Opinii

Codul de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013 prevede o procedură simplificată, destinată litigiilor cu valoare de până la 10.000 lei, procedură care este destul de des utilizată în practica judiciară. Ce aveţi de făcut?

Deşi marginalizat pe lista PSD pentru Parlamentul European 2019-2024, orădeanul Emilian Pavel rămâne un soldăţel cuminte al Partidului, calitate în care a comis două noi trăsnăi. Una comică - pretenţia ca Guvernul Dăncilă (he-he!) să ţină încă 6 luni „preşedenţia” Consiliului UE, pe care Finlanda cică nu va fi în stare s-o preia, alta toxică - o laudă pe Facebook cum că „ne asigurăm că drepturile angajaților români din străinătate, și ale copiilor lor mai ales, nu sunt afectate de diverse politici populiste”.

Când am văzut floarea taximetriei orădene comasată pe Centură m-am gândit că au făcut-o ca să se desolidarizeze de colegii lor giboni din Brăila, care au călcat în picioare un client pe principiul „mulți, dar proști”. Dar nu...

În caietele de sarcini pentru reparaţia sau modernizarea drumurilor din România aş sugera introducerea unei condiţii esenţiale: firmele care vor să câştige lucrările să fie obligate să lucreze în trei schimburi. Într-o ţară cu grave deficienţe la capitolul drumuri, blocarea unui sens de mers cu semafoare pentru circulaţia alternativă provoacă pagube incalculabile pentru toată lumea - timp pierdut, consum crescut de combustibil, nervi, frustrare şi chiar diminuarea celebrei mândrii de a fi român.

După cum se ştie deja, Parchetul Oradea a decis că fata care a incendiat drapelul maghiar din Pasajul Vulturul Negru nu se face vinovată de nimic. Prin urmare, cazul s-a clasat. Am citit argumentația și doamna procuror a analizat speța în litera legii. Dar nu cred că și în spiritul ei.

Săptămâna trecută am scris despre revolta unui orădean somat pe 1 aprilie să-şi stingă o datorie de 312 lei la CASS despre care nici nu ştia, din 2014, scadentă în iunie, cu precizarea că până la 31 martie putea beneficia de o bonificaţie de 10%. De atunci, am primit mesaje din partea altor păţiţi, cărora ANAF le-a notificat restanţe în pragul prescrierii.

Aeroportul Oradea, ca orice instituţie girată de Consiliul Judeţean, este în picaj. Ghinionul său este dublu: au plecat operatorii externi şi a rămas Taromul, cu preţurile sale neruşinate. Bietul Bimbo Tibor Szuhai a fost pus preşedinte al Consiliului de Administraţie al Aeroportului probabil ca să se facă de râs, nu să facă treabă, pentru că habar nu are de avioane.

Am o mică plăcere perversă, nemărturisită până acum: îmi place să urmăresc mitingurile electorale. Acele întâlniri dintre "ne prefacem că ne pasă" şi "ne prefacem că vă credem că vă pasă" sunt o combinaţie irezistibilă ce te face să întorci capul, în timp ce, paradoxal, te atrage să priveşti mai departe.

S-au făcut studii despre preferințele turiștilor care vin la diverse festivaluri. Interesant, nu lista artiștilor este pe primul loc în decizia acestora de a participa la evenimente. Pe primul loc se află siguranța zonei, apoi curățenia și prezența toaletelor. Asta nu înseamnă neapărat că oamenii vor să vadă mai degrabă WC-uri decât artiști sau obiective turistice, ci că lumea preferă locuri sigure și igienice.

Am fost surprins, când am mers prima dată la noua piaţă de vechituri, să nu găsesc o parcare pentru biciclete. Ştiind de aglomeraţia deja celebră de pe centură, în zilele de piaţă, am preferat să merg pe două roţi. Oamenii ajunşi înaintea mea îşi legaseră ţoaglele de balustradele de pe marginea drumului şi de semnele de circulaţie. De siguranţă, am întrebat un echipaj de la poliţie aflat la intrarea în piaţă. "Nu, nu există parcare pentru biciclete", mi s-a răspuns.

Să vă previn, întâi, că în perioada următoare aţi putea afla că sunt un "securist", să vi se "devoaleze" păcate pe care le-am făcut în trecut, ba şi pe care nu le-am comis, că prestez pentru "forţe oculte". S-ar putea întâmpla asta deoarece am încercat să deznod, cât am putut, un ghem dintr-o încâlceală mai complicată prin care de-o vreme românilor li se serveşte "adevărul" că justiţia, şi mai ales anticorupţia, ar fi Răul nr. 1 al României...

Ideea schimbării numelui străzii Sucevei în "Evreilor deportaţi" a scos la iveală nişte comentarii năucitoare. Unii au spus că denumirea e neinspirată, deşi ea a fost luată după consultarea cu comunitatea evreiască.

Şefii Judeţului s-au conformat zicalei "Dă-i românului, Doamne, mintea cea de pe urmă". Joia trecută au anunţat că au alocat "câteva sute de mii de lei" pentru un studiu de prefezabilitate în baza căruia să fie făcut unul de fezabilitate şi apoi, nu se ştie când, proiectul tehnic pentru renovarea clădirii căreia orădenii încă îi spun "Policlinica Mare".

Învăţământul universitar din România a fost deseori criticat. Taberele sunt împărţite în general în două: cei care blamează "sistemul" şi cei care blamează noile generaţii. De vină ar fi sistemul pentru că nu e adaptat nevoilor pieţii sau nivelului studenţilor. Sau de vină sunt studenţii deoarece sunt delăsători şi dezinteresaţi?

S-a petrecut o bătaie între doi băieţi, un român şi un străin de culoare, săptămâna trecută în pasajul Vulturul Negru. După spusele celui care a filmat, cearta ar fi pornit de la o fată şi probabil că la mijloc era şi un pic de alcool. Bătălia s-a încheiat destul de repede, după ce străinul a fost trântit la pământ şi bumbăcit destul de tare. Dar efectele ei în spaţiul public au fost mult mai puternice.

I-am apreciat pe colegii de la Digi pentru entuziasmul și nonșalanța cu care-și făceau meseria. Nu aveau presiunea încadrării în buget, nu-i interesa reclama locală sau națională. Trăiau protejați de un trust uriaș cu resurse ce păreau nelimitate...

Sunt extrem de selectiv cu canalele TV pe care le las să-mi intre în casă, dar, chiar şi aşa, am auzit de Rareş Bogdan. Nu l-am urmărit niciodată, ştiu doar că are emisiune la Realitatea, că a ajuns la Bucureşti de la Cluj, că este absolvent de ştiinţe politice şi că se îmbracă excesiv de elegant pentru un platou TV. Instalarea lui în cap de listă PNL pentru alegerile europarlamentare m-a mirat şi m-a întristat deopotrivă, ca de fiecare dată când un jurnalist intră în politică.

Universitatea din Oradea consideră reportajul danezilor un atac la siguranța națională. Atac la siguranța națională este să arunci pe piață arme de distrugere în masă cu stetoscop și bisturiu. Iar cei care ne cer să ne spălăm rufele în familie n-au decât s-o facă la ei acasă: când e vorba de sănătate, nu poți ascunde gunoiul sub preș!

În ianuarie 2015, înainte să înceapă construirea acvaparcului Nymphaea, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice aplica Primăriei Oradea o corecţie financiară de 6,98 milioane lei, 10% din valoarea proiectului. Motivul? Municipalitatea ceruse constructorului ungar Kesz să micşoreze cu 1,51 milioane lei suma pentru execuţie, de la 70,31 la 69,98 milioane lei, deoarece costul forţei de muncă se redusese prin diminuarea contribuţiei la CAS. În optica guvernării de atunci (PSD, premier Victor Ponta, ministru MDRAP Vasile Dâncu), Primăria era vinovată că voia să protejeze finanţele UE şi, implicit, şi cota de contribuţie din bugetul local.

Atunci când se fac investiţii din fonduri guvernamentale, reţeta e simplă. De obicei câştigă o firmă tare din Bucureşti, care are intrare pe la CNAIR, la Ministerul Dezvoltării sau la Compania Naţională de Investiţii. Imediat după adjudecarea licitaţiei, care de regulă are la bază descalificarea concurenţei, fericitul câştigător sună la fraierii care au firme din Oradea şi le propun să le subcontracteze lucrarea.

Protestul de vineri a avut eficiența unei petale de trandafir în fața șenilei unui tanc de 50 de tone. Conducătorii s-au spart de râs în timpul protestului de un sfert de ceas al celor buni, după care s-au întors în întuneric și fum, la masa de poker pe care joacă soarta acestei nații nefericite. Pe ei nu îi interesează dacă străzile se blochează pentru 15 minute, câtă vreme lucrul acesta oricum se întâmplă zilnic, ore în șir...

Se zice că doar cine nu munceşte nu greşeşte (deşi eu, personal, cred că greşeşte şi cel ce nu munceşte). În orice caz, bărbaţi sunt cei care îşi asumă greşelile, iar eu îmi declar apartenenţa la această categorie. Ca atare, recunosc că după ce am primit reacţia lui Pásztor, i-am verificat argumentele, cum că deplasarea în interes de serviciu în Austria a făcut-o separat de cea în interes privat în Elveţia. 

Aquapark-ul din Oradea este pe profit, în ciuda faptului că 90% dintre aceste stabilimente merg pe pierdere. Adică sunt un fel de Teatru ori Filarmonică, numai cu ceva mai multă apă. Pe lângă meritele incontestabile de gospodari ale celor de la ADP, trebuie să recunoaștem că succesul se datorează și conjuncturii.

Faptul că un om ca Pásztor Sándor a ajuns la nivelul de putere, de recompensă bănească şi de privilegii cel mai înalt în judeţ este o pată greu de îndepărtat nu doar de pe blazoanele celor trei partide care l-au cocoţat în funcţie, oricum zdrenţuite, ci şi pe obrazul oricărui bihorean, căruia i se refuză elementarele explicaţii. 

Înţeleg miza politică a scandalului cu Aeroportul fost internaţional Oradea şi cum bâjbâielile celor de la Consiliul Judeţean le dau apă la moară celor care conduc Primăria. Oamenii politici îşi vânează paşii greşiţi şi erorile profesionale pentru a-şi da la gioale în public, pentru a faulta cât mai grav prestigiul celuilalt. Cel mai adesea, vorbele lor rămân doar vorbe, simple declaraţii politice vitriolante, fără urmări practice.

Subvenţionarea orădenilor captivi în sistemul centralizat mai are o hibă. Există şi alţi orădeni, nebranşaţi, care nu beneficiază de subvenţie, deşi şi ei se încălzesc, iar lemnele şi gazul sunt şi ele foarte scumpe. Apoi, e oare corect să dai subvenţie tuturor locatarilor de la bloc?

Am plătit 18 lei cu cardul şi am validat biletul la un scanner cu infraroşu de la intrare. Acestea au fost singurele aspecte de modernitate pe care le-am întâlnit în vizita de acum o săptămână de la Ştrandul Ioşia. Trecut de poartă, m-am întors în timp. Podeaua, uşile, băncile, zugrăveala şi culorile, toate par să provină din vremurile de care îşi amintesc cu plăcere doar nostalgicii. De fapt, întregul loc pare dedicat nostalgiei.

Sistarea oricărei perspective de curse externe pe Aeroportul Internaţional Oradea are egal, în planul imaginii, doar în surparea Dealului Ciuperca. Dar, dincolo de ceea ce se vede, mai important e ceea ce încă nu se vede şi se va simţi, pentru că dezastrul de la Aeroport va costa mai mult decât cel de la Ciuperca.

Nu știu de ce, dar mereu am asociat cuvântul botox cu plotox. Pentru cei care n-au apucat vremurile când benzina se dădea pe cartelă, plotoxul e un insecticid utilizat la combaterea dăunătorilor. Dar mințile geniale ale posesorilor de Trabant au observat că lichidul respectiv poate fi utilizat și pe post de combustibil, ceea ce ducea nu doar la distrugerea ploșnițelor, ci și la, cum spunem noi acum, creșterea mobilității urbane.