Oradea noastră

Peste tot în lume, o discuție pe tema schimbărilor climatice include și mențiuni la rapoartele IPCC. Acronim pentru „Intergovernmental Panel on Climate Change” (Grup interguvernamental de experți în schimbări climatice), IPCC este un organism științific înființat de ONU în 1988, cu scopul de a pregăti o analiză cuprinzătoare și recomandări pe problematica schimbărilor climatice.

Într-un an, cetăţenii Uniunii Europene cumpără 6,4 milioane de tone de îmbrăcăminte nouă şi, odată abandonate, peste jumătate dintre haine nu sunt reciclate, ci aruncate la gropile de gunoi. Această realitate va trebui să se schimbe, pentru că, din 2025, toate ţările UE vor trebui să asigure colectarea separată a produselor textile. Ce se va întâmpla cu hainele, odată colectate, nu este încă clar, pentru că tehnologiile de reciclare sunt puţine şi scumpe. În Bihor, o posibilitate pe care autorităţile o iau în calcul este valorificarea lor energetică.

În curtea unui bloc de pe strada Doina din Oradea, din spatele gardului viu, se aude zgomotul pământului săpat şi îngrijit. Andrei Popovici, un copil de 11 ani, ajutat de surioara lui Antonia (6 ani) şi de părinţii Monica şi Radu, îşi îngrijeşte grădina de legume înfiinţată chiar sub geamurile apartamentelor. "După ce mi-am terminat temele, ce poate fi mai relaxant decât să lucrez în grădină?", spune Andrei. N-are încă înălţimea unui adult, dar vorbeşte ca un om mare...

De fiecare dată când autorităţile îndeamnă cetăţenii să colecteze deşeurile separat, unii oameni se întreabă: de ce aş sorta eu gunoaiele, şi nu muncitorii din salubritate? Răspunsul la această dilemă este complex. Pe de-o parte, odată amestecate, unele deşeuri reciclabile se pot compromite, iar pe de altă parte, efortul mic al cetăţenilor nu suplineşte munca "salubriştilor", ci doar o înlesneşte puţin...

Încheierea iernii, creşterea zilei şi a temperaturii era prilej, acum mai bine de 50 de ani, pentru organizarea, de către autorităţi, a "lunii curăţeniei". În aprilie 1967, de pildă, ziarul Crişana prezenta stadiul lucrărilor la care participau lucrătorii din salubritate, muncitori şi alţi oameni, în cadrul "muncii patriotice".

Despre lipsa graniţelor şi a limitelor este proiectul nostru, pe care l-am numit  #unOMunPOMoŢARĂ...#oLUME. La jumătatea lunii martie, am trecut cu bine peste cea mai mare acţiune de plantare organizată în România în primăvara acestui an. "Plantăm speranţă" a adunat în acelaşi loc, lângă Husasău de Tinca, aproape 2.000 de suflete. Spun suflete, pentru că este o acţiune pentru comunitate, o acţiune la care participi cu sufletul, dar munceşti folosind trupul şi mintea. 

La fel ca orădenii, locuitorii din 25 de comune din jurul municipiului vor plăti factura de salubritate în funcţie de câte deşeuri generează. Începând din aprilie, autorităţile judeţene şi operatorul de salubritate RER Vest au introdus aici un sistem de tarifare nou, similar celui din Oradea. Bihorenii vor plăti pentru fiecare ridicare a deşeurilor reziduale, aşa că, dacă vor colecta separat, vor avea mai puţin de achitat.

Până pe 15 aprilie, orădenii pot să scape gratuit de deşeurile voluminoase şi periculoase de prin case sau curţi, în cadrul unei campanii organizate de Primărie şi RER Vest. Cetăţenii trebuie să anunţe firma de salubritate, de luni până vineri, între orele 07.30 şi 15.30, la numărul 0751-306.526, şi să precizeze pentru ce tipuri de deşeuri solicită colectarea, adresa la care locuiesc şi, desigur, numele şi prenumele.

Pe cât de frumos este centrul Oradiei, pe-atât de dizgrațios arată împrejurimile orașului. În trei zone din jurul municipiului, inclusiv într-o arie protejată, comisarii de mediu au găsit săptămâna trecută cantități impresionante de gunoaie, de la resturi din construcții la zdrențe, fotolii ori alte obiecte care n-au mai fost folositoare proprietarilor.

Așa cum, atunci când se întorc acasă de la cumpărături, așază fiecare produs la locul lui, și când aruncă gunoaiele orădenii ar trebui să țină cont de „locul” fiecăruia. Legea prevede că toți românii trebuie să plătească pentru câte deșeuri aruncă, iar orădenii care respectă regulile colectării separate observă că sortarea are un rost: facturile de salubritate sunt mai mici!

Circulaţia cu autobuze prin Oradea a crescut pe măsură ce oraşul s-a extins. După 1970, ele deserveau cartierele noi şi platformele industriale, dar şi gara, centrul şi alte zone intens frecventate. De aceasta se ocupa Întreprinderea Judeţeană de Transport Local, care folosea autobuze simple şi articulate, atât modele autohtone Dac, cât şi Ikarus.

"Gradul de civilizaţie al unui popor se măsoară după felul în care îşi tratează animalele". Dacă luăm în considerare acest dicton atribuit lui Gandhi, este lesne de înţeles că noi, românii, suntem cu câteva sute de ani în urmă.

Venirea primăverii şi preţurile tot mai mari ale combustibililor sunt două motive solide pentru ca orădenii să îşi dorească să iasă în oraş pe două roţi, în loc de patru. Oradea nu are, însă, o infrastructură adecvată cicliştilor. Aşa că pedalează prin oraş doar cine are curajul...

Obosiţi după doi ani de pandemie, iar acum îngrijoraţi de războiul care a izbucnit pe bătrânul continent, tuturor europenilor le este greu să-şi imagineze viitorul. Ce pare sigur este că tranziţia către o Europă mai puţin poluată şi sustenabilă, demarată odată cu lansarea Pactului Verde European (Green Deal), trebuie să rămână o prioritate. Şcolile şi firmele din Bihor pot începe să pregătească specialişti în meserii "verzi"...

Peste 700 de elevi din şase judeţe, inclusiv o clasă de gimnaziu din Ştei, învaţă la şcoală ce este sustenabilitatea, de ce trebuie să aibă grijă de resursele Terrei şi, mai ales, cum. O echipă formată de două ONG-uri din Cluj, din care face parte şi o orădeancă, a scris primul manual de educaţie pentru sustenabilitate din ţară, care poate fi folosit ca suport pentru o disciplină opţională la gimnaziu sau liceu. Pe lângă o sumedenie de alte noţiuni teoretice, elevii trebuie să înveţe şi respectul pentru resurse...

Sequoia gigantea (Lindl.) Dechne, sau arborele mamut, este o specie originară din America de Nord care, în condiţii favorabile, ajunge să trăiască chiar mii de ani. Cel mai bătrân exemplar este General Sherman, din SUA, care are aproximativ 2.200 ani şi peste 83 de metri înălţime, fiind cu 10 metri mai scund decât Statuia Libertăţii.

În anul 1919, când Oradea a intrat oficial între graniţele României Mari, în oraş nu existau monumente privind istoria şi cultura românească, oraşul fiind majoritar maghiar. Abia în perioada interbelică, cu eforturi, au apărut astfel de edificii în spaţiul public.

Deşi era convins că nu va pleca niciodată din România şi că acasă, la Oradea, are tot ce îi trebuie ca să fie fericit, de mai bine de cinci ani, Adrian Şuhanea locuieşte în Olanda. S-a mutat în ţara lalelelor şi a bicicletelor după ce a primit o ofertă la care nici nu a îndrăznit să viseze: să lucreze pentru Agenţia Spaţială Europeană (ESA). Astăzi, orădeanul este unul dintre specialiştii care promovează programele educaţionale ale ESA în rândul elevilor şi studenţilor de pe întreg continentul.

În timp ce orădenii riscă amenzi dacă nu curăţă zonele verzi din jurul imobilelor, regula pare că nu se aplică instituţiilor publice. În scuarul de lângă fostul sediu al Direcţiei de Statistică, atribuit Parchetului Curţii de Apel, de luni bune zac fără să fie deranjate nişte crengi uscate. La doi paşi de cea mai nouă pietonală a oraşului... 

Ghioceii sunt demodați. Într-un oraș ca Oradea, cu trafic intens și zeci de șantiere, vestitorii primăverii sunt gropile din asfalt. Aproape că nu este arteră importantă în care dezghețul să nu fi provocat găuri. „Deranjul în trafic este destul de mare. Pe lângă gropile apărute peste iarnă, constructorii au de acoperit și asfaltat săpăturile făcute peste iarnă pentru înlăturarea unor avarii la rețelele de apă și termoficare”, spune viceprimarul Marcel Dragoș.

Construit în începutul anilor 1900 ca o galerie comercială similară celei din Milano, Pasajul Vulturul Negru a rămas, timp de decenii, un ansamblu cu funcţiuni comerciale. În anii ‘70-‘80, aici se găseau mai multe magazine, de produse alimentare, confecţii, mobilă, porţelan, tutungerie, consignaţie, cofetărie. Deşi mulţi orădeni frecventau locul, presa locală arăta că el nu era întreţinut bine.

Începând din luna martie, cei 790 de locuitori din cartierul Prima Nufărul vor testa reguli noi de salubritate care, dacă se vor dovedi utile, vor fi aplicate în tot oraşul. Concret, oamenii vor arunca deşeurile folosind nişte saci anume concepuţi, cu coduri unice cu radio frecvenţă, ceea ce va permite calcularea costurilor de salubritate aferente fiecărui apartament, în funcţie de câte gunoaie a generat. 

Centrul istoric al Oradiei se schimbă de la o săptămână la alta. Monumente istorice şi arhitecturale sunt consolidate, faţade intră în reabilitare, dar în acelaşi timp case vecine dispar pentru că stau în calea investiţiilor publice sau pentru că dezvoltatorii imobiliari au alte planuri. Moda construcţiilor noi în centrul istoric trebuie temperată, crede şefa Direcţiei pentru Cultură Bihor, Adriana Ruge.

Odată cu venirea primăverii, străzile oraşului se vor umple iar de orădeni care circulă pe trotinete electrice. Mijloace de transport nepoluante, ele reprezintă o soluţie eficientă de deplasare în oraş, dar pot fi şi periculoase, dacă nu sunt conduse regulamentar. Complementar cu prevederile din Codul Rutier, Oradea are propriul regulament pentru folosirea trotinetelor electrice, care prevede explicit pe unde pot circula aceste vehicule, dar şi unde este interzisă parcarea lor.

Noul cadastru verde confirmă ceea ce se vede cu ochiul liber, adică defrişarea masivă a Oradiei. În ceea ce priveşte raportările la hectar stăm bine, evident. Suntem meşteri mari la cifre. Mai-mai că depăşim Barcelona şi Budapesta şi la acest capitol. Doar că, aşa cum arată documentele de pe site-ul Primăriei, peste jumătate din suprafaţa înregistrată ca spaţiu verde este formată din "aliniamente infrastructură" şi "zone verzi locuinţe condominiu", adică în multe cazuri pământul bătătorit sau pietruit pe care parchează orădenii.

De cinci luni, o patrulă formată din reprezentanţi ai Primăriei Oradea, ai firmelor RER Vest şi Eco Bihor şi ai Poliţiei Locale iau la pas oraşul, pentru a verifica dacă orădenii aruncă sau nu corect deşeurile. Până acum, cei prinşi cu gunoaiele de-a valma în pubele au primit doar avertismente, însă vremea sancţiunilor uşoare a trecut, iar cei care amestecă în continuare mizeriile sunt amendaţi.

Pentru îmbunătăţirea nivelului de trai al orădenilor de la începutul secolului XX, autorităţile au creat, apoi au extins serviciile publice şi au modernizat spaţiul public. Canalizarea a fost una dintre ele, iar în primii ani interbelici ea se realiza după sistem divizionar. Astfel, apele de ploaie se scurgeau în Crişul Repede şi în pârâurile Peţa şi Paris, ultimul fiind canalizat în zona străzilor George Enescu şi Magheru în anul 1913 (foto).

De un an, dacă văd un animal care nu este bine îngrijit sau e maltratat, bihorenii au pe cine să anunţe. În februarie 2021 a fost înfiinţată Poliţia Animalelor Bihor şi are tot ce îi trebuie pentru a salva necuvântătoarele aflate în pericol ori pentru a-i pedepsi pe cei care le chinuie. Biroul este condus de o poliţistă care iubeşte mult animalele. Comisar şef de poliţie, Nicoleta Alb îşi doreşte ca ea şi colegii ei să salveze cât mai multe necuvântătoare din mâinile stăpânilor violenţi şi, totodată, să-i înveţe pe bihoreni că un animal nu este o jucărie, ci o vietate cu drepturi, de a cărei bunăstare răspund...

După ce toate spațiile verzi din oraș au fost măsurate, Oradea are un nou cadastru verde. Primăria a supus consultării publice documentele care inventariază toate parcurile, scuarurile și zonele verzi, dar și arborii orașului. Înnoit după un deceniu, registrul arată că în Oradea a crescut suprafața de spațiu verde cu aproape 100 de hectare, dar, în același timp, a dispărut un număr uriaș de arbori.

Pentru că viitorul Europei depinde de o planetă sănătoasă, iar provocările actuale de climă şi mediu necesită un răspuns urgent şi ambiţios, Uniunea Europeană s-a angajat să atingă neutralitatea climatică, adică un echilibru între emisiile de dioxid de carbon şi capacitatea mediului înconjurător de a le absorbi, până în anul 2050.