Opinii

A apărut o poză cu Pásztor Sándor împreună cu o antilopă pe care tocmai o împuşcase. Aflăm ce armă a folosit, tipul de gloanţe, totul după tipicul vânătoresc. Imaginea ne prezintă două fiinţe, una cu coarne, una fără. Cea fără este Pásztor...

Claxonul este cea mai dragă componentă din maşina de sub curul omului. Inventat parcă pentru a-i scoate din anonimat pe timizi şi pe idioţi, claxonul are o mulţime de funcţii auxiliare: aceea de sirenă şi girofar pentru cei grăbiţi, unealtă de înjurat pentru neciopliţi, sistem de salut de la distanţă pentru leneşi, propagator de fală pentru nunţile din cartier, aparat de agăţat gagici pentru ghiolbani, avertizor de proximitate pentru începători, obiect de joacă pentru copii...

În vacarmul scandalului despre Aeroport, nimeni nu se întreabă de unde, dom’le, are atâta bănet un personaj care întreaga viaţă a fost bugetar şi care, başca, are şi o mulţime de case, terenuri şi alte hobby-uri costisitoare? Iar dacă nu i-a găsit pe stradă ori câştigat la loto, cum i-a câştigat? Asta-i, vorba unui clasic, altă întrebare...

Modul sfidător în care şefii de la Judeţ tratează Aeroportul nu cred că ține de indolența lor uriașă, care i-a făcut să hiberneze trei ani la Consiliul Județean. Pare mai degrabă o misiune pe care Pásztor a dus-o la bun sfârșit, spre satisfacția stăpânilor săi...

De joia trecută - când ex-directorul Aeroportului Oradea a dezvăluit că preşedintele CJ Bihor, în ciuda fanfaronadei cu "Deschidem spre Europa!", nu doar n-a avut niciun merit în efemera existenţă a curselor externe operate de Ryanair, ci, dimpotrivă, a şi rezolvat ruperea relaţiilor cu compania, interzicându-i totodată să negocieze cu alţi operatori şi, mai nou, patronând concursul pentru şefia Aeroportului în favoarea unei cliente UDMR - numeroase voci susţin că politicianul ar trebui să fie verificat de DNA, fiindcă şi-a folosit funcţia abuziv, împotriva contribuabililor.

Oamenii care ne dictează vieţile prin munca lor de zi cu zi ar trebui să înţeleagă un lucru foarte simplu şi uşor de înţeles - că atunci când iau decizii politice, administrative sau economice, ele vor influenţa momente esenţiale pentru unii oameni. Ca să nu credeţi că fac retorică goală, vă povestesc o întâmplare măruntă şi uriaşă, deopotrivă, petrecută săptămâna trecută.

E foarte traumatizant să ți se dărâme casa, chiar dacă aceasta este amplasată între blocuri, unde vecinii știu exact ce mănânci la cină. Oricât s-ar strădui Primăria să-i despăgubească civilizat pe cei care își vor pierde locuințele, nicio sumă de bani nu va putea acoperi disconfortul unei mutări și neplăcerile schimbării modului de viață.

Nefirească, în şarada jucată la ceas de seară de Cuc, Mang şi Rus, e intersectarea dintre propaganda politică şi profitul privat, ambele cam forţate. Ce căuta ministrul acolo unde treaba merge ca unsă, nu pe restul celor 415 kilometri ai autostrăzii începute acum 15 ani? Dar şeful PSD Bihor, despre care nu ţin minte să se fi tras în poză şi pe selenarul drum judeţean DJ191B Popeşti-Suplac? Răspunsul poate ar trebui căutat nu în relaţia de amour-à-trois dezinteresat, ci în preţul piperat pentru cei 5,35 km dintre Borş şi Biharea...

Am intrat în magazin uşor ezitant. Era prima dată când trebuia să cumpăr un candelabru şi mă simţeam nesigur. Nu e genul de obiect pe care să îl cumperi prea des. De obicei stau 2 ore să mă hotărăsc asupra unei perechi de pantaloni şi nici atunci nu sunt sigur că am făcut alegerea corectă. În cazul unui candelabru, cu care poţi înfrumuseţa sau distruge o cameră, alegerea părea mult mai dificilă.

Acum vreo 10 ani, marii consumatori de cultură din Oradea vituperau împotriva "ţăranului din Birtin" pe motiv că acesta nu face destule manifestări, care să satisfacă pretenţile celor care se trezesc pe Mezzo şi adorm pe Arte. Ei bine, acum lucrurile artă cu totul altfel...

Şeful Consiliului Judeţean ne ia de proşti. Vinerea trecută, Pásztor Sándor s-a înfoiat în faţa presei locale că a „purtat discuţii” cu nişte nemţi din districtul Steinfurt, pe care l-a prezentat drept „motorul Germaniei”, deşi în realitate doar landul din care face parte, Renania de Nord - Westfalia, este o „locomotivă”, nicidecum districtul respectiv, eminamente rural.

Da, suntem oameni. Da, suntem supuși greșelii. Da, avem dreptul să fim iertați. Da, avem dreptul la un nou început. Dar care este efectul întoarcerii la catedră al unui cadru didactic condamnat? În ce măsură va putea să se impună în fața studenților? Cum va fi privit de colegii de catedră sau departament? În ce măsură va afecta întoarcerea sa imaginea Universității? Pe de altă parte, se pot arunca pe apa sâmbetei întreaga pregătire și experiență didactică a unui om din pricina unei rătăciri de moment sau a unei slăbiciuni?

Atențiune, atențiune! Contractul nr. 2.318 din 2 august 2017 cu privire la semaforizarea trecerii de cale ferată de pe strada Uzinelor sosește în stație la Primărie cu o întârziere de doi ani. 

Da, ştim. Mulţumită avocatului Răzvan Doseanu, publicul a aflat nu doar că procurorul Cristian Ardelean, fost la DNA Oradea (între timp zburat tocmai din cauza asta), a fost înregistrat (nu ştim de către cine, însă, şi cum, ci doar de ce), alături de alţi colegi, manifestându-şi frustrarea în legătură cu judecătorii "achitatori". 

Vara lui 2019 ne-a dat mai multe motive să o ţinem minte: încarcerarea lui Liviu Dragnea, grindina, seceta şi temperaturile record, veşnicul handicap al sistemului informatic al CNAS, cazul Caracal cu teoriile şi isteriile adiacente, înscăunarea ca preşedinte PSD a Vioricăi Dăncilă şi intrarea dumneaei în cursa pentru Cotroceni, victoria Simonei Halep şi a întregului popor român la Wimbledon, contra-performanţele istorice ale Dinamo şi FCSB, învierea lui Victor Ponta, criza din coaliţia de guvernământ şi începutul neoficial al campaniei electorale...

Pentru că nu costă nimic, vorbele au rămas cam singura materie primă a celor care ne conduc şi avutul pe care sunt oricând gata să-l împartă cu alţii. Pentru cei mai mulţi, faptele sunt aşa de scumpe încât nu-şi „permit” nici să se gândească la ele. Rezultatul e o alba-neagra de cuvinte, cât mai ascuţite, că altfel e ca şi cum n-ar rosti nimic.

Există o conjurație a neghiobilor care, de câte ori se face ceva prin oraș, vin cu plângeri și reclamații, folosind aceleași elemente recurente: beton, distrugere, clorofilă, oxigen, pedeapsă, nebunul, copacii, salariile cele mai mici din țară!

Primarul Oradiei a stârnit noi reacţii vehemente săptămâna trecută, cu propunerea ca municipalitatea să ofere, la preţuri sub cele ale pieţei, 10-12 locuri de casă unor români dornici să se repatrieze. Cei mai vocali au fost, previzibil, orădenii pur-sânge, cei pentru care locul de baştină e argumentul beton şi pedigriul mai valoros decât sinapsele neuronale.

Numai o minune ar face ca aeroportul din Oradea să fie urnit și să poată face o concurență credibilă celui din Debrețin. Dacă ar exista respect pe lumea asta, primarul din Debrețin ar trebui să dea aeroportului din urbea sa numele Kiss-Pásztor.

Legislația rutieră a suferit o nouă modificare, a treia în interval de o lună. După două legi modificatoare (130/2019 și 152/2019), în data de 13 august a.c. a fost publicată în Monitorul Oficial Ordonanța nr. 11/2019, care aduce alte noutăţi, nu tocmai plăcute urechii participantului la trafic.

Toată lumea se distrează, numai Bolo defrişează. Ca să poată face pasajul de pe Magheru, 26 de arbori cad sub drujbele Edilului, stârnind o întreagă revoltă în rândul ecologiştilor amatori, amatori de PSD şi UDMR... Problema mare este că, la cum se relaxează Bolojan în concediu de 10 ani, vom serba vacanţa mare mereu prin muncă.

Dacă am fi avut o opoziţie profesionistă, integră şi îndrăzneaţă, 10 august 2019 nu ar fi găsit la cârma României netoţii şi ticăloşii care o cangrenează de atâta amar de vreme. Pe 26 mai, mobilizarea la urne a românilor a zdruncinat cele trei PSD-uri, pe cel al lui Liviu Dragnea, al Vioricăi Dăncilă şi al tuturor baronilor roşii, pe al lui Tăriceanu şi pe al lui Kelemen Hunor (căci, să nu uităm, putreziciunea nu ar fi fost desăvârşită fără acest partid etno-business). Dar Ciuma Roşie a rămas.

În data de 26 iulie a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 152/2019 pentru modificarea Codului rutier, al doilea act de modificare a codului în ultimele două săptămâni. Cel mai important aspect de noutate adus de această lege vizează procedura de suspendare a dreptului de conduce în situația în care această sancțiune este contestată în instanță, iar plângerea este respinsă definitiv.

La Untold trebuie să te obişnuieşti rapid cu marea frustrare că nu poţi fi în toate locurile în acelaşi timp. Dacă ai venit doar pentru anumiţi artişti, e simplu, mergi să-i vezi şi gata. Dacă dimpotrivă, vrei să vezi cât mai multe, ai o mare provocare. Nu numai suprapunerea orelor este o problemă, ci şi timpii de deplasare de la o scenă la alta. Când în festival sunt 90.000 de oameni pe seară, mişcarea e anevoioasă.

Pe mine nu mă miră că, după ce și-au dat la gioale timp de trei ani, Bolojan și troica de la Consiliul Județean au căzut acum la învoială cu privire la împărțirea banilor către primăriile din județ. În politică totul este posibil, conform principiului că acolo nu pot supraviețui decât înghițitorii de broaște râioase.

Săptămâna trecută, prin Departamentul de Comunicare (cel mai activ, se pare), unul dintre cele mai noi partide a anunţat deshumarea unei idei vechi: "salvarea" fotbalului din Bihor pe bani publici. La o zi după ce patronul echipei de Liga II Luceafărul Oradea a decis ca aceasta să activeze la Drobeta Turnu Severin, USR a anunţat că are un "plan de salvare/revigorare a fotbalului din Bihor în trei paşi, la îndemâna autorităţilor judeţene şi locale", deci pe cheltuiala Consiliului Judeţean şi a Primăriei Oradea.

Dacă cineva îţi fură 500 de lei, îi aplici o corecţie şi-l dai pe mâna Poliţiei. Dar ce să le faci unor indivizi care te fură cu 40 milioane euro? Probabil te apuci să construieşti o spânzurătoare...

Şeful Serviciului de Ambulanţă al Judeţului Bihor, Liciniu Venter, şi preşedintele Federaţiei Naţionale Sindicale Ambulanţa, orădeanul Gheorghe Chiş, au chemat vineri presa locală în Piaţa Unirii ca să-i prezinte mândreţea de program pregătit pentru a V-a ediţie a Zilei Ambulanţei, instituită în 2015. Să ne trăiască, zic eu, toţi medicii, asistenţii şi şoferii care îşi fac meseria cinstit în acest serviciu public, plus personalul TESA, dar mie mi-a venit să sun la 112, din cauza tensiunii crescute, când am aflat ce proporţii megalomaniace urma să aibă sărbătoarea programată duminică...

Recunosc, sunt un frustrat. Am 50 de ani, n-am şters-o din ţară înainte să-mi risipesc tinereţea, tot sperând că va fi, cândva, "ca afară", şi constat acum că n-avem nici şosele, nici spitale, nici educaţie, nici utilităţi. #Nimic! Şi cine-i vinovat? De vreo 3 ani ni se susură că DNA. În niciun caz politicienii, care au distrus şi furat cu lăcomie de lăcuste, nici marii evazionişti, care lasă doar fraierii să alimenteze bugetele publice.