Opinii

Săptămâna trecută, după o şedinţă a Asociaţiei Municipiilor din România, al cărui preşedinte executiv este, primarul Oradiei a făcut Guvernului o propunere revoluţionară: să mute o parte din fondurile PNDL către cofinanţarea proiectelor cu fonduri UE. Aşa-zisul Program Naţional de Dezvoltare Locală inventat de Liviu Dragnea în 2012, când era vicepremier sub Ponta, alocă munţi de bani (până în prezent peste 36 miliarde lei) pentru primari de comune şi orăşele, sub pretextul unor proiecte de dezvoltare locală.

Fraţii Micula au câştigat un proces cu Statul Român, în urma căruia acesta era obligat să le plătească despăgubiri de 84,5 milioane euro. Cum nimeni nu s-a sinchisit de această problemă, după calcularea dobânzilor şi penalităţilor suma a ajuns la aproape 400 milioane de euro.

Într-o societate ipocrită, vestea că aproape jumătate din adolescenţii României sunt analfabeţi funcţional (potrivit celei mai recente testări PISA, a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, 44% nu înţeleg un text, deşi cunosc literele care îi formează cuvintele) a fost întoarsă pe toate feţele câteva zile, după care, ca de obicei, a şi fost uitată pentru a face loc altor uimiri, nou-nouţe.

Un monstru în sine, birocrația creează la rândul ei alți monștri. Birocratul are infinit mai mult respect pentru o hârtie semnată și stampilată decât pentru un om în carne și oase. Din spatele unui birou sau baricadat în spatele unei tejghele cu geam termopan, birocratul se simte o ființă superioară, un supra-om, care va descalifica orice biped lipsit de hârtiile necesare pentru a dovedi ce are de dovedit.

După unii, Primăria n-ar trebui să cheltuiască 120.000 euro pe niște emisiuni care vor fi ascultate, estimativ, de „numai” 14 milioane de oameni. Mai bine ar împărţi banii tuturor locuitorilor. Cu 50 de eurocenți în plus, sărbătorile fiecărui orădean ar căpăta o strălucire aparte.

Încrederea se câştigă greu şi se pierde repede. Imediat după încheierea alegerilor prezidenţiale, unul dintre liberalii adunaţi s-o savureze la sediul PNL Bihor, Mircea Mălan, părea conştient de povara rezultatului. Nu ştim, de fapt, cu exactitate, câtă încredere i-au acordat românii lui Klaus Iohannis.

Un simplu „Doamne ferește!” a devenit mai eficient decât o centură trasă peste piept, iar un „Doamne ajută!” îți poate permite să îți bați joc de propria sănătate fără teama unui sfârșit în chinuri. Dumnezeu dă, ajută, păzește și miluiește, tu trebuie doar să ceri. Pentru celelalte baiuri s-au inventat ceasul rău, pisica neagră, numărul 13 și necuratul...

Întâi ar fi trebuit terminat pasajul suprateran de pe centură, din dreptul cimitirului. Măcar aşa orădenii ar mai fi avut o variantă de ocolire a centrului oraşului. Apoi ar fi trebuit finalizată noua linie de tramvai. Mai mult, tramvaiul ar trebui să fie un metrou de suprafaţă, în aşa fel încât maşinile să nu poată circula peste linii. Abia apoi ar fi trebuit să ne apucăm de pasajele din centru. Numai că la noi nimic nu merge ca la carte.

Orbiţi de apartenenţa actorului Daniel Vulcu la PNL, cei doi au pus-o manager interimar pe actriţa Elvira Rîmbu, pentru un mandat de 6 luni, prelungit tot nelegal de peste un an şi jumătate. Sub aceasta, Teatrul l-a scos pe actor până şi de pe site-ul instituţiei, din galeria cu membrii trupei, gest de un stalinism de anii ’50, ruşinos din partea unor oameni de cultură. Care, în treacăt fie spus, nu au mai făcut posibil niciun spectacol memorabil de când cârmuiesc Teatrul Regina Maria.

Până săptămâna trecută, credeam că între finaliştii prezidenţialelor trebuie să existe o dezbatere, ba chiar să fie legiferată, dar aşa încât să nu degenereze în ţigănie. În câteva zile, societatea s-a împărţit între unii care, fiindcă Iohannis refuză "confruntarea" cu Dăncilă, îl acuză de laşitate, şi alţii care, ştiind ce a făcut fiecare, consideră dialogul imposibil. Tema "Marele Mut vs Proasta Statului" a devenit ea însăşi temă de campanie pentru turul decisiv.

Cred că primarul Ilie Bolojan se ghidează în viaţă după principiul "repetiţia este mama învăţăturii". Altfel nu se explică de ce, după episodul dureros cu Gavril Grebenişan la cârma Spitalului Judeţean, a recidivat cu Dacian Foncea ca manager la Municipal.

Klaus Iohannis știe că nu e un tip șarmant cu electoratul. I-ar plăcea la maxim dacă n-ar trebui să interacționeze cu nicio ființă umană, să nu fie nevoit să zâmbească fals în fața camerelor, să nu dea mâna cu nimeni niciodată. Trecerea de la dezinvoltura balcanică a lui Băsescu la seriozitatea atât de neromânească a lui Iohannis a fost prea brutală pentru publicul larg, în ochii căruia președintele ar trebui să fie un tip de viață, chefliu, cu vicii, slobod la gură, cu râs zgomotos și cu inima bătând în ritm de manea...

Este evident că, după marele război al tranșeelor cu pasaje subterane și girații îngropate, urmează  bătălia pentru parcări. Însă ideea de a lăsa pe mâna unui investitor specializat această afacere trebuie analizată cu foarte mare atenție, în niciun caz după sistemul „da, șefu’, am înțeles, să trăiți!”.

Când vorbim despre rasism avem tendinţa de a vorbi la persoana a II-a sau a III-a. Privindu-ne în oglindă, rasismul nu se vede ca un rid şi nici nu ustură ca o zgârietură. La fel şi xenofobia. Iar discriminarea nu se vindecă cu alifii sau pastile. Rasism, xenofobie, discriminare - păcate pe care le punem în cârcă altora fiindcă oglinda în care ne reflectăm este fermecată şi ne arată doar ce vrem să vedem noi...

Duminică, prima oară în ultimii 30 de ani, am avut cu adevărat din ce alege la Preşedinţie, nu doar „răul mai mic”, ci şi binele, să zic aşa. Electoratul de dreapta (spre deosebire de simpatizanţii unor Dăncilă, Diaconu, Cumpănaşu etc, ale căror exigenţe sunt modeste) a acuzat, însă, o altă premieră, ruşinoasă: lipsa dezbaterii, a confruntării între pretendenţi...

Înaintea alegerilor de duminica aceasta, prin Oradea au trecut patru dintre cei cinci aspiranţi relevanţi la Preşedinţie. Klaus Iohannis, deţinătorul funcţiei, n-a venit pentru că, probabil, oricum stă bine în preferinţele bihorenilor, dar au fost (în ordine alfabetică) Dan Barna, Viorica Dăncilă, Mircea Diaconu şi Theodor Paleologu.

Că e o vedetă media, artist, politician ori simplu concurent la emisiuni de talente, omul de la televizor continuă să fascineze. Mirajul televiziunii creează în timp record celebrităţi şi îi menţine în viaţă pe cei dependenţi de aparate - de aparatul de filmat, de microfon, de luminile din platou, de camera de filmat. Sâmburele dorinţei de a fi văzut şi recunoscut de toată lumea pare să germineze în fiecare dintre noi.

O alianță cu Debreţinul ar fi viabilă dacă cele două aeroporturi ar fi de puteri apropiate. Or, noi venim cu nicio cursă externă, cu un terminal neterminat și cu o conducere Pásztor-Mang impotentă, indolentă și ineficientă. Ei au o Primărie care chiar investește masiv în aeroport, au zeci de curse externe și, mai ales, un operator strategic ungar.

Pentru că în rest ministrul s-a dedicat tocării viitorului Guvern, la final mi-am permis să-i adresez lui Teodorovici o întrebare personală, pe care mi-a provocat-o prin pretenţia sa de a le şti pe toate, nu numai Finanţele: Mai e cineva, în afară de Leonardo da Vinci, de Pico della Mirandola şi de el însuşi, care să le ştie pe toate câte sunt, ba chiar şi ceva pe deasupra? Mi-a răspuns, fără nicio ezitare, că nu...

Să te consideri mai deştept decât toţi candidaţii poate fi o minoră compensaţie pentru anii în care politicienii au făcut şi vor face totul ca să te simţi tu prostul satului. Iată un motiv în plus pentru a nu vota după ureche, cu cel mai simpatic, cu cel mai vocal, cu cel mai isteric sau cu cel mai puţin antipatic....

La începutul carierei în Primăria Oradea, Marcel Boloş a fost un tip controversat. Abundenţa de facultăţi şi doctorate, başca povestea cu celibatul preoţesc, l-au făcut şi mai ciudat în ochii lumii.

Primarul o ia în barbă pentru fiecare copac tăiat din Oradea. Pe principiul "peştele de la cap se împute", fiecare ordin de tăiere a unui arbore pare livrat din pixul mai-marelui, astfel toate înjurăturile pleacă automat spre cabinetul nr. 1. La fel cum Ceauşescu îşi şifona imaginea şi pentru tâmpeniile făcute de subalternii lui, şi Ilie Bolojan o încasează pentru întreg aparatul pe care îl dirijează.

De trei ani Guvernul face giumbuşlucuri cu bugetul pentru a duce la Bucureşti banii municipiilor care se chivernisesc şi sunt pe plus. Oradea are ghinionul să fie mereu cu bani în cont, iar guvernanţii nu ezită să radă tot ce găsesc prin vistieria oraşului. Acum, că demisa Dăncilă s-a apucat să dea pomeni clientelei, s-a văzut clar cât valorează Oradea în ochii guvernanţilor. Zero lei şi zero bani. Veţi zice, normal, că Bolojan e de vină, pentru că-i liberal.

Cota primarului Oradiei a cunoscut o nouă creştere săptămâna trecută, după ce două personaje de la vârful politicii şi respectiv presei autohtone au afirmat că dacă preşedintele Klaus Iohannis l-ar fi desemnat pe el premier, nu pe Ludovic Orban, Ilie Bolojan ar fi putut asigura voturile pentru învestirea noului Guvern, ceea ce nu-i exclus la a doua încercare, după ce prima, cea cu Orban, eşuează.

N-am cunoscut, în 26 ani de meserie, politician mai ranchiunos şi otrăvitor decât preşedintele PSD Bihor, Ioan Mang. Cu un deceniu în urmă, când era pus şef după seria Mişu Bar, Florian Serac, Gheorghe Sârb, mulţi, inclusiv subsemnatul, credeam că, universitar fiind, va aduce un aer nou, mai curat, în pedeserismul local. Ne-am înşelat...

Au venit la BIHOREANUL 10 studenţi de la Medicină din anii IV şi V care au rămas repetenţi pe motiv că n-au luat examenul de fiziopatologie din anul III cu conferenţiarul Ovidiu Burtă. Decanul Adrian Maghiar a sperat că studenţii, pe care-i tratează ca pe nişte vaci de muls, vor trece într-un final de Burtă, dar n-a fost să fie.

Societatea asta bazată pe consum, care ne face nefericiţi cu propriul automobil imediat ce apare un model mai nou, riscă să ne afecteze şi percepţia politică. De cum se instalează un guvern proaspăt, acesta devine demodat, prost şi neperformant, şi începem să ne dorim altul. Amuzant este că noi chiar credem că asta ne va schimba viaţa în bine. Însă...

La aflarea veştii că a fost demis Consiliul de Administraţie al Aeroportului Oradea, membrii acestuia s-au legat de scaune. Păi, cum să rămână Bimbo, prietenul gibonilor, maestrul în colectarea gunoaielor şi superspecialistul în avioane, fără indemnizaţia lunară? După cum se vede, domnul Bimbo Szuhai Tibor este pentru UDMR ca salamul Victoria (Gyoztes Szalami), adică 50 de specialişti într-unul singur.

În cea mai mare parte din localităţile ţării, festivalurile de zilele satului/comunei/oraşului sunt doar modul prin care primarii îşi maschează lenea şi incompetenţa. Concertele se aud, artificiile se văd, friptanele se simt în nări, oamenii au astfel dovezi directe că primăria face ceva pentru ei. E un mod mult mai isteţ de a cheltui bani decât pe studii de fezabilitate, pe care nu le vede nici dracu', sau pe şantiere ce provoacă praf, noroi şi nervi.

Că politrucii din Consiliul de Administraţie al Aeroportului sunt incompetenţi nu mai încape nicio îndoială, incompetenţa lor e flagrantă. Nu trebuie să fii mare specialist în management ca să te prinzi câtă pricepere au cele 7 persoane a căror performanţă este golirea Aeroportului de orice cursă externă după investiţii uriaşe, de zeci de milioane de euro.