Imediat după Revoluție, din punct de vedere cultural, Oradea a intrat în Evul Mediu. Banii, atâți câți erau pe la Primărie, se împărțeau după criterii strict politice. Veneau udemeriștii cu ONG-urile lor, pediștii la fel, mai pupau ceva bănet pesediștii și liberalii și cu asta, gata. Când a ajuns Bolojan la Primărie s-a trecut în extrema cealaltă...
Mare vâlvă a făcut vestea că România a dat unul din cele patru sisteme Patriot Ucrainei. Dacă nouă ne ardea buza după ele, erau operaționalizate de mult, dar abia acum am reușit să punem în funcțiune a doua baterie. Și nici nu e sigur că cele gata montate chiar sunt pregătite de luptă, că în armia română mereu se vor găsi niște ”majuri” să vândă motorină, să fure niște piese, cum s-a întâmplat de altfel la baza Kogălniceanu sub ochii mirați ai americanilor.
Nici bine nu s-au stins ecourile alegerilor locale, că deja zgomotul picamerelor redevine dominant. Cei care credeau că a venit vremea panseluțelor și a ștaifului să facă bine să citească planurile de viitor ale noului și totodată vechiului primar, Florin Birta.
Dacă nu avem aeroport, de ce nu avem? Dacă am făcut aeroport, de ce nu avem avioane? Dacă avem avioane, de ce sunt așa de scumpe biletele? Dacă subvenționăm biletele, sigur în altă parte e mai ieftin. Dacă ar veni Birta și Bolojan să dea 10 euro fiecărui călător, precis vom afla că în alte locuri companiile lasă pasagerii să joace cruce cu pilotul automat, bașca asigură întâlniri romantice cu însoțitoarele de zbor...
La un meci de baschet în care se joacă finala campionatului, cu trofeul pe masă, abia de strângem 5.000 de spectatori în Oradea Arena. La întrecerile de polo, e lucru mare dacă se duc 500 de privitori. Dar la un meci de liga a III-a de fotbal se bulucesc 10.000 de spectatori și, sunt convins, numărul ar fi fost mai mare dacă lipsa locurilor de parcare și condițiile precare de pe stadion nu i-ar fi țintuit în fotolii pe mulți alți suporteri.
Aș fi curios să văd un film cu imagini din Oradea înainte de a primi fonduri europene și unul după investițiile făcute din banii UE. Asta, că tot avem niște alegeri europarlamentare de care nu se interesează nimeni. În schimb, cheltuim bani și energie să votăm niște primari care în viitorul mandat, fără fonduri de afară, vor ascuți creioane în lipsă de altă ocupație.
Cele mai multe statui le veți găsi ori în țările mari, foste imperii, ori, paradoxal, în cele mai mărunte. Din prima categorie face parte, de pildă, Marea Britanie, unde personalitățile abundă și era păcat să nu fie imortalizate. La polul opus mi s-a părut a fi Macedonia de Nord, unde, la o populație de nici trei milioane de locuitori, sunt o grămadă de lucrări de for public...
Mă bucur că Prefectura s-a sesizat asupra situației mai mult decât scandaloase a flotanților, care, brusc, în an electoral, se mută la țară, unde, datorită numărului mic de votanți, pot influența decisiv rezultatul alegerilor.
Cei care s-au bucurat de plecarea de la Primărie a drumarului și podarului Ilie Bolojan au dat peste Florin Birta pasajistul. Șantierele nu au dispărut, ci doar și-au schimbat natura.
Voi nu simțiți că, încet, încet, sportul bihorean se duce la vale? Că, deși acum se dau mult mai mulți bani decât înainte, rezultatele sunt mai modeste? Ne-om fi prostit noi sau s-or fi deșteptat adversarii? Dacă la baschet am ajuns să tremurăm la meciurile cu Voluntarii, care joacă în sala căminului cultural din localitate, înseamnă că am făcut ceva greșit. Sigur, suntem în finală cu Clujul, dar parcă nu mai avem tăria de a aduce titlul acasă...
Nici nu bine a fost lansată ideea unui inel metropolitan de nord, care să treacă prin cartierul Podgoria, că megieșii s-au și organizat pentru proteste. Reacția este firească - nimănui nu-i convine ca drumul să treacă prin preajma casei sale, pentru că asta înseamnă deranj, zgomot și poluare. Dar să ieși cu pancarte de genul „Accesul permis doar riveranilor” denotă cel puțin o inabilitate.
Gata, dealul Ciuperca nu o mai ia la vale, apele nu mai mută dalele, vegetația, câtă e, s-a consolidat, deci zona este numai bună de plimbare. Pentru cei mai comozi e suficient să dea o geană până în buza dealului pentru a identifica atracțiile turistice ale orașului. Iar după ce li se face sete pot merge la restaurantul care a făcut nu doar faima locului, dar a și dat numele dealului.
La nivel de Oradea şi Bihor, aşa cum arată marile proiecte de investiţii, este evident că în doi-trei ani vom avea o infrastructură aeroportuară, feroviară şi rutieră absolut rezonabilă. La fel e şi cu spitalele şi şcolile, care, după ani buni de investiţii, încep să ofere condiţii mai mult decât decente.
Uniunea Europeană este foarte interesată să-și asigure rezerve de materiale strategice într-o lume în care China și SUA doresc să dețină supremația. Printre elementele strategice vizate este și magneziul de la Budureasa - el ar reprezenta jumătate din cantitatea de care dispune Uniunea Europeană și 9% din rezerva mondială.
Acum ceva ani s-a făcut o analiză a calificării pe care o aveau slujbașii CNAIR, pentru că lumea era intrigată de ce nu se mișcă lucrurile în atât de sensibilul domeniu al construirii de autostrăzi. S-a constatat că mare parte dintre cei care luau salariile pe acolo erau ori absolvenți de teologie, ori profesori de română.
La fel cum creștinii ortodocși scot anual moaștele sfintei Paraschiva la Iași, tot așa, la patru ani, în perioada electorală, liberalii apelează la moaștele prorocului Ilie, mai exact Ilie Bolajan, ca să întărească credința în activul de partid.
Există instituții ale statului create exclusiv pentru a plăti salarii angajaților. Un spital care, de fapt, triază pacienții pentru a fi trimiși în centrele de județ are doar rolul de a-și plăti doctorii și asistentele.
Nu credeam că se vor putea mobiliza 15.000 de oameni în acțiunea intitulată Misiunea Grivei, prin care se cer condiții mai bune pentru câinii abandonați și pentru sterilizarea lor. Iată că inițiativele cetățenești încep să capete forță și consistență. Poate n-ar fi fost lipsit de interes să se ceară și sterilizarea stăpânilor care-și abandonează animalele de companie...
Dacă te iei după iubitorii de clorofilă, în Oradea s-a defrișat în ultimii ani o suprafață egală cu jumătate din Pădurea Amazoniană. De la Primărie ți se va spune că în ultimii 10 ani abia au dispărut doi copaci și o creangă, și aceea din cauza furtunii de anul trecut...
Dacă suntem prea prost îmbrăcați pentru Qatar Airways? Dacă sacoșele de rafie nu cadrează cu standardul lui Turkish Airlines? Dacă poziția prea apropiată de Debrețin nu e pe placul lui Wizz Air? Dacă Ryanair e un low cost la fel de scump ca orice companie de linie, dar mult mai imprevizibil? Dacă, dacă, dacă... Atunci mai bine zburăm de la Oradea cu frații noștri moldoveni de la HiSky!
Am ajuns s-o vedem și pe asta. Orădenii și locuitorii din Zona Metropolitană încep să protesteze că se fac prea multe drumuri. În viziunea lor, drumurile aduc numai necazuri. Se face deranj, dispare zenul, se expropriază terenuri și case, crește viteza de deplasare și implicit pericolul de accidente.
Nufărul, cel mai nou mare cartier al orașului, a fost deseori luat la mișto pe motiv că proaspeții orădeni încă aveau serioase probleme să se adapteze de la fântâna cu ciutură și povestitul pe marginea șanțului la apa caldă curentă și socializarea la o bere băută în fața ABC-ului.
Dacă te uiţi pe hartă, pare cam nefiresc să zbori din Oradea spre nord, în Varşovia, ca după aceea să o iei spre sud, spre altă destinaţie dorită. Numai că în transportul aerian rutele sunt altfel gândite.
În ultima vreme, șeful Poliției Bihor, chestorul Alin Haniș, nu a avut viață ușoară. E și normal când ai în județ un personaj ca Victoraș Micula, care face percheziții îmbrăcat în mascat, trage cu pușca și nu ia foc, accesează date secrete din interiorul sediului Poliției municipale și îl sună noaptea pe inspectorul-șef să se plângă că subalternii lui vor să-l amendeze.
Primăria Oradea a decis să modifice regulamentul de salubrizare. La fel cum deja ne-a obișnuit, schimbarea s-a făcut fără o dezbatere publică serioasă. Mi se pare o greșeală strategică, pentru că despicarea firului în patru atunci când e vorba de problemele tuturor locuitorilor poate duce la soluții bune, unde mai pui că elimini din start suspiciunile și speculațiile.
De când au venit liberalii la conducerea Oradiei, numai de dezbinare avem parte. Se face un pod nou peste Criș: de ce se face? Și dacă se face, de ce are doar o bandă pe sens? La ce ne trebuie drum expres când pe terenurile alea vegetația creștea liniștită încă de pe vremea lui Ladislau Întemeietorul? Iar se fac pasaje supra și subterane? E scandalos cum se intervine la renovarea parcurilor, nu era mai bine înainte?!
Iată că telenovela dintre președintele Consiliului Județean Ilie Bolojan și un grup de cetățeni din Cheriu începe să capete accente tragice. Deși șeful județului le-a oferit un inel, e drept, un inel metropolitan care trecea prin terenurile lor, cei din Cheriu n-au apreciat gestul romantic și l-au târât prin tribunale, pe motiv că le tulbură posesia și buruienile.
Oradea are nevoie de un Centru Cultural care să mai reducă presiunea asupra Teatrului Regina Maria sau să fie o variantă pentru Filarmonica a cărei clădire a fost retrocedată de la București. Acum se pregătește un centru multifuncțional frumos, cu o sală mare, de peste 1.000 de locuri, plus încă două mai mici, bașca o grămadă de facilități. Investiția este serioasă, de peste 120 milioane lei, din care doar 40% fonduri europene.
E marea problemă care-i bântuie pe orădeni la ora actuală. Cum e mai bine, să fie mai largă sau mai îngustă? Asta după ce primarul Florin Birta a declanșat, oarecum pe șutic, campania de lărgire la patru benzi a Căii Aradului.
Iată că, dacă bătrânul comunism s-a luptat să șteargă diferențele dintre sat și oraș, reușind ca toate localitățile să fie la fel de jalnice, capitalismul de după e gata de o nouă premieră: să nu mai existe nicio diferență între școala profesională și universitate.