educaţie, nici utilităţi. #Nimic! Şi cine-i vinovat? De vreo 3 ani ni se susură că DNA. În niciun caz politicienii, care au distrus şi furat cu lăcomie de lăcuste, nici marii evazionişti, care lasă doar fraierii să alimenteze bugetele publice.

"Oamenii mor oricum. Şi cu, şi fără sistem". E declaraţia purtătorului de cuvânt al CNAS şi, hai să fim sinceri, omul are dreptate. Dar anumite lucruri nu se pot rosti în gura mare când reprezinţi o instituţie. Daniel Osmanovici spune că i s-a părut revoltătoare speculaţia jurnalistului de la RFI ("Din cauza blocajului temporar informatic ar putea muri oameni") şi de aceea s-a scăpat.

Managerul Spitalului Municipal, Dacian Foncea, zice că va desfiinţa compartimentul de oncologie pediatrică, urmând ca bolnavii minori să fie trataţi la clinici din Timişoara sau Cluj. Domnia sa pune decizia pe seama faptului că nu mai sunt medici specialişti şi că, oricum, numărul pacienţilor era destul de redus.

Csomortanyi Istvan, președintele PPMT, explică rezultatul lamentabil la Bacalaureat al elevilor maghiari prin imposibilitatea de a trece examenul la limba română. El propune ca elevii maghiari din România să învețe româna ca pe o limbă străină. Şi adevărul e că, de data asta, Csomortanyi are perfectă dreptate. Poți să te naști în România, dar dacă limba ta maternă e maghiara, pentru tine româna va fi mereu o limbă străină...

Ultima ispravă este un Cod administrativ care imprimă un ritm şi mai nebun. Nu doar primăriile, ci şi consiliile judeţene, prefecturile şi serviciile guvernamentale vor fi obligate să comunice în limbile minorităţilor, adică vor face noi angajări în sistem. Foştii primari, viceprimari, preşedinţi şi vicepreşedinţi de CJ-uri vor avea pensii speciale, tot din, chipurile, bugetele locale, iar cei actuali vor putea valorifica terenuri şi clădiri cu voturile a doar jumătate plus unu din consilieri, fapt ce va reduce şi mai drastic patrimoniile...

În spatele fiecărui om politic pe care îl vedeţi la tv sau prin ziare se află o mulţime de oameni care muncesc pe brânci. Sub funcţii de şef de cancelarie, şefi de cabinet, experţi, consilieri sau asistenţi, oamenii aceia pe care nu îi vedem niciodată fac munca efectivă despre care şeful lor bate din gură. Ei sunt marii anonimi ai lucrurilor ce se întâmplă, totuşi, în aparatul de stat, pe care, din pricina supărării noastre generalizate, le ignorăm.

Încă de acum doi ani am intuit potenţialul uriaş pe care îl are Festivalul Medieval ce se desfăşoară în Cetatea Oradea. Dacă era vorba de Festivalul Ştiucii sau de Caravana Melcilor, aş fi avut unele îndoieli. Dar cu ditamai fortăreaţa splendid renovată şi cu măreţul şanţ de apărare ai toate premisele ca sărbătoarea să-ţi iasă.

Nasol e să fii ministru. Marea mândrie județeană, Florian Bodog, fost ministru al Sănătății, este în vizorul DNA pe motiv că și-ar fi angajat în fals o consilieră care locuia bine mersi la Oradea, dar cică presta cu jumătate de normă la București, prin telefon. Nu înțeleg de ce atâta nedumerire din partea organelor, din moment ce cu toții cunoaștem și alte meserii care se practică la mii de kilometri distanță de client; totul e să ai un corp frumos, trombon și o legătură bună la internet.

Indiferent dacă ideea tovarăşului Gherman va deveni sau nu lege, două concluzii: acesta e nesigur că le-a dat propriilor copii educaţia potrivită pentru a-l ajuta la bătrâneţe din proprie voinţă, altfel decât sub ameninţarea puşcăriei, iar a doua că nu scoţi cu una-cu două comunismul din pesedistul bătrân.

În relaţia cu clasa politică, suntem toţi ca femeile, ne conducem după sloganul „Nu contează ce îmi spui, ci cum îmi spui”. Veştile proaste şi ideile nepopulare alunecă mai fin dacă vin de la cineva care a fost Mister Boboc, furăciunile de la buget sunt mai uşor de trecut cu vederea dacă autorul are gura ca frăguţa şi ochi negrişori sau un decolteu larg cât Delta Dunării.

Cosmin Bursaşiu e tipul acela cu șapcă de marinar, nelipsit de la orice manifestație împotriva regimului pesedist. De câțiva ani aduce pe banii lui la Filarmonica din Oradea un tip absolut remarcabil. Roman Kim face minuni cu vioara lui, cu tehnica lui, cu repertoriul lui și cu ochelarii inconfundabili. Dar până la urmă, cine dracu’ e Roman Kim acesta? 

Sigur că vor veni mulți nostalgici să spună că un secol de tradiție se năruie sub ochii noștri neputincioși. Dar cine a fost pe un stadion modern își dă seama că Municipalul nostru este în epoca de piatră. Iar un stadion modern pe actualul amplasament este realmente imposibil.

Deconectat temporar de la ştirile încă în curs de scriere, de la rumorile care le preced până la publicarea lor, zvonul că primarul Ilie Bolojan ar plănui o televiziune „a oraşului” cu finanţare de la municipalitate m-a şocat. Îl cunosc de vreo 15 ani, ştiu că n-a fost niciodată îndrăgostit de imagine, ba chiar a sfidat percepţia publică asupra propriei persoane şi nu de puţine ori a luat decizii contra valului, fără a-i păsa că, pe moment cel puţin, era nepopular.

Suntem invitaţi, rugaţi, imploraţi aproape zilnic să donăm sânge. Dar ce se întâmplă acolo, la centrul de transfuzie, după ce i-ai trecut pragul? Cum e donarea efectivă? Durere, suferinţă şi întristare? Nici vorbă! Iată un scurt ghid al unei experienţe mai degrabă plăcute decât înspăimântătoare.