Timp de 15 ani, liberalul Ilie Bolojan s-a împotrivit ca administrația publică să se implice în fotbalul bihorean. Nu-i mai puțin adevărat că, pe vremea aceea, cel mai scurt drum spre pușcărie s-a dovedit a fi implicarea în fotbal. Au fost rare cazurile de oameni de afaceri sau primari care să nu fi fost implicați penal pentru suportul acordat echipelor. Căci fotbalul îți poate aduce notorietate, dar și niște cătușe de toată frumusețea.
Oricât ai fi de răuvoitor, nu poți să nu remarci că în ceea ce privește infrastructura grea - centuri, pasaje și poduri - Oradea stă foarte bine. Iar la aceste lucrări detaliile contează mai puțin. Faptul că o dală stă mai strâmbă sau că după șase luni mai trebuie să pui o roabă de asfalt pe drumul care face legătura cu autostrada nu e un capăt de țară...
Dacă tot nu s-au putut dărâma clădirile de pe Avram Iancu și Evreilor Deportați, Primăria încearcă să lărgească străzile, în detrimentul copacilor și al locurilor de parcare. Cel mai nou proiect este transformarea în drum cu două benzi pe sens a străzilor Armatei Române, Universității, Ceyrat și Atelierelor...
De când fostul primar Ilie Bolojan a introdus supraimpozitarea imobilelor nerenovate cu 500%, au intrat la bugetul local bani cu nemiluita, mai ales pe seama unor fabrici sau clădiri monumentale.Poșta Română are în buricul târgului o hardughie care zace în paragină de ani buni. Și cam tot de atunci, onor Poșta plătește anual un milion de lei bugetului local, ca taxă de dărăpănătură.
Nu cred că există un cetățean care ar dori să-și vadă casa distrusă numai pentru că acolo trebuie să treacă un drum ori să se facă un pasaj sau un sens giratoriu. Și chiar dacă sumele oferite drept despăgubire sunt generoase, ceea ce nu e cazul la scârțara Primărie Oradea, tot mai rămâne disconfortul de a-i scoate pe oameni din rutina zilnică.
Bihorul nu stă grozav cu conectivitatea. Autostrada zace în nelucrare de 20 de ani și, deși tronsoanele din județ sunt licitate și atribuite, încă nu s-a dat ordinul de începere a lucrărilor, pentru că Guvernul nu mai are nicio lețcaie.
Luați de valul manifestărilor de Ziua orașului, n-am apucat să băgăm de seamă că, între timp, se petrec lucruri interesante în administrația locală. Într-o singură săptămână au fost semnate contractele de finanțare pentru două lucrări importante.
A fost o perioadă în care tramvaiul a intrat în dizgrație, nu doar la noi, ci cam peste tot în Europa. Și în Oradea am pierdut linii importante, pentru că e mult mai ușor să tragi un asfalt peste șine decât să deschizi trasee noi, care presupun săpături, traverse, muncă multă.
Minerii au protestat la Oradea, pe motiv că pensiile lor au fost reduse drastic odată cu noua lege, care pune pe prim plan criteriul contributivității. Ei au mai puțini ani lucrați, pentru că aveau grupa de muncă zero și ieșeau mult mai devreme la pensie. Așa se face că, după noul algoritm, ortacii pierd bani mulți la pensie...
Iată că ucenicul și-a întrecut maestrul! Cine credea că odată cu plecarea lui Ilie Bolojan de la Primăria Oradea se va așterne liniștea peste oraș, că buldozerele nu vor mai trece prin sufragerii, că picamerele vor fi duse la topit și prin urbe vor zburda exclusiv bicicliști și trotinetiști înecați în clorofilă s-au înșelat.
Cred că mai toată lumea a auzit de concitadinul nostru George Haber, ajuns în Sillicon Valley, unde a făcut o frumoasă carieră în IT. De câte ori are ocazia, vine în țara natală și deapănă, cu mult umor și competență, experiențele fascinante acumulate într-o viață de om. Așa a făcut și săptămâna trecută, când la IQ Digital Oradea Summit, o manifestare de mare calitate, ne-a povestit despre planurile sale de viitor.
Programul de Ziua Oradiei se anunţă foarte interesant. Pe partea artistică văd că anul acesta organizatorii s-au gândit să ne dea şi ceva culoare locală. E vorba de un concert de vioară cu goarnă, în orchestraţie modernă. În ce priveşte partea culinară, nu mă îndoiesc că iar vom avea parte de food truck-uri cu chefi care să ne dea fructe de mare, burgeri şi tot soiul de bunătăţi ce încântă cerul gurii şi ustură buzunarele; de parcă toţi comercianţii au neamuri la Electrica şi vin aici să ne curenteze!
Oradea este un oraș frumos ziua, iar noaptea de-a dreptul spectaculos. Asta, datorită iluminatului arhitectural care scoate în evidență splendoarea clădirilor Art Nouveau. De aceea, nu e totuna cum ne jucăm cu luminile în orașul care, de o bună bucată de vreme, se pretinde turistic.
Am fost la deschiderea fabricii de anvelope Nokian Tyres, să văd cum arată o investiție de 650 milioane euro. Am vizitat linii de producție, unde se vede clar că gradul de automatizare este foarte ridicat. Fabrica are 10 hectare de clădiri și doar 500 de muncitori, adică 250 pe schimb. Practic, angajații au rolul de a supraveghea procesul de fabricație, iar o parte se ocupă de mentenanța instalațiilor.
În viață, pe lângă sănătate e bine să ai și noroc - vezi cazul celor de pe Titanic, care au avut sănătate dar nu i-a ocolit ghinionul. Oradea nu se poate plânge că nu are noroc. Și, culmea, războaiele, care de obicei au un efect devastator, i-au adus multe avantaje...
Indiscutabil că piețele volante din Oradea au succes. Poate și pentru că tradiționalele piețe încep să dispară, Nufărul și Ioșia fiind deja două mari cartiere lipsite de așa ceva. Pe de altă parte, nici piețele care au mai rămas încă în picioare nu sunt întotdeauna pe placul mușteriilor. Mare parte dintre țăranii care vând în Rogerius sau la Cetate nu sunt decât niște reselleri, adică revând cu un preț mai mare marfa adusă de la West Market...
Fosta a doua armată a țării, CFR-ul, a ajuns într-o stare jalnică. Firma e cu datorii uriașe la bugetul de stat, dar managerii prosperă și primesc bonusuri de performanță. Salariile s-au mărit simțitor la toate nivelurile, la fel cum a crescut și stratul de jeg pe garnituri. Locomotivele se aprind pe traseu, dar și pălinca în mecanicii de locomotive. Nașii se uită urât la tine dacă faci imprudența să cumperi bilet, iar întârzierile sunt atât de mari încât instituția pare că nu a ieșit din Evul Mediu...
Principala temă de campanie la alegerile locale a fost traseul Inelului Metropolitan de Nord, care pângărește zona paradisiacă din cartierul orădean Podgoria. Acum, că alegerile s-au terminat, mă gândeam că liniștea se va lăsa peste chestiune, mai ales că au intrat în consultare publică trei variante de drum. Iată, însă, că a apărut un ONG care, prin vocea unei distinse doamne, declară că locuitorii din Podgoria și cei din Oșorhei nu sunt de acord cu nici una dintre propuneri...
Iată că, în sfârșit, contraselecția practicată la PNL de primul schior al țării începe să dea roade. Cum cifrele arată că blândul general Ciucă stă în sondaje pe undeva în marja de eroare a acestora, liberalii s-au trezit că nu e prea sănătos să mergi la război cu declarația de capitulare gata semnată. Și acum umblă după persoane cât de cât frecventabile...
Interesantă strategia Primăriei de a identifica spații verzi degradate pe care apoi să le înierbeze după alte principii decât până acum. După ce mulți ani ne-am străduit să punem gazon perfect, să avem grijă ca el să fie impecabil tuns și permanent irigat, acum se merge pe alt sistem, preluat de afară.
A fost a adevărată bătălie împotriva fermelor de porci ale omului de afaceri Iosif Pazuric, ferme care umpleau de duhoare o mare parte a cartierelor orădene. Oradea avea o fabrică de organo-fosforice, extrem de poluantă, plasată fix între case, Alumina și CET-ul poluau la greu cartierul Rogerius, așa că un miros de porcine nu mai deranja pe nimeni...
Nu credeam că vestea alocării de către Guvern a 95 de milioane de euro pentru construirea unui stadion nou la Oradea va stârni atâtea discuții. Că de ce se fac stadioane, și nu spitale... Că decât spitale, mai bine s-ar asfalta străzi... Că în loc de asfaltare, n-ar strica să dăm mai mulți bani asistaților, care se exprimă la toate subiectele pe Facebook...
Să facem un exercițiu de imaginație și să ne închipuim că Ilie Bolojan ajunge premier. Vă propun o cronologie a cinci zile după această numire.
Marea problemă a politicienilor noștri nu este că mai toți sunt niște prostalăi, cu școli precare și cu creiere sumar mobilate. Problema principală este că, după ce că sunt așa cum sunt, mai și claxonează.
Există programul de bugetare participativă, în care Primăria dă 100.000 lei pentru punerea în practică a unor idei ce le aparțin orădenilor. Adevărul, însă, este că titlul e impropriu: toate investițiile le putem băga la bugetare participativă, pentru că tot ce se face în urbe se face din banii localnicilor.
Centrul orașului a devenit instagramabil, iar acum edilii încep să se uite și la periferie. Au început prin crearea unor centre de cartier, prin Rogerius, Nufărul și Ioșia. Apoi au reamenajat intrările în oraș, dinspre Băile Felix și Arad. Bănci în fața blocurilor, linii de tramvai înierbate, spații verzi dichisite...
Hai să vă dau niște cifre: Șuncuiuș - 1,32, Ștei - 1.77, Bratca - 1.82. Nu e vorba nici de cotele apelor, nici de alcoolemie, ci de cele mai mici note cu care s-a intrat la liceele din aceste localități. Oare ce o fi scris un elev care a luat nota 1,32? Cum probabil că un punct se dă din oficiu, o fi fost recompensat pentru că a știut să-și scrie numele pe lucrare, cu litere mari.
Cetatea Oradea a trecut în existența ei prin două momente dificile. Când au cucerit-o turcii și când gospodărirea ei a fost dată Direcției de Patrimoniu Imobiliar. Ea rămâne în continuare pustie, cu excepția evenimentelor organizate de APTOR.
Au ajuns Ilie Bolojan și Florin Birta ca-n bancul cu Ceaușescu, de nu mai pot repara într-un mandat ce s-a construit în ultimele patru. Sutele de lucrări încep să îmbătrânească, altele sunt deja gata bătrâne încă de la inaugurare din cauza calității materialelor și apar probleme care de obicei sunt rezolvate de executant pe baza garanției.
E clar că s-a dereglat grav clima și, chiar dacă de acum înainte vom fi cuminți și nu vom mai atenta la stratul de ozon, nu vom mai polua planeta, nu vom mai împuți aerul cu noxele de la automobile, tot va mai fi nevoie de jumătate de secol pentru ca temperatura planetei să scadă.