Uniunea Europeană este foarte interesată să-și asigure rezerve de materiale strategice într-o lume în care China și SUA doresc să dețină supremația. Printre elementele strategice vizate este și magneziul de la Budureasa - el ar reprezenta jumătate din cantitatea de care dispune Uniunea Europeană și 9% din rezerva mondială.
Acum ceva ani s-a făcut o analiză a calificării pe care o aveau slujbașii CNAIR, pentru că lumea era intrigată de ce nu se mișcă lucrurile în atât de sensibilul domeniu al construirii de autostrăzi. S-a constatat că mare parte dintre cei care luau salariile pe acolo erau ori absolvenți de teologie, ori profesori de română.
La fel cum creștinii ortodocși scot anual moaștele sfintei Paraschiva la Iași, tot așa, la patru ani, în perioada electorală, liberalii apelează la moaștele prorocului Ilie, mai exact Ilie Bolajan, ca să întărească credința în activul de partid.
Există instituții ale statului create exclusiv pentru a plăti salarii angajaților. Un spital care, de fapt, triază pacienții pentru a fi trimiși în centrele de județ are doar rolul de a-și plăti doctorii și asistentele.
Nu credeam că se vor putea mobiliza 15.000 de oameni în acțiunea intitulată Misiunea Grivei, prin care se cer condiții mai bune pentru câinii abandonați și pentru sterilizarea lor. Iată că inițiativele cetățenești încep să capete forță și consistență. Poate n-ar fi fost lipsit de interes să se ceară și sterilizarea stăpânilor care-și abandonează animalele de companie...
Dacă te iei după iubitorii de clorofilă, în Oradea s-a defrișat în ultimii ani o suprafață egală cu jumătate din Pădurea Amazoniană. De la Primărie ți se va spune că în ultimii 10 ani abia au dispărut doi copaci și o creangă, și aceea din cauza furtunii de anul trecut...
Dacă suntem prea prost îmbrăcați pentru Qatar Airways? Dacă sacoșele de rafie nu cadrează cu standardul lui Turkish Airlines? Dacă poziția prea apropiată de Debrețin nu e pe placul lui Wizz Air? Dacă Ryanair e un low cost la fel de scump ca orice companie de linie, dar mult mai imprevizibil? Dacă, dacă, dacă... Atunci mai bine zburăm de la Oradea cu frații noștri moldoveni de la HiSky!
Am ajuns s-o vedem și pe asta. Orădenii și locuitorii din Zona Metropolitană încep să protesteze că se fac prea multe drumuri. În viziunea lor, drumurile aduc numai necazuri. Se face deranj, dispare zenul, se expropriază terenuri și case, crește viteza de deplasare și implicit pericolul de accidente.
Nufărul, cel mai nou mare cartier al orașului, a fost deseori luat la mișto pe motiv că proaspeții orădeni încă aveau serioase probleme să se adapteze de la fântâna cu ciutură și povestitul pe marginea șanțului la apa caldă curentă și socializarea la o bere băută în fața ABC-ului.
Dacă te uiţi pe hartă, pare cam nefiresc să zbori din Oradea spre nord, în Varşovia, ca după aceea să o iei spre sud, spre altă destinaţie dorită. Numai că în transportul aerian rutele sunt altfel gândite.
În ultima vreme, șeful Poliției Bihor, chestorul Alin Haniș, nu a avut viață ușoară. E și normal când ai în județ un personaj ca Victoraș Micula, care face percheziții îmbrăcat în mascat, trage cu pușca și nu ia foc, accesează date secrete din interiorul sediului Poliției municipale și îl sună noaptea pe inspectorul-șef să se plângă că subalternii lui vor să-l amendeze.
Primăria Oradea a decis să modifice regulamentul de salubrizare. La fel cum deja ne-a obișnuit, schimbarea s-a făcut fără o dezbatere publică serioasă. Mi se pare o greșeală strategică, pentru că despicarea firului în patru atunci când e vorba de problemele tuturor locuitorilor poate duce la soluții bune, unde mai pui că elimini din start suspiciunile și speculațiile.
De când au venit liberalii la conducerea Oradiei, numai de dezbinare avem parte. Se face un pod nou peste Criș: de ce se face? Și dacă se face, de ce are doar o bandă pe sens? La ce ne trebuie drum expres când pe terenurile alea vegetația creștea liniștită încă de pe vremea lui Ladislau Întemeietorul? Iar se fac pasaje supra și subterane? E scandalos cum se intervine la renovarea parcurilor, nu era mai bine înainte?!
Iată că telenovela dintre președintele Consiliului Județean Ilie Bolojan și un grup de cetățeni din Cheriu începe să capete accente tragice. Deși șeful județului le-a oferit un inel, e drept, un inel metropolitan care trecea prin terenurile lor, cei din Cheriu n-au apreciat gestul romantic și l-au târât prin tribunale, pe motiv că le tulbură posesia și buruienile.
Oradea are nevoie de un Centru Cultural care să mai reducă presiunea asupra Teatrului Regina Maria sau să fie o variantă pentru Filarmonica a cărei clădire a fost retrocedată de la București. Acum se pregătește un centru multifuncțional frumos, cu o sală mare, de peste 1.000 de locuri, plus încă două mai mici, bașca o grămadă de facilități. Investiția este serioasă, de peste 120 milioane lei, din care doar 40% fonduri europene.
E marea problemă care-i bântuie pe orădeni la ora actuală. Cum e mai bine, să fie mai largă sau mai îngustă? Asta după ce primarul Florin Birta a declanșat, oarecum pe șutic, campania de lărgire la patru benzi a Căii Aradului.
Iată că, dacă bătrânul comunism s-a luptat să șteargă diferențele dintre sat și oraș, reușind ca toate localitățile să fie la fel de jalnice, capitalismul de după e gata de o nouă premieră: să nu mai existe nicio diferență între școala profesională și universitate.
Anul trecut, premierul Marcel Ciolacu a declarat că s-a terminat epoca construirii stadioanelor, în condițiile în care visteria e goală, iar autostrăzi și spitale nu prea avem. Partea proastă este că Oradea avea spre avizare proiectul noului stadion și abia acum vedem ce daune ne-au provocat procesele cu proprietarii de terenuri din zonă.
OTL și Compania de Apă vor să se mute din oraș și să-și facă sedii prin Parcul Industrial. Sar în ochi sumele mari necesare pentru asemenea mutări, însă, vrem nu vrem, ele trebuie făcute. E drept, avem străzi neasfaltate, blocuri nereabilitate termic, subvenții mici la termie și pomeni electorale inexistente, dar astfel de relocări au rolul de a eficientiza activitatea companiilor.
Din tot activul la vârf al Partidului Național Liberal, doar cinci inși au refuzat să intre în concubinaj cu PSD-ul. Doi dintre aceștia sunt bihoreni, Ilie Bolojan și Florin Birta. După ce în ultimii ani au înghițit cu noduri alianța cu comuniștii, se pare că de data asta nu i-au mai ajutat nici cantitățile mari de lămâie.
Până acum câțiva ani, puțini știau de existența unei păduri la capătul prăfuitei străzi Gh. Doja și aproape nimeni nu știa că jumătate din ea era proprietatea municipiului Oradea. Primul noroc al pădurii: noul stadion pică exact pe vechea Grădină Zoologică, așa că e nevoie de un nou amplasament. Prin urmare, mai devreme sau mai târziu, domnul Liviu Andrica se va vedea nevoit să-și mute lighioanele.
Iată că armata, care era cantonată pe granița de Vest, acolo de unde se bănuia că ar putea veni dușmanul pe vremea când nu eram în NATO, repurtează prima sa victorie. Cam tardivă și cam fără mare miză, dar victorie.
Prim-ministrul Marcel Ciolacu spune că nu trebuie să ne îngrijorăm, că nu va fi niciun război. Șeful Marelui Stat Major, generalul Gheorghiță Vlad, avertizează că ar trebui să ne îngrijorăm, ba și mai mult, să vedem cum asigurăm ostași pentru viitoarele războaie. Între generalul mirosind a tranșee și domnul Ciolacu, acest Isus despre care nu se știe ce a făcut până la 30 de ani, eu unul înclin să-l cred pe profesionistul armelor.
Orice vizită a unui premier la Oradea este un plus, pentru că mai iese omul din bârlog, mai vede ce se mai întâmplă prin țară, mai ia pulsul, dacă țara mai are așa ceva. Când am auzit că vizitează Spitalul Județean, mi-am spus că precis va scoate în evidență extraordinarele rezultate ale senatorului Florian Bodog la dezvoltarea instituției.
S-au stârnit ceva emoții la aflarea veștii că, din nou, capitalismul veros a învins luminosul comunism. Imprimeria de Vest urmează să fie demolată, iar în locul ei vor apărea mândrețe de blocuri. Poate că ar fi fost mai plăcut și mai pitoresc să avem un parc în zonă, numai că afacerea e afacere...
Oradea a fost mereu ruda mai săracă a Clujului. Asta de când, în 1934, guvernanții din Bărăgan au decis să desființeze Academia de Drept din Oradea, înființată la 1780. Că nu se făcea să existe în patrie o școală superioară creată cu 80 de ani înaintea celei din București.
Cred că toată populația României simte că e cazul să se facă o schimbare în această țară, numai că nimeni nu dorește ca schimbarea asta să înceapă cu el. Nu putem contesta sacrificiile pe care le presupune de exemplu urbanizarea, crearea de noi drumuri, de pasaje, dar de ce trebuie să treacă tramvaiul sau șoseaua tocmai pe lângă casa noastră?
Când s-au apucat europenii să ne dea bani pe de-a moaca, prima grijă a marilor noştri oameni de stat a fost să ceară deschiderea unor axe pentru asfaltarea drumurilor. Conform programului "Scoatem România din nămol".
Pentru cei care au ceva vechime în Oradea, Rimanóczy este mai mult decât o clădire lăsată în paragină, e o poveste care se pare că va mai primi un capitol. Prea puţini ştiau de această clădire ca de un hotel. Renumite erau Băile, şi acestea nu numai pentru arhitectura minunată, ci pentru că acolo se întâlneau persoane care pentru viciile lor riscau să facă puşcărie.
Primăria a ținut-o lungă cu parcarea park & ride de la Cetate, deși Florin Birta a recunoscut că orașul nu a primit fonduri europene pentru această investiție, tocmai pentru că de fapt nu e park & ride. Până la urmă, nu trebuie să ne intereseze cum o denumesc unii, ci să se facă destule parcări ca să nu mai fie nevoiți șoferii să-și lase mașinile pe marginea drumurilor.