Vieţi şi castraveţi
Când mor oameni într-o ţară vecină, care după ieşirea din comunism a irosit şi mai mulţi ani decât ţara ta, astfel că nu s-a putut pune la adăpost într-o uniune economică şi într-o alianţă pentru apărare, singurele sentimente fireşti pe care le poate avea orice om întreg sunt empatia şi solidaritatea. Şi, de nesuprimat, durerea. Să vezi resturile unui copil pulverizat de un proiectil de artilerie în timp ce mergea cu bicicleta pe un drum oarecare doare aproape fizic şi naşte coşmaruri greu de alungat din memorie...