Păcănelele pe Centură!
A început faza națională de populism pe municipii și orașe. O grămadă de primari se pronunță cu mânie proletară împotriva păcănelelor, de parcă acestea au apărut doar de câteva zile prin localitățile patriei.
A început faza națională de populism pe municipii și orașe. O grămadă de primari se pronunță cu mânie proletară împotriva păcănelelor, de parcă acestea au apărut doar de câteva zile prin localitățile patriei.
Liberalul Ilie Bolojan a mai numit un orădean șef la București. E vorba de Békési Csaba, un PSD-ist cu vechi state de servicii care, după ce a condus AJOFM Bihor, a preluat funcția de președinte la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului. Mai mult ca sigur că și această numire va fi pusă în cârca premierului care - vai, ce oroare! - ardelenizează spațiul bizantin de peste munți.
Primul-ministru Bolojan a ajuns o sperietoare. Se uită printre sprâncene la bugetari, calculează necesarul de personal, impune reducerea costurilor, taie sporuri, doctorate și excepții. Iar pentru toate acestea e puțin probabil să primească aplauze...
În legătură cu Autostrada Transilvania, am să vă dau două vești proaspete. Una bună, una rea. Cea bună este că, pe teritoriul județului Bihor, A3 va fi finalizată cel târziu peste un an, iar în județul Cluj, chiar mai repede. Vestea rea e că nu ne folosește la nimic.
Ca primar al Oradiei, Ilie Bolojan a crezut în vocația turistică a urbei și se pare că nu s-a înșelat. Acum, șeful Consiliului Județean, Mircea Mălan, mizează pe dezvoltarea turismului în Bihor, iar rezultatele sperăm să fie la fel de spectaculoase.
Când a văzut Ilie Bolojan că în România există aproape un milion de persoane cu handicap, precis că i s-a pornit drujba în portbagaj. Nu-i vorbă, că - la cum se votează - cifrele ar părea chiar mici, dar totuși, cei care au acte că-s bolnavi sfidează media europeană.
Ciudat destin are și Colegiul Mihai Eminescu din Oradea. Având o vechime uriașă pentru standardele românești, în acest stabiliment se făcea școală - ba și adăpostea o Academie de Drept - încă din vremea când strămoșii elitei politice dâmbovițene de-abia se încurajau să coboare din copaci în tină.
Primarul Florin Birta a solicitat asociațiilor de locatari să pună la dispoziția Primăriei date cu privire la apartamentele care nu sunt ocupate, mai ales că acum nu mai e ca pe vremuri, când exista o carte de imobil cu toate informațiile necesare.
E clar că orădenii sunt defecți. Conform spuselor directorului economic al Primăriei, gradul de colectare a impozitelor pe 2025 a fost de 98%. Adică probabil doar cei care au repauzat și n-au apucat să treacă pe la piramidă nu și-au făcut datoria de bravi cetățeni ai urbei. Cifrele par de domeniul fantasticului, dacă le comparăm cu ce e prin țară...
Proiectul merită făcut, pentru că va dezvolta puternic transportul în comun între Oradea și localitățile din jur. Va fi chiar fain să mergi cu tramvaiul până la Aeroport. Sau de acolo în Băile Felix. Sau să poți ajunge tot cu tram-trenul până în Borș, linia urmând să acopere toată zona industrială a orașului și pe cea a comunei.
După o lungă perioadă de analiză, de parcă ar fi fost Curtea Constituțională, Primăria Oradea a anunțat câștigătorii licitației pentru pasajele de la Crișul și Gară. Dacă la bursa pariurilor favorit era Procons, iată că la Crișul va presta Global Industrial, iar la Gară nelipsita Selina.
De departe, bihoreanul care a prins cele mai mari demnități în Statul Român este Ilie Bolojan. Pornit de jos, dintr-un post de profesor de școală rurală, a ajuns până la cea mai mare demnitate posibilă: Președinte, chiar dacă interimar, la Cotroceni. Nu-i de colea să fii șef de Senat ca Mihail Sadoveanu, prim-ministru precum Mihail Kogălniceanu sau președinte de țară, ca Ceaușescu, că n-am găsit alt exemplu. Ei bine, acum s-a înscăunat și pe râvnitul post al lui Spiru Haret, cel de ministru al Educației.
Între două runde de sarmale și salată de boeuf, poporul a fost isterizat de marele pericol pe care îl reprezintă scumpirea impozitelor locale. Așa zarvă n-am mai văzut de când RER-ul a scumpit taxa pe gunoi cu un leu cincizeci de bani pe lună. E evident: taxele pe proprietate în România sunt derizorii față de cele din spațiul UE. Dar hai să zicem că nu-i corect să ne raportăm doar la taxe cu occidentalii, pentru că veniturile lor sunt mai mari. Să luăm un exemplu pentru a arăta hecatomba financiară care ne așteaptă...
A plecat mai an / Badea Bolojan / Tocmai la Bucale / Să fie om mare / Și-a ajuns rapid / Mahăr la partid, / Că bieții penelei / Erau vai de ei.
Când a început programul de bugetare participativă, mi-am zis că e cea mai democrată formă de a participa nemijlocit la viața urbei. Că ideea s-a cam fâsâit e din cauza întârzierii implementării proiectelor, nu din cauza dezinteresului orădenilor. Cel mai tare proiect mi s-a părut cel prezentat de artistul plastic Roxie Netea, „Oradea 1900”, care a imaginat o lecție de istorie pe arcadele digului de pe malul stâng al Crișului, în dreptul Primăriei...
Nu prea cred în efectul benefic al subvențiilor, mai ales dacă se aplică otova. Subvenția la electricitate, de exemplu, n-a făcut decât să-i îmbogățească pe băieții deștepți, înfipți cu toții pe filiere politice. Cea mai vizibilă și sensibilă zonă este, în Oradea, termoficarea.
Niciodată n-am știut exact cu ce ar trebui să se ocupe un city manager și nici care e locul său în ierarhia Primăriei. Au fost city manageri care n-au lăsat nicio dâră în urma lor și alții care chiar au mișcat lucruri. Acum, Sebastian Lascu, dentistul care a ajuns city manager, are niște planuri care ne vor lăsa - deformație profesională - cu gura căscată. Omul vrea să implementeze inteligența artificială acolo unde orădenii au avut de-a face cel mai mult cu prostia naturală.
S-au dus vremurile bune. Ce fain era pentru pilele de la Facultatea de Medicină care, neputând să ia un dur examen de rezidențiat, se strecurau în învățământul universitar! Iar de acolo erau integrați în spitale, pe motiv că cine învață pe alții merită să lucreze cot la cot cu aceștia. Așa au ajuns felceri cu diplomă de medici să bântuie pe coridoarele spitalelor, deși, dacă-i puneai să scoată sânge, apelau la lipitori.
Dacă Armata Roșie trece de Ucraina, urmăm noi la rând. Ca de obicei, Oradea vrea să facă excepție și, după ce a demonstrat că se poate face administrație altfel decât în restul țării, acum a luat măsuri specifice pentru pregătirea în caz de război.
Se spune despre Călin Raita, mega-dezvoltatorul care face case și blocuri prin județ, că este un om de afaceri extrem de controversat. Că, practic, nicio casă și niciun cartier pe care le-a făcut nu au fost duse la capăt fără reclamații și scandaluri. Totuși, doar Raita e de vină?...
Oradea a câștigat desemnarea drept Capitală a Tineretului pentru anul 2027. Faptul că am concurat cu Tulcea, Deva și Bistrița arată cam în ce companie ne scăldăm. Sau că diferența între noi și Cluj e uriașă, de vreme ce orașul de pe Someș a fost deja Capitală europeană a Tineretului.
La aniversarea unui sfert de secol de existență am să vă spun câte ceva din culisele înființării acestui ziar. Cel mai mare și mai adevărat mogul de presă din România, Adrian Sârbu, pe atunci patronul ProTV-ului, a avut ideea înființării unei rețele de săptămânale cu acoperire națională. Așa au venit la Oradea Cătălin Tolontan, pe vremea aia redactor-șef la Pro Sport, și Dragoș Stanca, cel care deja lansase primul săptămânal la Cluj.
Oradea a împlinit 912 ani, iar pentru onorabila vârstă arată foarte bine. Serbarea urbei a scos în stradă zeci de mii de orădeni mândri de orașul lor. Dacă așezarea aproape milenară este reînnoită și atractivă pentru cei care o vizitează, băștinașii nu și-au pierdut, totuși, din apucăturile provinciale. Suntem departe de vibrația din Cluj sau Timișoara, și probabil că va mai dura până să intrăm în liga orașelor importante.
Ceea ce face acum Ilie Bolojan la Guvern nu este nicidecum o reformă, ci un experiment. Omul încearcă să vadă dacă metodele aplicate cu succes la Oradea sunt valabile și peste Carpați. La cum a început noua guvernare, însă, se pare că misiunea nu este dificilă, ci imposibilă.
Adevărul este că această parcare nu a întârziat 5 luni, ci 10 ani. Dacă e să ne luăm după oportunitate, e clar că era prima parcare cu care trebuia să începem. Nu cred că există orădean care să nu fi blestemat lipsa locurilor de parcare de lângă spital.
După ce n-au reușit să demonstreze că Bolojan a furat un TIR din Germania sau că are zeci de apartamente la Viena, șleahta de politruci dâmbovițeni, îngroziți că la cârma guvernului a ajuns un om care nu fură, au început să-l atace prin interpuși. Mai întâi l-au luat la țintă pe Mihai Jurca...
Orădenii s-au obișnuit deja cu șantierele și cu blocajele în trafic generate de acestea pentru că, în timp, s-a dovedit că lucrările la infrastructură au fluidizat traficul. Când s-a spus că de Anul Nou repornește circulația în Centrul Civic, așa a fost. La pasajul Tudor Vladimirescu, deși au apărut blocaje în trafic, după un an lucrarea a fost finalizată, iar acum se circulă foarte bine.
Acum 2-3 ani nu trecea o săptămână ca Primăria sau Consiliul Județean să nu anunțe inaugurarea unei noi investiții. Acum, abia dacă mai avem o știre pe lună, dar și aceea pentru a ni se explica ori că nu știu ce lucrare a ajuns la stadiul fizic de 67,9%, ori că investiția care trebuia terminată se amână cu 2-3 luni.
Voi ați mai auzit de astfel de forme de protest? Magistrații vin la serviciu și rezolvă numai cazurile din penal, care implică luarea de măsuri asiguratorii. Șefii de sindicat din învățământ recomandă dăscălimii să meargă la ore, dar să nu predea. Sunt mici tertipuri pentru ca nu cumva omului cu barda Bolojan să-i vină ideea de a le tăia salariile pe perioada protestelor.
Cred că atunci când a plecat la București ca senator, Ilie Bolojan s-a temut cel mai mult, ca orice ardelean, de șmecherii din Capitală. Cunoscând obiceiurile dâmbovițene, și-a îndesat adânc portofelul în buzunarul de la piept, și-a asigurat cu cinci lacăte laptopul și nu a lăsat din mână nicio clipă telefonul mobil...