Opinii

Oricât ar fi de digitalizată lumea și plin internetul de informații despre tot felul de locuri, inclusiv în imagini, nimic nu se compară cu plăcerea călătoriei, fie ea cât de scurtă, pentru a le vedea cu propriii ochi. Iar când de plăcerea asta vor avea parte sute, poate mii de copii de la țară, dintre care mulți nu au ieșit din comuna lor ori au ajuns în cel mai bun caz până în cel mai apropiat orășel, cu atât e mai meritorie orice inițiativă care îi ajută să capete această experiență, totdeauna de neuitat dacă e prima.

Nu credeam că se vor putea mobiliza 15.000 de oameni în acțiunea intitulată Misiunea Grivei, prin care se cer condiții mai bune pentru câinii abandonați și pentru sterilizarea lor. Iată că inițiativele cetățenești încep să capete forță și consistență. Poate n-ar fi fost lipsit de interes să se ceară și sterilizarea stăpânilor care-și abandonează animalele de companie...

Dacă te iei după iubitorii de clorofilă, în Oradea s-a defrișat în ultimii ani o suprafață egală cu jumătate din Pădurea Amazoniană. De la Primărie ți se va spune că în ultimii 10 ani abia au dispărut doi copaci și o creangă, și aceea din cauza furtunii de anul trecut...

Dacă suntem prea prost îmbrăcați pentru Qatar Airways? Dacă sacoșele de rafie nu cadrează cu standardul lui Turkish Airlines? Dacă poziția prea apropiată de Debrețin nu e pe placul lui Wizz Air? Dacă Ryanair e un low cost la fel de scump ca orice companie de linie, dar mult mai imprevizibil? Dacă, dacă, dacă... Atunci mai bine zburăm de la Oradea cu frații noștri moldoveni de la HiSky!

Am ajuns s-o vedem și pe asta. Orădenii și locuitorii din Zona Metropolitană încep să protesteze că se fac prea multe drumuri. În viziunea lor, drumurile aduc numai necazuri. Se face deranj, dispare zenul, se expropriază terenuri și case, crește viteza de deplasare și implicit pericolul de accidente.

De nu puține ori, pe meleagurile noastre veștile „de bine” se lasă cu surprinzătoare reacții adverse. Dacă trece prin Oradea o vedetă sau un turist oarecare și comite imprudența să-i remarce frumusețea, apar imediat frustrați și nefericiți gata să facă orice vizitator să se simtă, post factum, nepoftit. Îi cer intrusului aspru, cu indignare, ba și cu suspiciune, socoteală. De ce nu s-a plimbat și prin cartiere, să le vadă mizeria...

Nufărul, cel mai nou mare cartier al orașului, a fost deseori luat la mișto pe motiv că proaspeții orădeni încă aveau serioase probleme să se adapteze de la fântâna cu ciutură și povestitul pe marginea șanțului la apa caldă curentă și socializarea la o bere băută în fața ABC-ului.

Ultima reuniune a CJ Bihor, cea de săptămâna trecută, poate fi considerată un turnesol pentru viitoarea configurare a formulei de conducere a județului din următorii patru ani, până în 2028. Pe șeful actualei administrații, Ilie Bolojan, l-a prins într-un moment precar, în prag de noi alegeri.

Dacă te uiţi pe hartă, pare cam nefiresc să zbori din Oradea spre nord, în Varşovia, ca după aceea să o iei spre sud, spre altă destinaţie dorită. Numai că în transportul aerian rutele sunt altfel gândite.

În ultima vreme, șeful Poliției Bihor, chestorul Alin Haniș, nu a avut viață ușoară. E și normal când ai în județ un personaj ca Victoraș Micula, care face percheziții îmbrăcat în mascat, trage cu pușca și nu ia foc, accesează date secrete din interiorul sediului Poliției municipale și îl sună noaptea pe inspectorul-șef să se plângă că subalternii lui vor să-l amendeze.

Primăria Oradea a decis să modifice regulamentul de salubrizare. La fel cum deja ne-a obișnuit, schimbarea s-a făcut fără o dezbatere publică serioasă. Mi se pare o greșeală strategică, pentru că despicarea firului în patru atunci când e vorba de problemele tuturor locuitorilor poate duce la soluții bune, unde mai pui că elimini din start suspiciunile și speculațiile.

Oradea și Bihorul au ajuns într-o perioadă fastă, cum din perspectiva dezvoltării infrastructurii n-au mai cunoscut niciodată. Anul acesta se deschid circulației o mulțime de noi drumuri, vreo 70 de kilometri: legătura centura Oradea - Autostrada Transilvania (chiar la finele acestei săptămâni), plus centurile Sânmartin, Aleșd, Beiuș, Oșorhei, Nojorid, Sântandrei (în vară). „Miracolul” ar putea fi explicat prin faptul că 2024 e an electoral. Și, da, este! Dar, totuși, nu asta-i explicația, ci parcurgerea întregii evoluții de la germinarea la coacerea proiectelor.

În mod ironic, după ce în România s-a decis comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare pe 9 iunie, ceea ce a prilejuit opoziției acuza că puterea face un talmeș-balmeș amestecând temele de interes local cu cele de importanță europeană, tocmai Parlamentul European a livrat un subiect pe cât de fierbinte, pe atât de dătător de frisoane, căci privește cât se poate de direct o chestiune de interes vital pentru orice comunitate locală.

Iată că telenovela dintre președintele Consiliului Județean Ilie Bolojan și un grup de cetățeni din Cheriu începe să capete accente tragice. Deși șeful județului le-a oferit un inel, e drept, un inel metropolitan care trecea prin terenurile lor, cei din Cheriu n-au apreciat gestul romantic și l-au târât prin tribunale, pe motiv că le tulbură posesia și buruienile.

Țineți-vă bine, urmează perioada tumultoasă, marcată de agitație și circ, a campaniei electorale! Precampania se desfășoară deja, unii competitori grăbindu-se să fure startul și să ocupe spațiul public cu mesaje și inițiative care mai de care mai colorate, ca să nu zic caraghioase. Peisajul este trist și dezamăgitor, îndeosebi prin prisma calității oamenilor politici care-l populează, dar și a mesajelor vehiculate, cele mai multe izvorâte dintr-un populism deșănțat.

Oradea are nevoie de un Centru Cultural care să mai reducă presiunea asupra Teatrului Regina Maria sau să fie o variantă pentru Filarmonica a cărei clădire a fost retrocedată de la București. Acum se pregătește un centru multifuncțional frumos, cu o sală mare, de peste 1.000 de locuri, plus încă două mai mici, bașca o grămadă de facilități. Investiția este serioasă, de peste 120 milioane lei, din care doar 40% fonduri europene. 

Ca în fiecare an electoral, o grămadă de aleși își schimbă partidul care i-a ajutat să-și câștige mandatele, perioada pre-electorală fiind comparată cu sezonul de Mercato din fotbal. Atât doar că, deși numitorul comun cu fotbalul sunt banii, în politică ar trebui să conteze și factorul moral. Cum aleșilor nu le pasă, însă, de așa ceva (de doctrine și ideologii nici vorbă, iar de fair-play nici atât), alegătorii n-au decât să spună că politica e prostituție, dar să meargă totuși să-i voteze.

E marea problemă care-i bântuie pe orădeni la ora actuală. Cum e mai bine, să fie mai largă sau mai îngustă? Asta după ce primarul Florin Birta a declanșat, oarecum pe șutic, campania de lărgire la patru benzi a Căii Aradului.

Iată că, dacă bătrânul comunism s-a luptat să șteargă diferențele dintre sat și oraș, reușind ca toate localitățile să fie la fel de jalnice, capitalismul de după e gata de o nouă premieră: să nu mai existe nicio diferență între școala profesională și universitate.

Anul trecut, premierul Marcel Ciolacu a declarat că s-a terminat epoca construirii stadioanelor, în condițiile în care visteria e goală, iar autostrăzi și spitale nu prea avem. Partea proastă este că Oradea avea spre avizare proiectul noului stadion și abia acum vedem ce daune ne-au provocat procesele cu proprietarii de terenuri din zonă.

OTL și Compania de Apă vor să se mute din oraș și să-și facă sedii prin Parcul Industrial. Sar în ochi sumele mari necesare pentru asemenea mutări, însă, vrem nu vrem, ele trebuie făcute. E drept, avem străzi neasfaltate, blocuri nereabilitate termic, subvenții mici la termie și pomeni electorale inexistente, dar astfel de relocări au rolul de a eficientiza activitatea companiilor.

Vă imaginați o campanie - încă una după cea din 2012 - în care Bolojan să ne roage să luăm un vomitiv, dar să votăm totuși lista comună PSD-PNL pentru europarlamentare? Sau că prin mai-iunie, el, de mână cu Mohan și Birta laolaltă cu Madar, vor încerca, dimineața, să convingă oamenii să voteze USL2 la europarlamentare, iar apoi, după-amiaza, să se bată pe Consiliul Județean și pe Primărie?

Din tot activul la vârf al Partidului Național Liberal, doar cinci inși au refuzat să intre în concubinaj cu PSD-ul. Doi dintre aceștia sunt bihoreni, Ilie Bolojan și Florin Birta. După ce în ultimii ani au înghițit cu noduri alianța cu comuniștii, se pare că de data asta nu i-au mai ajutat nici cantitățile mari de lămâie.

Până acum câțiva ani, puțini știau de existența unei păduri la capătul prăfuitei străzi Gh. Doja și aproape nimeni nu știa că jumătate din ea era proprietatea municipiului Oradea. Primul noroc al pădurii: noul stadion pică exact pe vechea Grădină Zoologică, așa că e nevoie de un nou amplasament. Prin urmare, mai devreme sau mai târziu, domnul Liviu Andrica se va vedea nevoit să-și mute lighioanele.

Cam așa ar putea fi botezat drumul expres Oradea - Arad, de aproape 140 kilometri, în mare parte cu profil de autostradă, cel dintâi proiect de mare infrastructură rutieră asumat de autorități locale. Autostrada Bolojan n-o putem numi nici în glumă, să nu fim acuzați de idolatrie, deși reușita - iar asta e o realitate pe care n-o poate contrazice nimeni, dacă are un dram de bun-simț - lui îi aparține. Chiar dacă execuția șoselei a scos-o la licitație, la finele săptămânii trecute, CNAIR.

Iată că armata, care era cantonată pe granița de Vest, acolo de unde se bănuia că ar putea veni dușmanul pe vremea când nu eram în NATO, repurtează prima sa victorie. Cam tardivă și cam fără mare miză, dar victorie.

Prim-ministrul Marcel Ciolacu spune că nu trebuie să ne îngrijorăm, că nu va fi niciun război. Șeful Marelui Stat Major, generalul Gheorghiță Vlad, avertizează că ar trebui să ne îngrijorăm, ba și mai mult, să vedem cum asigurăm ostași pentru viitoarele războaie. Între generalul mirosind a tranșee și domnul Ciolacu, acest Isus despre care nu se știe ce a făcut până la 30 de ani, eu unul înclin să-l cred pe profesionistul armelor.