Cifrele nu mint. Aproximativ 20% dintre cei care stau la case nu produc gunoi și mii de firme orădene sunt în aceeași situație. Nu produc sau, mai exact, în acest an n-au scos pubelele pentru golire. Fenomenul ar putea revoluționa întreg sistemul de colectare a deșeurilor, și asta nu doar la nivel local, ci național și chiar mondial!
Acum a venit rândul piaţetei Cazaban să fie luată la puricat, iar oamenii îşi dau cu părerea despre plusurile şi neajunsurile lucrării. Nu e normal ca discuţiile să înceapă după ce s-a terminat investiţia. Aici Primăria e vinovată, pentru că dezbaterile sunt puse la ore imposibile, doar de dragul de a bifa o acţiune de altfel obligatorie...
Ce-i drept e drept: când obținem succese în domeniul educației, trebuie să le remarcăm. Nu e vorba că a intrat Sorbonica în topul 1000 Shanghai al universităților de pe mapamond, nici că s-a făcut vreo mare descoperire, în afară de descoperirea acoperișului Bibliotecii Universitare. Și nici de faptul că, după mărirea salariilor dascălilor, procentul de analfabeți funcțional al elevilor a ajuns mai scăzut decât cel al profesorilor...
La cum arată acum lucrurile, doar cei născuți după 1980 vor apuca să meargă de la Oradea la Cluj pe autostradă. S-a scos la licitație ultimul și cel mai greu tronson din autostrada Borș-Cluj, care presupune și un tunel de peste 2 kilometri. Proiectare și execuție 60 de luni, adică 5 ani. Cu contestații, cu târguieli și ruperi de contracte, mai repede de 10 ani nu vom avea gata drumul de mare viteză!
Spre deosebire de predecesorul său, primarul Florin Birta iese din bârlog și pentru a discuta cu oamenii de prin cartiere. Și a mers acolo unde e acum punctul cel mai fierbinte, în „sectorul agricol” Nufărul, unde băștinașii sunt revoltați că, între două blocuri inundate de verdeață, edilul voia să croiască un drum pentru automobile.
E o mare „performanță” ca Primăria să ceară repararea Podului Intelectualilor în 8 luni, în condițiile în care o firmă puternică ar fi ridicat podul de la zero în 6 luni. Nu pot pricepe cum firme care-și dau cu stângul în dreptul mai sunt primite la licitații...
Oradea e un oraș prea mare ca să te poți deplasa doar pe jos sau cu bicicleta și prea mic ca să fie rentabil un metrou. Așa că strategia de transport în comun trebuie să se bazeze pe tramvaie și autobuze. Adică autobuzele să aducă populația din noile cartiere cât mai aproape de liniile de tramvai.
La intrarea în ţară au fost oprite zeci de TIR-uri încărcate cu gunoaie care abia aşteptau să ne polueze teritoriul naţional. România e locul potrivit pentru depozitarea gunoaielor pentru că legile sunt foarte blânde cu aceşti bandiţi care fac parte din mafia gunoaielor. N-am auzit de proprietari de firme româneşti priponiţi, nici de mijloace de transport indisponibilizate, ca să nu mai vorbim de percheziţii la expeditorii din străinătate.
Când i-am văzut pe finanțiști că pun de grevă spontană, am crezut că protestează pentru că nu sunt lăsați să-și facă meseria. România are cea mai mică rată de colectare a taxelor din Europa, iar dacă am fi măcar la nivelul Bulgariei nu ar mai exista nicio gaură în buget. Când colo, angajații luptă să nu-și piardă privilegiile.
Dacă ne luăm după clasamente, bazate pe cifre, nu pe păreri și impresii, Bihorul ocupă un loc fruntaș în topul celor mai vizitate județe. E normal să ne bată Litoralul și Brașovul, pentru că grosul turiștilor vine din Capitală. Nici Clujul nu e ușor de învins, de vreme ce numai Untold-ul aduce anual atâția turiști cât strânge sudul țării în câteva sute de ani. Îmbucurător este însă că am depășit deja Sibiul...
Am ajuns să vorbim despre investiții de sute de milioane de euro de parcă ar fi niște bani mărunți pe care i-am găsit pe fundul buzunarului. Pasajele, finanțate preponderent pe fonduri europene, costă o grămadă de bani, chit că tot nu vor rezolva problema traficului.
Am observat că toţi oamenii valoroşi care pleacă la Bucureşti în politica mare ajung, până la urmă, să se tâmpească. Mă uitam la Marcel Boloş, om de altfel respectat pentru ce a făcut în şi pentru Bihor, cum încearcă să ne prostească cu măsurile luate pentru, chipurile, faultarea aparatului bugetar.
Nu știu alții cum sunt, dar eu, dacă mă gândesc că iar se va întrerupe circulația tramvaielor când se va face pasajul de la magazinul Crișul, după ce s-a oprit mai bine de doi ani pentru lucrările din Nufărul și Centrul Civic, chiar îmi vine să-mi dau demisia din calitatea de pieton.
La ce furtună a măturat Oradea, e o minune că nu am avut cazuri mortale. Am avut noroc și pentru că foarte multe clădiri sunt deja renovate și n-au zburat cărămizile ca la demonstrațiile din Franța. Iar tradiționalele țigle sunt mai puțin dăunătoare decât acoperișurile de tablă...
Un vechi inginer constructor ne-a amintit că se împlinesc 50 de ani de când a fost dată în folosință acumularea Leșu. Frumos moment de aducere aminte, dar și de întristare, pentru că din 2015 lacul e golit din pricina fisurilor din baraj. Dacă vom mai avea zile, mă aștept ca domnul inginer Pásztor Sándor să ne anunțe peste 40 de ani că aniversăm o jumătate de secol de când lucrarea e în aceeași stare.
Colegiul Naţional Onisifor Ghibu, din "sectorul agricol" Nufărul, a ajuns pe locul II în clasamentul liceelor din Bihor, după rezultatele de la bacalaureat. Nu întâmplător, pentru că şi anul trecut a luat tot "argintul", evident, după Gojdu.
Pentru Statul Român, bătrânii sunt o afacere foarte proastă. Sunt seniori care după 45 de ani de muncă iau o pensie de 1.500 de lei și se încăpățânează să trăiască câțiva ani, spre disperarea guvernanților. Pentru aleșii neamului, adevărații „bătrâni” care trebuie ocrotiți sunt cei care au muncit 15 ani și primesc o pensie specială de 10.000 de lei...
La dezbaterile organizate pentru noul drum expres Oradea - Arad s-au prezentat zero contribuabili. Poate o fi miza prea mare pentru cetățeanul de rând când e vorba de un drum de miliarde de lei și care trece la distanță mare de localități. Sau poate o fi vorba de blazarea care a apărut din cauză că oamenii și-au dat seama că oricum părerea lor nu prea contează.
Cartierul Grigorescu din Oradea a avut o naştere grea şi o copilărie nefericită. Acum, când se apropie de majorat, vrea să se prezinte la bal în haine de gală, numai că Primăria cea rea îi pătează stofa...
Ar fi bine ca angajații Direcției Patrimoniului Imobiliar să-și cupleze și creierul când merg la serviciu. Nu de alta, dar de la o vreme pe-acolo ori se întâmplă grozăvenii, ori nu se întâmplă nimic. Bazinul olimpic și cel de sărituri au fost smulse din componența Aquaparkului încă de anul trecut, pentru a fi trecute în administrarea DPI...
Dacă Oradea ar fi în Marea Birtanie, unde se pune pariu pe orice, am avea o listă destul de lungă care să-i atragă pe cei care-şi încearcă norocul. Sigur că nu ne-ar interesa în ce an va muri de supradoză nu ştiu care star rock sau ce sex vor avea puii căţeluşei răposate Regine, dar mai mult ca sigur că pe probleme de infrastructură s-ar paria la greu.
Doar nu credeați că tronsonul de autostradă Biharia - Chiribiș va scăpa necontestat! După ce a fost declarată câștigătoare o firmă sub paravanul căreia se ascunde neobositul Beniamin Rus, concurența a depus contestație, pe motiv că omul nu avea voie să participe la licitație câtă vreme alte firme ale sale primiseră certificat negativ de la CNAIR.
Prezența lui Cseke Attila la ministerul bănos al Dezvoltării a fost un avantaj pentru conjudețenii noștri. Chiar dacă multe fonduri au migrat spre zona folclorică a ministrului, totuși, pentru păstrarea echilibrului au venit investiții și în alte localități, așa că, până la urmă, bihorenii au ieșit pe plus. Unde mai pui că Cseke, pus pe lângă unii miniștri „români verzi”, e de premiul Nobel.
De Zilele Art Nouveau orădenii au avut ocazia să vadă mândrețea de sală unde acum 100 de ani se dădeau spectacole de teatru, acum 80 de cabaret, acum 50 de ani rulau filme, acum 20 ajunsese sală de Bingo, iar acum-acum e un spațiu în așteptarea unor vremuri mai bune.
Diavolul se ascunde în detalii. Așa că Oradea poate deveni o adevărată atracție turistică nu doar pentru ștaiful clădirilor din centru, ci și pentru confortul pe care îl asigură vizitatorilor. Turiștii trebuie să se simtă în siguranță, să aibă acces facil la apă și toalete, să se bucure de localuri, fiecare după buzunarul propriu.
Nici cei mai mari duşmani ai învăţământului, adică actualii conducători ai ţării, care au fost chinuiţi vreme de patru clase şi un doctorat de dascăli haini, nu pot nega faptul că salariile profesorilor sunt mici. Sau că la ce salarii primesc debutanţii nu vor veni în învăţământ decât absolvenţi de la vreo facultate privată unde au trecut cu 100 de euro per examen.
În mod cert, primarul Florin Birta începe să aibă apucături sinucigașe. Evident, din punct de vedere electoral. Ori s-a săturat de postul care-i mănâncă tinerețile, ori mizează pe capacitatea infinită a orădenilor de a uita, altfel nu se explică de ce, în preajma campaniei electorale, traficul în oraș este practic blocat...
În relația cu administrația centrală, Bihorul și Oradea au avut câteva episoade faste, dar și niște ghinioane teribile. Marea lovitură a fost trecerea a zeci de hectare de teren situat în centrul Oradiei în posesia Consiliului Județean, odată cu marea retragere a armatei la minimum 60 de kilometri de graniță. Dar putem spune că am avut și ghinion pentru că...
Primăria vrea să înlocuiască actualul sistem al parcărilor de domiciliu, imperfect, cu unul catastrofal, care va crea în mod cert haos. Adică să nu mai aibă fiecare orădean locul lui, ci să existe un abonament în baza căruia omul să vâneze locurile rămase libere când vine de la serviciu.
De zece ani, zona centrală a Oradei este chinuită de șantiere și nici nu se întrevede finalizarea lor. La început a fost șantierul digului de pe malul stâng, de lângă Primărie. A ieșit o lucrare bună, dar, ca orice dig, cam austeră. E drept că nu poți planta vegetație în zona de protecție, pe ditamai digul, dar poate că mai multe jardiniere ar trebui amplasate, mai ales că lumea a descoperit cu plăcere noua promenadă...