În ultimul secol, mai multe statui şi monumente din Oradea au fost complet eliminate sau mutate. Existenţa monumentelor publice a fost influenţată de-a lungul vremii de apartenenţa statală a Transilvaniei, de alternanţa regimurilor politice şi diversele modernizări ale oraşului.
Anii ’90 au fost plini de probleme și neajunsuri, iar transportul public local din Oradea n-a făcut excepție. Circulația tramvaielor și a autobuzelor era afectată de infrastructura defectuoasă și de starea proastă a vehiculelor. Liniile de tramvai erau vechi și nemodernizate, cu excepția celor din extinderile din anii precedenți: zona Decebal și zona Borșului. Tramvaiele, deși nu erau mai vechi de 20 de ani, ba unele aveau doar câțiva ani, erau în stare rea, chiar de dezmembrare...
Cunoscut multor generaţii de orădeni, Hotelul Parc a găzduit timp de zeci de ani turişti, călători şi personalităţi în plin centrul Oradiei. Povestea clădirii începe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când pe această parcelă contele Sámuel Teleki, comite suprem al Bihorului, a ridicat un palat cu etaj în stil baroc. Cu timpul, imobilul a avut mai mulţi proprietari şi mai multe destinaţii...
După jumătatea secolului XIX, când arheologia și istoria au devenit științe consacrate, în multe orașe apăreau institute specializate în cercetarea trecutului și salvarea vestigiilor sale. Conectată evoluției occidentale în domeniu, Oradea a beneficiat de existența unei entități similare. Bazele Societăţii de arheologie și istorie a comitatului Bihor și a orașului Oradea au fost puse în anul 1872...
Unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați medici orădeni a fost doctorul Mózes Károly. A servit lumea medicală 60 de ani, timp în care a profesat, a coordonat școala medicală și a lăsat numeroase lucrări de specialitate. S-a întors în Oradea în 1945, devenind șef de departament al Spitalului de Boli Infecțioase, unde a lucrat timp de 55 de ani. Era interesat de prezent, dar și de viitor, ocupându-se, din 1948, cu organizarea și conducerea Școlii Medii Tehnice Sanitare din Oradea, devenită Liceul Sanitar „Vasile Voiculescu”.
Dacă ar fi să considerăm cartierul Rogerius drept "un oraş în oraş", atunci Piaţa Magnoliei ar fi centrul său. Aşa a şi fost concepută, acum 50 de ani. În anii 1960, strada Transilvaniei era la marginea cartierului numit atunci Zona de Vest, iar de acolo şi până la calea ferată era teren agricol. De-o parte şi de alta a drumului se aflau case, multe în stare proastă, câteva locuite de familii de romi, care creşteau animale şi circulau cu atelaje...
Adevărată "pepinieră" a Partidului Comunist Român, Uniunea Tineretului Comunist era structura în care tinerii erau înregimentaţi obligatoriu până în 1989. Odată cu primirea în UTC, tinerii erau obligaţi să urmeze o disciplină strictă şi să participe la diverse activităţi, dar mai ales să-şi facă o cultură politică şi "revoluţionară" agreată de regim.
Cartierul orădean Velenţa are o vechime de câteva sute de ani. Iniţial a fost un sat, atestat în 1291 şi care s-a numit Venecys, apoi Vico venetiis, sugerând prezenţa meşterilor veneţieni ori a negustorilor "venetici". Numele popular era Oraşul Soldaţilor (Katona Város), aici locuind soldaţi ai cetăţii Oradea.
Pe strada Louis Pasteur există mai multe clădiri care au o funcţiune spitalicească, între care şi cea de la numărul 28, care iniţial a fost sediu al Asociației Învățătorilor Români din Oradea. În Bihor, Asociația funcționa încă dinaintea anului 1892, în baza regulamentului elaborat de Consistoriul diecezan ortodox din Arad. În Oradea, a fost înființată în 1906...
Muzeul Țării Crișurilor este, pentru o vreme, gazda unui nume celebru al artei plastice universale. Picasso se deschide orădenilor prin mai bine de o sută de litografii și heliogravuri după lucrările sale.
Având în spate o istorie de mai bine de un secol, precum și aproape 500.000 de piese în patrimoniu, Muzeul Țării Crișurilor continuă să-și îmbogățească colecțiile. Expoziția „Obiecte recuperate”, deschisă miercuri, cuprinde o parte a bunurilor achiziționate în perioada 2014-2019. În acest interval, muzeul a cumpărat, din fonduri proprii, obiecte în valoare de 450.000 lei.
Recent, statele Europei de Est au marcat împlinirea a 30 de ani de la căderea regimurilor comuniste. Între cei care, în toamna şi iarna anului 1989, au ieşit pe stradă pentru a scanda împotriva comunismului au fost cehoslovacii. Muzeul Ţării Crişurilor, împreună cu Centrul Ceh Bucureşti şi Ambasada Republicii Cehe în România a vernisat, joi, o expoziţie dedicată schimbărilor din fosta Cehoslovacie.
Cartierul orădean Ioşia a apărut la sfârşitul anilor ’20 şi începutul anilor ’30, ca urmare a parcelărilor pe care Primăria le-a făcut după reforma agrară. În perioada interbelică, aici au fost construite sute de case, majoritatea modeste, locuite de familii româneşti. Între cele câteva străzi mai importante, care leagă marginile cartierului, se află şi actuala stradă Barcăului.
Pe strada Mihai Eminescu, la nr. 3, lângă Palatul Apollo, se află o clădire elegantă, cu două etaje. Aparent neînsemnat, imobilul are o poveste ce gravitează în jurul banilor. Construit în anii 1922-1923 după proiectul arhitectului Spiegel Frigyes, un specialist budapestan care a activat mulţi ani la Oradea, în perioada interbelică a găzduit sediul Băncii Maghiare de Credit (Magyar Általános Hitelbank).
După mai bine de cinci decenii de regimuri autoritare, război şi comunism, Oradea trăia în 1990 primul an cu adevărat liber, în democraţie. Proaspăt ieşit dintr-o revoluţie de "catifea", oraşul de pe Crişul Repede a intrat în tranziţie cu tot felul de probleme, începând de la lipsa produselor alimentare, a apei calde şi a căldurii la proteste şi declanşarea primului val de emigrări spre Occident.
Anii ’20 au însemnat o perioadă de transformări politice, economice şi administrative în Oradea, dar totuşi, Revelionul rămânea o mare sărbătoare. În primele zile ale anului 1925, cotidianul Nagyvárad relata cum s-a celebrat trecerea dintre ani. După aproape un secol, petrecerile de Anul Nou sunt în continuare populare, dar mult mai numeroase. Cea mai mare sărbătoare din Oradea se ţine în aer liber, la Târgul de Crăciun din centrul oraşului, cu muzică live şi artificii.
Primăria Oradea va marca împlinirea a 30 de ani de la căderea regimului comunist printr-un eveniment solemn și editorial. Instituția, împreună cu Muzeul Orașului Oradea - Complex Cultural, organizează, joi, 19 decembrie, ora 16, o ședință solemnă a Consiliului Local, pentru a omagia pe cei care au ieșit în stradă și s-au bătut pentru libertate. În cadrul evenimentului aniversar va avea loc și o dublă lansare de carte. Unul dintre volume, „Avancronica unei revoluții programate. Anul 1989 în Bihor”, aparține istoricului Gabriel Moisa și a apărut la Editura Muzeului Țării Crișurilor și Editura Mega.
Unul dintre pictorii orădeni care a câştigat faimă în Europa a fost Ernő Tibor, născut în anul 1884. A urmat studiile de specialitate la Academia de Arte Frumoase din Budapesta, iar ca urmare a rezultatelor bune obţinute acolo, a primit o bursă de 2.600 coroane din partea Primăriei Oradea pentru a studia la faimoasa Academie Julian din Paris. Şederea în Capitala Franţei i-a priit: la întoarcerea în urbea natală a ţinut o expoziţie personală în Cetate, cu 125 lucrări...
În perioada interbelică, spaţiul cultural orădean era definit de elemente corespunzătoare etniilor locale, astfel că vorbim de cultură românească, maghiară şi evreiască deopotrivă. Viaţa culturală a Oradiei interbelice consta în expoziţii de artă plastică, concerte, conferinţe, spectacole teatrale şi muzicale, sărbătoriri de scriitori şi artişti...
După câteva luni de lucrări, timp în care au fost făcute restaurări exterioare şi interioare complete, Muzeul Memorial Ady Endre, parte a complexului muzeal Muzeul Ţării Crişurilor, s-a redeschis publicului printr-o expoziţie temporară. Numită "Văzându-mă să mă vadă...", expoziţia este un omagiu adus poetului Ady Endre la împlinirea a 100 de ani de la moarte.
Zeci de pasionați de artă au trecut, marți, pragul Muzeului Țării Crișurilor (MȚC) pentru a asista la vernisajul expoziției personale a artistului plastic Ioan Aurel Mureșan. Purtând titlul „Erotikonia”, aceasta cuprinde 18 lucrări de mari dimensiuni, în care personajul principal, Erosul, este prezentat în culori calde, familiare.
Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, alături de alte 21 de instituţii culturale din ţară, va primi Medalia Aniversară "Centenarul Marii Uniri", în semn de recunoştinţă pentru activităţile desfăşurate în decursul anilor 2018-2019, dedicate aniversării celor o sută de ani de la Unire.
Pe strada Republicii 33 se află o clădire cu etaj, care nu iese în evidenţă ca formă şi arhitectură, dar care pe vremuri a găzduit unul din cele mai importante spitale. A aparţinut ordinului călugăresc al mizericordienilor, care se ocupa cu îngrijirea bolnavilor şi săracilor, şi care a fost consacrat în Oradea în 7 iulie 1761...
Cunoscută ca specialist în domeniul etnografiei din Crişana şi din România, cu o muncă prestigioasă în spate, Tereza Mózes, etnografă şi fostă muzeografă a Muzeului Ţării Crişurilor, a fost sărbătorită vineri, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de viaţă. Sărbătorita, stabilită în Tel Aviv, a povestit, printr-un apel video, cu angajaţii Muzeului.
În perioada interbelică, Oradea a trecut prin reforme care au creat o dezvoltare fără precedent, dar a traversat şi momente de cădere din cauza Marii Crize. După Marea Criză din anii 1929-1933, cea mai devastatoare din istorie, care a afectat lumea din America până în Europa de Est, Primăria a fost nevoită să înfiinţeze noi taxe ca să sprijine şomerii şi a declanşat investiţii publice pentru a le reduce numărul.
În preajma Primului Război Mondial şi la capătul unei perioade faste, de dezvoltare, în Oradea existau, peste Crişul Repede, mai multe poduri pietonale, rutiere şi feroviare construite pe structură metalică. Construit în 1893, cu numele de "botez" Szent László, Podul Mic (foto), care a legat pieţele centrale şi a fost străbătut de tramvai, era la începutul secolului XX cel mai aglomerat. Cu 56 metri lungime şi 11 metri lăţime, podul nu avea pilon de susţinere, iar structura era în formă de arc.
Acum mai bine de 80 de ani, reţeaua şcolară a Oradiei era alcătuită din trei categorii de instituţii, răspândite în mai toate cartierele: şcoli primare, normale şi licee. În 1937, Şcolile Primare Urbane de Stat erau în număr de 12, cea mai mare funcţionând pe strada Griviţei, cu 678 de elevi...
A fost un adevărat "festival" a culorilor şi veseliei, joi, în sediul Muzeului Ţării Crişurilor. În prezenţa organizatorilor şi a pasionaţilor, a fost vernisată Expoziţia Naţională de Artă Naivă. Evenimentul are loc în cadrul celei de-a şasea ediţii a Festivalului Naţional de Artă Naivă, ţinut anual în Oradea.
În această perioadă, Oradea este gazda uneia dintre cele mai importante expoziţii de pictură din Europa de Est. Muzeul Ţării Crişurilor a vernisat, vineri, pe simezele sălii de expoziţii de artă, 83 de lucrări participante în cea de-a zecea ediţie a Trienalei internaţionale de pictură a Euroregiunii Carpatice "Pătratul de Argint".
Viața cotidiană din perioada comunistă poate fi reconstruită şi prin numeroasele reclamaţii şi petiţii ale cetăţenilor. Entitate politică supremă a Bihorului, Comitetul Județean al PCR era „bombardat” anual cu mii de sesizări și plângeri ale „oamenilor muncii”, pe diverse probleme cotidiene, unele fiind respinse, altele soluţionate favorabil de autorităţi, dar departe de ochii publicului. BIHOREANUL vă prezintă câteva...