Cred că cea mai mare consultare online despre un proiect din Oradea a fost cea cu privire la aspectul Pieței Independenței, după țeapa luată de administrație cu proiectul acela plin de țepe. Mii de orădeni au votat atunci varianta cea mai faină și, chiar dacă au fost și luări de poziție partizane, două proiecte au stârnit interesul concetățenilor noștri...
Foarte mulți s-au întrebat cum e posibil ca, statistic, Bihorul să stea cu salariile la un nivel sub Sălaj, de exemplu, dar totuși la noi să fie pline localurile și prețurile să se apropie de cele din Cluj. Explicația e simplă: în statistici nu sunt cuprinse veniturile nefiscalizate, iar de acest lucru beneficiază din plin nu doar bihorenii, ci în general orice județ care are norocul să aibă o vamă...
Când s-a anunțat că viitoarea sală de sport va avea numai 5.500 de locuri, mulți orădeni s-au supărat că iar ne-a luat Clujul fața, cu sala lor de 10.000 de locuri. La fel a fost și cu stadionul: de ce o echipă atât de prestigioasă ca FC Bihor să-și etaleze talentul în fața a doar 16.000 de spectatori?
Au fost anunțate firmele înscrise la marile lucrări pentru fluidizarea traficului pe axa Magheru-Magazinul Crișul - Gară. Așa că, după licitații și contestații, s-ar putea ca, de pe la mijlocul anului viitor, întreaga zonă să fie răvășită, iar circulația, bulversată.
Acum câteva săptămâni, am aflat că Primăria Oradea a încercat să pună mâna pe Casa de Cultură a Sindicatelor într-un mod nu tocmai ortodox, ceea ce pare impardonabil într-o țară ortodoxă, cum ne pretindem. De altfel, edilii nu sunt la prima tentativă de a pune mâna pe active care nu le-au aparținut, vezi și încercarea de a „naționaliza” Casa de Cultură a Tineretului.
Se tot miră unii cum de a ieșit câștigător în primul tur un personaj precum Călin Georgescu, candidatul anti sistem, antisemit și prolegionar, care nu crede că omul a ajuns pe Lună, dar e convins că războiul din Ucraina e o ficțiune. Tot la două cuvinte îl invocă pe Dumnezeu, vorbește despre iubire și nevoia de pace. Dar mă întreb: la ce dracu' ne mai trebuie nouă pace, dacă războiul din Ucraina nu există?
Vești proaste pentru cei care cântau prohodul Aeroportului din Oradea. În curând vom avea o legătură directă între orașul de pe Criș și capitala Bavariei. Ar fi vorba de Lufthansa, o companie puternică și serioasă.
După ce i-am așteptat 80 de ani, iată că americanii s-au învrednicit să vină în țară nu doar cu trupe, ci și cu ceva industrie. Celebra companie Lockheed Martin, producătoare de armament, care face componente pentru rachetele Patriot și avioanele F-35, deci o firmă strategică, va ridica la Oradea o fabrică de electrolit negativ, necesară bateriilor de stocare a energiei.
Zarvă mare cu lărgirea carosabilului pe străzile Universității și Armatei Române. Lumea a reacționat la fel de puternic ca la alte investiții făcute fără o îndelungată cumpănire. Spre deosebire de Ilie Bolojan, primarul Florin Birta a manifestat, totuși, o anumită flexibilitate în unele cazuri, așa că întrebarea din titlu nu-i retorică.
Pare ciudat, dar creșterea șomajului în Oradea este un semn bun, pe care-l așteptăm de zeci de ani. În ultimele luni s-au închis mai toate fabricile de confecții și pantofi care lucrau în sistem lohn...
Timp de 15 ani, liberalul Ilie Bolojan s-a împotrivit ca administrația publică să se implice în fotbalul bihorean. Nu-i mai puțin adevărat că, pe vremea aceea, cel mai scurt drum spre pușcărie s-a dovedit a fi implicarea în fotbal. Au fost rare cazurile de oameni de afaceri sau primari care să nu fi fost implicați penal pentru suportul acordat echipelor. Căci fotbalul îți poate aduce notorietate, dar și niște cătușe de toată frumusețea.
Oricât ai fi de răuvoitor, nu poți să nu remarci că în ceea ce privește infrastructura grea - centuri, pasaje și poduri - Oradea stă foarte bine. Iar la aceste lucrări detaliile contează mai puțin. Faptul că o dală stă mai strâmbă sau că după șase luni mai trebuie să pui o roabă de asfalt pe drumul care face legătura cu autostrada nu e un capăt de țară...
Dacă tot nu s-au putut dărâma clădirile de pe Avram Iancu și Evreilor Deportați, Primăria încearcă să lărgească străzile, în detrimentul copacilor și al locurilor de parcare. Cel mai nou proiect este transformarea în drum cu două benzi pe sens a străzilor Armatei Române, Universității, Ceyrat și Atelierelor...
De când fostul primar Ilie Bolojan a introdus supraimpozitarea imobilelor nerenovate cu 500%, au intrat la bugetul local bani cu nemiluita, mai ales pe seama unor fabrici sau clădiri monumentale.Poșta Română are în buricul târgului o hardughie care zace în paragină de ani buni. Și cam tot de atunci, onor Poșta plătește anual un milion de lei bugetului local, ca taxă de dărăpănătură.
Nu cred că există un cetățean care ar dori să-și vadă casa distrusă numai pentru că acolo trebuie să treacă un drum ori să se facă un pasaj sau un sens giratoriu. Și chiar dacă sumele oferite drept despăgubire sunt generoase, ceea ce nu e cazul la scârțara Primărie Oradea, tot mai rămâne disconfortul de a-i scoate pe oameni din rutina zilnică.
Bihorul nu stă grozav cu conectivitatea. Autostrada zace în nelucrare de 20 de ani și, deși tronsoanele din județ sunt licitate și atribuite, încă nu s-a dat ordinul de începere a lucrărilor, pentru că Guvernul nu mai are nicio lețcaie.
Luați de valul manifestărilor de Ziua orașului, n-am apucat să băgăm de seamă că, între timp, se petrec lucruri interesante în administrația locală. Într-o singură săptămână au fost semnate contractele de finanțare pentru două lucrări importante.
A fost o perioadă în care tramvaiul a intrat în dizgrație, nu doar la noi, ci cam peste tot în Europa. Și în Oradea am pierdut linii importante, pentru că e mult mai ușor să tragi un asfalt peste șine decât să deschizi trasee noi, care presupun săpături, traverse, muncă multă.
Minerii au protestat la Oradea, pe motiv că pensiile lor au fost reduse drastic odată cu noua lege, care pune pe prim plan criteriul contributivității. Ei au mai puțini ani lucrați, pentru că aveau grupa de muncă zero și ieșeau mult mai devreme la pensie. Așa se face că, după noul algoritm, ortacii pierd bani mulți la pensie...
Iată că ucenicul și-a întrecut maestrul! Cine credea că odată cu plecarea lui Ilie Bolojan de la Primăria Oradea se va așterne liniștea peste oraș, că buldozerele nu vor mai trece prin sufragerii, că picamerele vor fi duse la topit și prin urbe vor zburda exclusiv bicicliști și trotinetiști înecați în clorofilă s-au înșelat.
Cred că mai toată lumea a auzit de concitadinul nostru George Haber, ajuns în Sillicon Valley, unde a făcut o frumoasă carieră în IT. De câte ori are ocazia, vine în țara natală și deapănă, cu mult umor și competență, experiențele fascinante acumulate într-o viață de om. Așa a făcut și săptămâna trecută, când la IQ Digital Oradea Summit, o manifestare de mare calitate, ne-a povestit despre planurile sale de viitor.
Programul de Ziua Oradiei se anunţă foarte interesant. Pe partea artistică văd că anul acesta organizatorii s-au gândit să ne dea şi ceva culoare locală. E vorba de un concert de vioară cu goarnă, în orchestraţie modernă. În ce priveşte partea culinară, nu mă îndoiesc că iar vom avea parte de food truck-uri cu chefi care să ne dea fructe de mare, burgeri şi tot soiul de bunătăţi ce încântă cerul gurii şi ustură buzunarele; de parcă toţi comercianţii au neamuri la Electrica şi vin aici să ne curenteze!
Oradea este un oraș frumos ziua, iar noaptea de-a dreptul spectaculos. Asta, datorită iluminatului arhitectural care scoate în evidență splendoarea clădirilor Art Nouveau. De aceea, nu e totuna cum ne jucăm cu luminile în orașul care, de o bună bucată de vreme, se pretinde turistic.
Am fost la deschiderea fabricii de anvelope Nokian Tyres, să văd cum arată o investiție de 650 milioane euro. Am vizitat linii de producție, unde se vede clar că gradul de automatizare este foarte ridicat. Fabrica are 10 hectare de clădiri și doar 500 de muncitori, adică 250 pe schimb. Practic, angajații au rolul de a supraveghea procesul de fabricație, iar o parte se ocupă de mentenanța instalațiilor.
În viață, pe lângă sănătate e bine să ai și noroc - vezi cazul celor de pe Titanic, care au avut sănătate dar nu i-a ocolit ghinionul. Oradea nu se poate plânge că nu are noroc. Și, culmea, războaiele, care de obicei au un efect devastator, i-au adus multe avantaje...
Indiscutabil că piețele volante din Oradea au succes. Poate și pentru că tradiționalele piețe încep să dispară, Nufărul și Ioșia fiind deja două mari cartiere lipsite de așa ceva. Pe de altă parte, nici piețele care au mai rămas încă în picioare nu sunt întotdeauna pe placul mușteriilor. Mare parte dintre țăranii care vând în Rogerius sau la Cetate nu sunt decât niște reselleri, adică revând cu un preț mai mare marfa adusă de la West Market...
Fosta a doua armată a țării, CFR-ul, a ajuns într-o stare jalnică. Firma e cu datorii uriașe la bugetul de stat, dar managerii prosperă și primesc bonusuri de performanță. Salariile s-au mărit simțitor la toate nivelurile, la fel cum a crescut și stratul de jeg pe garnituri. Locomotivele se aprind pe traseu, dar și pălinca în mecanicii de locomotive. Nașii se uită urât la tine dacă faci imprudența să cumperi bilet, iar întârzierile sunt atât de mari încât instituția pare că nu a ieșit din Evul Mediu...
Principala temă de campanie la alegerile locale a fost traseul Inelului Metropolitan de Nord, care pângărește zona paradisiacă din cartierul orădean Podgoria. Acum, că alegerile s-au terminat, mă gândeam că liniștea se va lăsa peste chestiune, mai ales că au intrat în consultare publică trei variante de drum. Iată, însă, că a apărut un ONG care, prin vocea unei distinse doamne, declară că locuitorii din Podgoria și cei din Oșorhei nu sunt de acord cu nici una dintre propuneri...
Iată că, în sfârșit, contraselecția practicată la PNL de primul schior al țării începe să dea roade. Cum cifrele arată că blândul general Ciucă stă în sondaje pe undeva în marja de eroare a acestora, liberalii s-au trezit că nu e prea sănătos să mergi la război cu declarația de capitulare gata semnată. Și acum umblă după persoane cât de cât frecventabile...
Interesantă strategia Primăriei de a identifica spații verzi degradate pe care apoi să le înierbeze după alte principii decât până acum. După ce mulți ani ne-am străduit să punem gazon perfect, să avem grijă ca el să fie impecabil tuns și permanent irigat, acum se merge pe alt sistem, preluat de afară.