Oradea noastră

Parcul nou din cartierul Grigorescu abia ce a fost dat în funcțiune, că deja este și distrus. Pe lângă că sistemul de irigații dă chix, zeci de copaci sunt uscați și iarba verde cam lipsește, iar mobilierul urban a și fost vandalizat, cu desene de tip graffiti.

La parterul blocului de pe Bulevardul Dacia 60, un mic spațiu verde a fost personalizat aparte. Un iepuraș făcut din bucăți de lemn anume tăiate și pictate este înconjurat de flori, dar și numeroase ceainice colorate, o găină din porțelan și alte decorații care, altfel, ar fi ajuns la gunoi.

La parterul unui bloc înalt de pe Bulevardul Decebal, o mică grădină atrage atenţia tuturor trecătorilor. Nu pentru că adună flori spectaculoase ori că ar fi  amenajată la "linie", ci pentru că are decoraţii nemaivăzute.

Colectarea separată a deşeurilor este obligatorie pentru a pune resturile pe drumul reciclării. Mulţi orădeni se întreabă în ce fel de saci să adune gunoaiele, aşa că RER Vest le transmite o serie de recomandări.

La finalul anilor 1920, în Oradea funcţiona o Academie de Drept, înfiinţată în 1780, şi câteva academii teologice, mai recente. Mediul universitar local era relativ consolidat, dar după Marea Unire din 1918 autorităţile locale voiau întărirea lui. Aşa a apărut ideea creării unei universităţi.

Ce omul a distrus, reînvie natura! Floare-simbol a Bihorului, nufărul termal se încăpăţânează să îşi deschidă petalele, chiar dacă oamenii i-au distrus "casa". În timp ce rezervaţia Peţea şi lacul Ochiul Mare, unde nufărul a înflorit milioane de ani, au ajuns o amintire din cauza consumului iraţional de apă termală, gingaşa floare s-a relocat de una singură, pe o vale din satul Sânmartin.

"Am aruncat separat, dar RER a dus toate gunoaiele laolaltă!", "De ce să colectăm separat, când sunt muncitori care să facă asta?", "Degeaba colectăm selectiv, că nu se reciclează!". Sunt câteva dintre reclamaţiile orădenilor care au îndoieli privind rostul colectării separate a deşeurilor.

În 2001, Centrul pentru Arii Protejate și Dezvoltare Durabilă (CAPDD) Bihor finaliza un proiect LIFE care și-a propus să pună în valoare patrimoniul carstic deosebit al Munților Apuseni. Poate cea mai importantă realizare de atunci a fost amenajarea pentru turism a Peșterii Unguru Mare. 

"Înflorirea" oraşului de pe Crişul Repede se vede de la înălţime! Muncitorii RER Vest care au grijă de spaţiile verzi publice din Oradea au scris numele urbei din flori roşii, pe o peluză din Piaţa Emanuil Gojdu.

Operatorul licențiat de salubritate RER Vest a demarat „tradiționala” campanie de spălare a containerelor folosite de asociațiile de proprietari din Oradea. „Toate recipientele vor fi spălate, indiferent de fracția pe care o aruncăm în ele: maro – deșeuri biodegradabile, galbene – deșeuri reciclabile, verzi – deșeuri din sticlă, negre – deșeuri reziduale”, se arată într-un anunț al companiei de salubritate.

Annamaria Bakó nu a făcut sport din fragedă copilărie, n-are vreun antrenor care să o ghideze spre succes și nici sponsori care să o sprijine. Totuși, tânăra deține un palmares de invidiat într-unul dintre cele mai grele sporturi: triatlonul. Recent, orădeanca a devenit campioană națională la triatlonul Iron Man (Omul de Fier), unde simpla finalizare a probelor este o reușită fantastică.

În anii 1960, orădenii se puteau deplasa prin oraș cu transportul public deservit de mai multe linii de tramvai și de autobuz. Ele acopereau o mare parte a urbei, însă existau probleme din cauza infrastructurii proaste, a uzurii vehiculelor și a nerespectării graficelor de circulație.

Orice deșeu din plastic este reciclabil? Unde arunc cutia goală de la șampon? Ce fac dacă am rămas fără saci galbeni? Sunt câteva dintre întrebările pe care le au orădenii care pun preț pe protecția mediului înconjurător și colectează separat deșeurile. RER Vest le răspunde tuturor, pentru că scopul operatorului de salubritate este același cu al orădenilor: un oraș curat și grijuliu cu natura!

Vară de vară, oamenii își aduc aminte că apa este o resursă epuizabilă. Din cauza secetei și a temperaturilor ridicate, în România scad rezervele de apă, în acest an chiar drastic, iar autoritățile lansează, pe bună dreptate, apeluri pentru combaterea risipei de apă.

Orădenii ar face bine să se dezvețe de obiceiul de a lăsa gunoi pe stradă. De o lună, polițiștii locali au trei camere mobile pe care le „plimbă” prin tot orașul, în căutarea celor care aruncă mizerii clandestin. „Sunt o bună soluție pentru menținerea curățeniei. Mulți oameni le observă și se abțin să mai arunce gunoaie”, spune șeful Poliției Locale Oradea, Samuel Milian.

În fața unui bloc de pe bulevardul Decebal nr. 7, o grădină aparte iese în calea trecătorilor. Un locatar, pe numele lui Sorin Patca Zegreanu, a folosit crengi de copaci, diverse obiecte din lemn și ceramică și niște blugi vechi, pentru a crea o amenajare atipică, dar reușită...

Zilele trecute, debitul Crișului Repede a scăzut drastic, din pricina secetei, iar asta aduce și alte dezavantaje: gunoaiele aruncate de oameni în râu nici măcar nu mai curg la vale, ci „băltesc” în centrul orașului.

Fostul Hotel Crișul Repede, de pe malul drept al râului, unde pe vremuri erau băile Rimanóczy și cafeneaua Royal, este din nou populat. Deocamdată, doar de muncitori.

Veste bună pentru bicicliștii din Oradea: în parcarea magazinului Penny de pe Sovata, o zonă în care mulți orădeni ajung pe două roți, a fost montată o mini-stație de reparații. Aici, cicliștii găsesc câteva scule pentru situații urgente, dar și o pompă pentru umflat roțile.

De fiecare dată când se întristează văzând pungi și flacoane pe malurile râurilor, bihorenii trebuie să-și dea seama că dezastrul este, de fapt, mai mare: la suprafață rămân doar gunoaiele care plutesc, în timp ce restul se „ascund” în adâncuri. Orădeanul Radu Herea vede bine asta. Pasionat de scufundări, el ajunge pe fundul Crișului Repede sau al lacurilor din Bihor ori de câte ori are ocazia. Și de fiecare dată iese la suprafață cărând gunoaie...

Pasajul subteran care leagă Gara centrală de Piața București este unul dintre cele mai mizere locuri din Oradea. Scările de-acolo sunt când toaletă publică, unde urinează trecători sau oameni fără adăpost, când „cantină”, în urma „mesenilor” rămânând numai gunoaie.

Se spune că drumul spre iad este pavat cu bune intenții, și au aflat-o pe pielea lor vânzătorii ambulanți din Oradea. Primăria a vrut să facă ordine în activitatea de comerț stradal și a reușit „performanța” de a lăsa parcurile din tot orașul fără vânzători. După ce anul trecut a adoptat un regulament nou, municipalitatea nici măcar nu le-a dat ocazia comercianților să respecte noua rânduială.

Cu arbori mari, care asigură umbra atât de căutată în zilele de vară, Parcul 1 Decembrie este un loc frecventat nu doar de orădeni, ci mai nou și de... bufnițe. 

Grădina Zoologică orădeană a fost întotdeauna o atracţie. Puţin după încheierea anului şcolar, în iulie 1961, aceasta şi-a deschis în premieră porţile, pe o suprafaţă de 3,2 hectare, lângă Parcul Bălcescu. Ziarele arătau că încă din primele ore s-a înregistrat un mare aflux de public. BIHOREANUL vă oferă câteva repere din istoria Zoo Oradea.

Dacă arborii ar avea ochi, oamenii s-ar înduioşa văzându-i şi nu i-ar mai tăia! Aşa speră Ana Jarca, o adolescentă din Oradea care, ajutată de o artistă din oraş, dar şi de elevi de la patru şcoli bihorene, şi-a dus la îndeplinire planul. 500 de copaci din Oradea şi Aleşd au primit perechi de ochi, cu care pot "vedea" cine îi ocroteşte şi cine îi batjocoreşte. BIHOREANUL vă spune povestea unei frumoase inițiative...