A fost a adevărată bătălie împotriva fermelor de porci ale omului de afaceri Iosif Pazuric, ferme care umpleau de duhoare o mare parte a cartierelor orădene. Oradea avea o fabrică de organo-fosforice, extrem de poluantă, plasată fix între case, Alumina și CET-ul poluau la greu cartierul Rogerius, așa că un miros de porcine nu mai deranja pe nimeni...
Nu credeam că vestea alocării de către Guvern a 95 de milioane de euro pentru construirea unui stadion nou la Oradea va stârni atâtea discuții. Că de ce se fac stadioane, și nu spitale... Că decât spitale, mai bine s-ar asfalta străzi... Că în loc de asfaltare, n-ar strica să dăm mai mulți bani asistaților, care se exprimă la toate subiectele pe Facebook...
Să facem un exercițiu de imaginație și să ne închipuim că Ilie Bolojan ajunge premier. Vă propun o cronologie a cinci zile după această numire.
Marea problemă a politicienilor noștri nu este că mai toți sunt niște prostalăi, cu școli precare și cu creiere sumar mobilate. Problema principală este că, după ce că sunt așa cum sunt, mai și claxonează.
Există programul de bugetare participativă, în care Primăria dă 100.000 lei pentru punerea în practică a unor idei ce le aparțin orădenilor. Adevărul, însă, este că titlul e impropriu: toate investițiile le putem băga la bugetare participativă, pentru că tot ce se face în urbe se face din banii localnicilor.
Centrul orașului a devenit instagramabil, iar acum edilii încep să se uite și la periferie. Au început prin crearea unor centre de cartier, prin Rogerius, Nufărul și Ioșia. Apoi au reamenajat intrările în oraș, dinspre Băile Felix și Arad. Bănci în fața blocurilor, linii de tramvai înierbate, spații verzi dichisite...
Hai să vă dau niște cifre: Șuncuiuș - 1,32, Ștei - 1.77, Bratca - 1.82. Nu e vorba nici de cotele apelor, nici de alcoolemie, ci de cele mai mici note cu care s-a intrat la liceele din aceste localități. Oare ce o fi scris un elev care a luat nota 1,32? Cum probabil că un punct se dă din oficiu, o fi fost recompensat pentru că a știut să-și scrie numele pe lucrare, cu litere mari.
Cetatea Oradea a trecut în existența ei prin două momente dificile. Când au cucerit-o turcii și când gospodărirea ei a fost dată Direcției de Patrimoniu Imobiliar. Ea rămâne în continuare pustie, cu excepția evenimentelor organizate de APTOR.
Au ajuns Ilie Bolojan și Florin Birta ca-n bancul cu Ceaușescu, de nu mai pot repara într-un mandat ce s-a construit în ultimele patru. Sutele de lucrări încep să îmbătrânească, altele sunt deja gata bătrâne încă de la inaugurare din cauza calității materialelor și apar probleme care de obicei sunt rezolvate de executant pe baza garanției.
E clar că s-a dereglat grav clima și, chiar dacă de acum înainte vom fi cuminți și nu vom mai atenta la stratul de ozon, nu vom mai polua planeta, nu vom mai împuți aerul cu noxele de la automobile, tot va mai fi nevoie de jumătate de secol pentru ca temperatura planetei să scadă.
Domnul profesor universitar, senator și medic Florin Bodog și-a depus candidatura pentru postul de decan al Facultății de Medicină și, după ce fostul decan Adrian Maghiar s-a retras din competiție, a ajuns la mult râvnita demnitate. Adevărul este că pe lângă postul de senator, de profesor universitar, de medic la spital și probabil ceva mahăr la asociația de locatari, decanatul îi mai lipsea lui Bodog.
Ne place sau nu, până la Revoluție Bihorul nu era considerat un județ foarte industrializat și nici nu avea un specific anume. La Craiova se făceau locomotive, la Arad tramvaie, la Pitești automobile, la Cluj și Timișoara carte. Noi, cu câteva excepții, eram croitorii și pantofarii Europei.
Partida Romilor "Pro Europa" organizează un mare concert intitulat "Romi pentru România", vineri, 19 iulie, în Cetate. Vor fi prezenţi unii dintre cei mai celebri manelişti din România, precum Florin Salam şi Tzanca Uraganu, alături de alţi artişti din ţară. Vor fi standuri de alimentaţie publică de unde nu vor lipsi unele preparate tradiţionale: mâncarea la ceaun şi la proţap.
Interesantă ideea Primăriei de a le cere artiștilor ambulanți să solicite administrației locale dreptul de a se produce pe teritoriul municipiului Oradea. Nu se vor percepe taxe pentru așa ceva, dar spațiile unde va avea loc actul artistic și orarul vor fi bine definite.
Dacă i-ai întreba pe orădeni ce și-ar dori cel mai mult pentru starea lor de bine, pe primele locuri sigur nu ar fi pasajele sau renovarea clădirilor istorice. Nici măcar terminalul cargo sau cel intermodal. Ca să nu mai spun că nici apariția unor noi firme nu provoacă prea mare entuziasm printre concetățeni. În schimb, la unison și-ar dori ca toate blocurile să fie cât mai repede izolate termic...
Echipa a intrat în liga a II-a şi, drept recompensă, antrenorul Florin Farcaş a fost dat afară. Sigur că Farcaş nu este Guardiola, dar nici FC Bihor nu-i Manchester City. Există mulţi antrenori mai vrednici, dar antrenează în alte sfere, pe alte sume. Vă daţi seama în ce teroare vor lucra antrenorii puşi la Oradea dacă la o promovare Mister e dat afară?
Ce destin frământat a avut terenul de lângă Aquapark. Când acolo s-a lansat proiectul Mecena, pastorul Tokes Laszlo a făcut scandal pentru că banii ungurimii au fost deturnați cu sprijin politic din Ungaria. Cum necum pe vremea mandatului lui Ilie Bolojan terenul a fost vândut cu 900.000 de euro magnatului Alexandru Mudura junior, care s-a angajat să facă acolo un hotel ba chiar și un centru de afaceri.
Imediat după Revoluție, din punct de vedere cultural, Oradea a intrat în Evul Mediu. Banii, atâți câți erau pe la Primărie, se împărțeau după criterii strict politice. Veneau udemeriștii cu ONG-urile lor, pediștii la fel, mai pupau ceva bănet pesediștii și liberalii și cu asta, gata. Când a ajuns Bolojan la Primărie s-a trecut în extrema cealaltă...
Mare vâlvă a făcut vestea că România a dat unul din cele patru sisteme Patriot Ucrainei. Dacă nouă ne ardea buza după ele, erau operaționalizate de mult, dar abia acum am reușit să punem în funcțiune a doua baterie. Și nici nu e sigur că cele gata montate chiar sunt pregătite de luptă, că în armia română mereu se vor găsi niște ”majuri” să vândă motorină, să fure niște piese, cum s-a întâmplat de altfel la baza Kogălniceanu sub ochii mirați ai americanilor.
Nici bine nu s-au stins ecourile alegerilor locale, că deja zgomotul picamerelor redevine dominant. Cei care credeau că a venit vremea panseluțelor și a ștaifului să facă bine să citească planurile de viitor ale noului și totodată vechiului primar, Florin Birta.
Dacă nu avem aeroport, de ce nu avem? Dacă am făcut aeroport, de ce nu avem avioane? Dacă avem avioane, de ce sunt așa de scumpe biletele? Dacă subvenționăm biletele, sigur în altă parte e mai ieftin. Dacă ar veni Birta și Bolojan să dea 10 euro fiecărui călător, precis vom afla că în alte locuri companiile lasă pasagerii să joace cruce cu pilotul automat, bașca asigură întâlniri romantice cu însoțitoarele de zbor...
La un meci de baschet în care se joacă finala campionatului, cu trofeul pe masă, abia de strângem 5.000 de spectatori în Oradea Arena. La întrecerile de polo, e lucru mare dacă se duc 500 de privitori. Dar la un meci de liga a III-a de fotbal se bulucesc 10.000 de spectatori și, sunt convins, numărul ar fi fost mai mare dacă lipsa locurilor de parcare și condițiile precare de pe stadion nu i-ar fi țintuit în fotolii pe mulți alți suporteri.
Aș fi curios să văd un film cu imagini din Oradea înainte de a primi fonduri europene și unul după investițiile făcute din banii UE. Asta, că tot avem niște alegeri europarlamentare de care nu se interesează nimeni. În schimb, cheltuim bani și energie să votăm niște primari care în viitorul mandat, fără fonduri de afară, vor ascuți creioane în lipsă de altă ocupație.
Cele mai multe statui le veți găsi ori în țările mari, foste imperii, ori, paradoxal, în cele mai mărunte. Din prima categorie face parte, de pildă, Marea Britanie, unde personalitățile abundă și era păcat să nu fie imortalizate. La polul opus mi s-a părut a fi Macedonia de Nord, unde, la o populație de nici trei milioane de locuitori, sunt o grămadă de lucrări de for public...
Mă bucur că Prefectura s-a sesizat asupra situației mai mult decât scandaloase a flotanților, care, brusc, în an electoral, se mută la țară, unde, datorită numărului mic de votanți, pot influența decisiv rezultatul alegerilor.
Cei care s-au bucurat de plecarea de la Primărie a drumarului și podarului Ilie Bolojan au dat peste Florin Birta pasajistul. Șantierele nu au dispărut, ci doar și-au schimbat natura.
Voi nu simțiți că, încet, încet, sportul bihorean se duce la vale? Că, deși acum se dau mult mai mulți bani decât înainte, rezultatele sunt mai modeste? Ne-om fi prostit noi sau s-or fi deșteptat adversarii? Dacă la baschet am ajuns să tremurăm la meciurile cu Voluntarii, care joacă în sala căminului cultural din localitate, înseamnă că am făcut ceva greșit. Sigur, suntem în finală cu Clujul, dar parcă nu mai avem tăria de a aduce titlul acasă...
Nici nu bine a fost lansată ideea unui inel metropolitan de nord, care să treacă prin cartierul Podgoria, că megieșii s-au și organizat pentru proteste. Reacția este firească - nimănui nu-i convine ca drumul să treacă prin preajma casei sale, pentru că asta înseamnă deranj, zgomot și poluare. Dar să ieși cu pancarte de genul „Accesul permis doar riveranilor” denotă cel puțin o inabilitate.
Gata, dealul Ciuperca nu o mai ia la vale, apele nu mai mută dalele, vegetația, câtă e, s-a consolidat, deci zona este numai bună de plimbare. Pentru cei mai comozi e suficient să dea o geană până în buza dealului pentru a identifica atracțiile turistice ale orașului. Iar după ce li se face sete pot merge la restaurantul care a făcut nu doar faima locului, dar a și dat numele dealului.
La nivel de Oradea şi Bihor, aşa cum arată marile proiecte de investiţii, este evident că în doi-trei ani vom avea o infrastructură aeroportuară, feroviară şi rutieră absolut rezonabilă. La fel e şi cu spitalele şi şcolile, care, după ani buni de investiţii, încep să ofere condiţii mai mult decât decente.