Opinii

Săptămâna trecută a trecut ignorată o ştire colosală: o instituţie a renunţat să mai ceară cetăţeanului un act pe care tot ea l-a emis şi pe care, bineînţeles, îl deţine în propriile registre, pe hârtie sau în calculatoare, deci bravo celui care, după 30 de ani, şi-a dat seama cât de stupid e sistemul!

Mai exact 2.125.000 de dolari. Nu pentru o investiție publică, nu pentru o clădire nouă, nu pentru un festival dance sau rock, nu pentru asfaltarea unui drum, ci pentru viața unui copil. Un copil de doar câteva luni! Când tocmai ce ai învățat, ca proaspăt părinte, că viața puiului tău este inestimabilă, îți cade în cap o cifră rece și tăioasă, ca o cerere de răscumpărare: Vrei să trăiască? Scoate două milioane de dolari!

Deși anual se asfaltează câteva zeci de străzi, numărul celor care rămân la stadiul de ulițe cu hârtoape este în continuă creștere. Acesta e paradoxul orădean, că nu prididesc edilii să asfalteze pe cât se dezvoltă noile cartiere. Dar principalul vinovat de toată această problemă e tot Primăria.

Orice proiect european are și constrângeri. În afara faptului că banii sunt mai greu, spre imposibil de furat, odată terminate investițiile, acestea nu pot fi utilizate după bunul nostru plac. Așa ne-am trezit că, în pustia noastră Cetate, hotelul a trebuit să-și închidă porțile fiindcă vreme de 5 ani nu e voie ca să se producă profit acolo.

Pe o străduță din Oradea țevile pocnesc mai des decât dopurile de șampanie prin restaurantele elegante. De câte ori apa rece, apa caldă sau agentul termic se infiltrează la suprafață din străfundurile bătrânei instalații, apare o echipă cu un scenariu bine stabilit: decopertează asfaltul, sapă tranșeea, ajunge la țeavă, taie bucata bolnavă, o sudează pe cea nouă, acoperă la loc, tasează pământul și betonează. Ulterior vine o altă echipă cu o basculă de asfalt și mai multe lopeți, după care, în sfârșit, pe străduța ghinionistă se lasă liniștea.

Poate vă şochez: mie mi-a plăcut sâmbăta trecută la Conferinţa Judeţeană a PSD Bihor! Recunosc, am avut o plăcere sadică, pe care am savurat-o ignorând că unii din cei 648 delegaţi veniseră la sărbătoarea de partid cu maşinile primăriilor. La fel, nu mi-a păsat nici că rezultatul "alegerilor" îmi era clar încă de două săptămâni: pentru că n-a îndrăznit nimeni să-l concureze, Mang a fost reales printr-o simplă ridicare de mâini.

În general, chiar și atunci când sunt foarte bine dotați tehnic, meteorologii o mai dau în bară, că nimic nu e mai schimbător ca vremea. Dar când, pe lângă hazardul acesteia, mai intervine și haosul specific țării noastre, efectele pot fi catastrofale la propriu.

Săptămâna trecută, Mang a jucat o conferinţă de presă în care l-a pictat pe prefect ca pe-un papagal, un novice cu caş la gură, care habar nu are de legi şi o decizie a CCR care, chipurile, le-ar interzice prefecţilor să conteste dispoziţiile preşedinţilor de CJ. Ei, bine, deşi a vrut să dea o lecţie de măiestrie juridică, doar a blufat....

Pe bunică-mea nu cred că ar fi îngrijorat-o un virus apărut în China în vecii vecilor, iar ideea unui conflict între SUA și Iran ar fi lăsat-o la fel de indiferentă. E drept că vremurile s-au schimbat, iar un virus apărut ieri, în China, poate ajunge mâine la tine în oraș, iar un război se poate întinde în întreaga lume cât ai bate din palme...

Primarul Ilie Bolojan vrea să facă o leveșe pe găina care produce ouă de aur. Altfel nu-mi explic de ce s-a gândit să dea parcările orașului unui operator privat. Cred că o afacere care îți bagă în teșcherea 5 milioane de euro anual n-ar trebui scăpată din mână...

... a început deja campania electorală pentru primărie. Actualul primar a câştigat alegerile din greşeală. Intrat în competiţie cu rol de candidat-fantomă, s-a trezit ales în locul celui care trebuia să câştige funcţia, dar care avusese, între timp, o ciocnire frontală cu legea. De atunci, primarul merge la serviciu cu acelaşi elan cu care merg copiii la şcoală în zi de teză.

Ceauşescu ne-a lăsat nişte şarade pe care nu le vom dezlega în veci. Ne-a băgat pe toţi în blocuri, deşi e clar că românul nu ştie, nu poate şi nu vrea să trăiască în condomeniu. Sistemul de termoficare centralizat a fost astfel conceput încât practic e imposibil să faci o contorizare corectă.

Discuţia despre aşa-zisul risc de a-şi pierde pensiile speciale (de serviciu) i-a făcut pe magistraţii din România să-şi fluture cu nervozitate robele la fel cum îşi pun balabustele poalele-n cap când le prinde potera cu ceva ce nu le aparţine. Pentru că şeful PSD a anunţat sesiune extraordinară a Parlamentului pentru abrogarea pensiilor speciale, iar Guvernul are de gând să-şi asume răspunderea pe o asemenea lege, sute de judecători, procurori şi grefieri au ameninţat cu greva, ţipând că anularea pensiilor de serviciu le încalcă independenţa. Ceea ce n-au făcut când politicienii au sluţit legislaţia penală, să nu uităm.

Zilele trecute, Oradea a intrat în colimatorul primarilor celor mai importante orașe din țară, Bucureștiul și Clujul. Și, ca de fiecare dată, fără ca noi să avem vreo vină. Asta nu înseamnă că nu suntem măguliți că ditamai primarii de capitale, de provincie și de țară nu mai pot dormi de grija noastră!

Partid-balama, care s-a obişnuit să-şi ofere „serviciile” când PNŢCD şi PNL, când PD-PDL, când PSD, UDMR nu trăieşte decât din parazitarea partidelor întemeiate sau măcar justificate ideologic, oferindu-le în Parlament, în Consiliile Judeţene şi în Consiliile Locale voturile pentru încropirea unor majorităţi, în schimbul atât al discriminărilor pozitive oferite minorităţii, cât mai ales al privilegiilor pentru liderii acesteia.

Vicepreședintele Consiliului Județean Bihor, Traian Bodea, a venit cu o găleată de cenușă pe care și-a pus-o în cap. După trei ani şi jumătate de șefie, și-a dat seama că la instituția pe care și el o conduce sunt fel de fel de loaze de partid care nu fac nimic. Aflăm că în 2018 au rămas necheltuiți aproape 100 milioane lei, iar anul trecut 52 milioane.

Dacă nu mă înşel, era perioada în care preşedintele Iohannis se contra cu PSD pe marginea numirii unui premier, când Moise Guran a făcut o ediţie a emisiunii "România în direct" pornind de la întrebarea "Care ar fi cea mai potrivită persoană pentru a fi desemnată premier?". Ascultătorii au pomenit multe nume, inclusiv din zona non-politică, printre care, deloc surprinzător, şi al lui... Moise Guran. Ca de obicei, în situaţii critice, oamenii au nevoie de un om, un singur om, care să îi salveze. E posibil ca atunci să-i fi apărut jurnalistului gândul de mărire.

În urmă cu un deceniu, când îşi începea primul mandat, primarul Ilie Bolojan socotea corect că Oradea trebuie înnoită radical, atât prin refacerea sistemelor de apă-canalizare şi de termoficare, cât şi prin reabilitarea clădirilor din centrul istoric, aşa încât acestea să devină atractive inclusiv turistic. Apoi a declanşat cele mai vaste operaţiuni în ambele direcţii, în ciuda contestărilor formulate de adversari.

La cele 100 proiecte aflate în derulare, primarul Bolojan vrea să mai implementeze încă 172, dacă tot a reuşit să rezolve accesarea banilor de la UE. Practic, în felul acesta, în 2020 Bihorul are pe rol 273 lucrări, pentru că vine şi Consiliul Judeţean cu o investiţie. Mă gândesc că au de gând să termine terminalul neterminat, care trebuia terminat cu doi ani în urmă.

O mare parte din sudalmele pe care le încasează autorităţile ar fi evitabile dacă s-ar comunica sincer şi corect pe canalele oficiale. Dar, de cele mai multe ori, în România se preferă tăcerea. S-au făcut paşi mari înainte în domeniul comunicării în ultimii 30 de ani, dar încă suntem departe de lumea în care, atunci când apare o problemă, se organizează rapid o conferinţă de presă, preferabil în direct.

În fiecare an, Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză răsuceşte cuţitul în rana bihorenilor şi ne arată că avem printre cele mai mici salarii din ţară. Este clar că de-a lungul celor 30 de ani nu s-au putut găsi metode de a scăpa de acest loc ruşinos în clasament.

Cred că înălțarea clădirilor în centrul orașului nu este neapărat un lucru greșit. Cu condiția ca Primăria să acorde facilități la alinierea pe înălțime și nicidecum să supraimpoziteze casele mici și inestetice. Însă trebuie mare grijă cu ce arhitecți facem noile plombe. Am văzut câteva clădiri care ar intra lejer la categoria rebuturi...

Numele lor nu sunt importante aici, îi ştiţi bine. Dar apariţia acestor cavaleri ai românismului nu pare să fie accidentală. Discursurile lor împotriva străinătăţii, tot un fel de "Alege cu inima, Doamne fereşte să gândeşti cu creierul!", deviază atenţia de la un adevăr mult mai crud şi mai greu de acceptat – nicio naţiune străină nu ne-a făcut mai mult rău după '89 decât ne-am făcut noi înşine, prin toţi aleşii şi, mai ales, prin nealeşii care au inspirat aer românesc în ultimii 30 de ani.

Ca un glonţ pe la ureche a trecut 2019. Numai prezenţa mare la alegerile europarlamentare şi la referendumul pentru justiţie a făcut posibilă, cred eu, încarcerarea lui Liviu Dragnea şi stoparea, momentan, a agresiunilor PSD împotriva libertăţilor şi buzunarelor românilor. Decisiv, însă, va fi abia 20-20, cum ar fi spus neruşinata Dăncilă...

Niciodată n-a fost atâta lume la Târgul de Crăciun ca anul acesta. Cred că principalul motiv este prezenţa Casei de Sticlă a celor de la Radio Zu. Sunt convins că Primăria a scos bani buni din acest târg pentru că ia cotă parte din încasările comercianţilor, iar la ce puhoi de lume a fost, şi vânzările au fost pe măsură!

Țin mine, v-ați plâns mai anu’ / Când venise Bolojanu’ / Cu vreo zece șantiere, / Că e zgomot, praf și schele. Dar v-ați prins abia acum /  Că de fapt era parfum / Față de ce-i în ăst an. Vinovat: tot Bolojan.

Am făcut o glumiţă pe Facebook săptămâna trecută, în ziua în care era inaugurată noua scenă rotativă a teatrului Regina Maria: "Acuma, că are scenă rotativă, teatrul orădean ar putea avea şi conducere rotativă - o dată Elvira, o dată Daniel. Aşa nu se mai supără nimeni". Mi-am permis să folosesc numele mici ale ultimilor doi manageri ai trupei Iosif Vulcan, Elvira Rîmbu şi Daniel Vulcu, tocmai pentru a sublinia caracterul amical al comentariului.

Cu trei decenii în urmă, Moş Gerilă ieşea din scenă urât, la fel cum intrase, călare pe recuzita comunistă, deschizând şansa revenirii lui Moş Crăciun. În vara următoare, unul dintre bodyguarzii ideologici ai defunctului Gerilă prevestea că până la „România normală” urma să trecem printr-un purgatoriu de 20 de ani.

Dintre toate prostiile pe care le-a făcut PSD în timpul celei mai recente guvernări, una am simţit-o - şi încă o simt - cel mai tare. M-a durut capul când l-am auzit pe Liviu Dragnea promiţând în campania electorală că va fi eliminată taxa de timbru aplicată maşinilor second-hand aduse în România.

Guvernul a aprobat prelungirea centurii Oradiei până la Autostrada A3, care va face legătura cu Ungaria. Va fi un drum de 19 kilometri, cu pod peste Criş şi pasaj suprateran peste şoseaua Borşului. În plus, mai primim şi 22 milioane lei pentru exproprieri. Iar banii pentru centură, peste 150 milioane euro, sunt puşi la dispoziţie de Uniunea Europeană. Este de departe cel mai important şi costisitor obiectiv al oraşului, alături de centrala pe gaz şi magistralele de termoficare.