Opinii

În 2008, când prelua Primăria Oradea, îl știam deja binișor pe Ilie Bolojan. Își începuse ascensiunea cu patru ani înainte. În 2004, câteva luni, fusese consilier județean, unul venit „de la țară”, dar singurul care citea toate proiectele de hotărâri (ceea ce, cred, nu făceau nici măcar șefii Consiliului Județean) și care punea întrebări.

Scandalul privind RAPPS și Exim Bank a pus în lumina reflectoarelor și trei bihoreni de-ai noștri. Pe prim-ministrul Ilie Bolojan, care a scos la iveală mânăria prin care statul român e furat lunar cu 120.000 euro, dar - surpriză - și pe dl Cseke Attila și pe omul său de casă, consilierul Szabó József.

Probabil că, dacă ar fi fost după voia lui, Bolojan ar fi început marea restructurare cu etapa a doua, pentru că acolo zace marea nesimțire a burgheziei bugetare. Numai că, atunci când ești cu vistieria goală și îți bat portăreii la ușă, nu faci ce vrei, ci ce dă bine creditorilor. Sper ca în câteva săptămâni să vedem, totuși, cum sunt puși la respect cei care efectiv spoliază Statul Român.

Dacă administrația locală nu ia măsuri ferme, viața orădenilor va continua să se degradeze. În urmă cu două weekenduri, mii de orădeni au fost siliți să stea la cozi pentru, vorba celor de la AUR, „o coajă de pizza”. Mai exact, pentru o pizza veritabilă, de la mama ei de acasă, din Napoli. Și cum asta nu era de ajuns, nici la noua gelaterie de pe Aurel Lazăr lucrurile n-au stat mai bine. Coada era atât de mare că practic se blocase strada Republicii de cei dornici să dea 2 euro pe un glob de înghețată.

Pe cât entuziasm a generat unor cetățeni, pe tot atâta furie a provocat același personaj, Ilie Bolojan, altora. Pricina? Nu viitoarele creșteri de taxe pe seama contribuabililor, firme și cetățeni din sectorul public și din cel privat, pentru a alimenta veniturile statului, ci anunțatele reduceri din veniturile bugetarilor. „Nu vom cosmetiza, vom tăia”, avertiza premierul la învestitură...

Grea misie are primarul Florin Birta cu atâtea șantiere pe cap. Și dacă ar fi numai acestea, mai treacă, meargă, dar îi mai are pe cap și pe șantieriști. Deja au intrat în folclorul local celebrele bătălii în contestații între Beni Rus și cei de la Erbașu. Acum cred că s-au liniștit, că au atât de mult de lucru, încât nu mai au vreme de mers prin tribunale.

Ăsta era power-play-ul la mijlocul săptămânii trecute, când Ilie Bolojan era încondeiat ca un PSD-ist vopsit, obsedat să bage mâna și mai adânc în „buzunarele românilor”, să „împovăreze sectorul privat” și mai abitir. Să majoreze TVA contrar președintelui Nicușor Dan, care în campanie a dat în scris, chit că nu-i treaba președintelui, că TVA nu se mărește. 

Dacă Ilie Bolojan i-ar cere președintelui Nicușor Dan să-l pună ministru de Externe pe Victoraș Micula, probabil că fostul primar al Capitalei l-ar privi cu albușul ochiului. „Ce treabă ai tu cu ministrul de Externe?”, l-ar întreba, pe bună dreptate. Dar ce treabă are Nicușor Dan cu TVA-ul? E fain să fii chibiț, să-i spui lui Bolojan să nu mărească TVA-ul, dacă iese bine, e meritul președintelui, iar, dacă iese prost, toate oalele se sparg în capul primului-ministru.

Dacă pe vremea lui Ilie Bolojan casele se demolau chiar dacă proprietarii erau încă înăuntru, acum primarul Florin Birta are mari probleme să-și implementeze proiectele. Oamenii s-au deșteptat și se organizează în asociații care la cel mai mic semn de schimbare a geografiei cartierului se adresează justiției.

Radiografia economică pe care Ilie Bolojan a făcut-o vinerea trecută poate fi comparată cu RMN-ul făcut de un medic unui bolnav în stare gravă. În acest caz, pacientului român colectiv.

Aflat la al cincilea mandat, primarul din Lugașu de Jos, Sorban Levente, e un tip popular. Nu pentru toți, dar pentru o majoritate suficient de mare încât să fie răsvotat și reales, fie și cu prețul unor condamnări încasate de apropiați de-ai săi prinși cu fraude electorale. Că „ține cu poporul” o arată generozitatea cu care, de pildă, dă bani și o masă cuplurilor longevive în fiecare an electoral. Nu pe spezele lui, dar ce mai contează cine plătește când dragostea nu doar că plutește în aer ca-n prima zi, ci le trece și prin stomac, ba îl și umple?

La Revoluție, cei cu iuțeală de mână s-au înfipt pe nebăgare de seamă în patrimoniul sindicatelor comuniste și de atunci au devenit un fel de rentieri, pe principiul „nu mă întreba cum am făcut primul milion”. Acum, este evident că nu mai există nicio legătură între vechii sindicaliști care au contribuit la construirea Casei de Cultură a Sindicatelor și cei care o exploatează în prezent...

La cum arată finanțele țării, numai o minune ne mai salvează de falimentul „à la grecque”. Bolojan este speranța multor români, perceput ca singurul capabil să dea semnalul de primenire a clasei politice. Cât de dornică este aceasta de schimbare, însă, se poate vedea din componența delegației PSD la Cotroceni, unde au mers figuri „noi” ca Sorin Grindeanu, Paul Stănescu și Olguța Vasilescu. Au lipsit doar Dragnea, Hrebenciuc și Miki Șpagă.

Fostul primar al Oradiei, Petru Filip, fostul arhitect-șef Andrei Luncan, alți funcționari ai municipalității, șefi ai Regiei Apă-Canal, rectorul Teodor Maghiar și alți „sorbonei” s-au pricopsit în anii '90 cu terenuri pe care ulterior au ridicat vile ori pe care le-au vândut pe bani mulți, intrând în posesia lor prin fraudele unui topograf, fost colonel de grăniceri, făcute publice de BIHOREANUL.

Mare minune dumnezeiască la Oradea! La noi, peștii urcă pe scări în susul Crișului, datorită dibăciei celor de la ABA Crișuri, iar pictorii își vor expune lucrările la Acvariu. E vorba de noua galerie de artă de deasupra parcării de pe strada Independenței. Până acum Vioara Bara, șefa filialei Bihor a UAP, avea ură pe clădire, pe motiv că e din sticlă, deci improprie pentru expoziții. Se pare că s-a răzgândit, dar...

A doua zi după alegeri s-a întâmplat ceva peste care PSD-iștii au trecut foarte ușor. „Tătucul” lor, Ion Iliescu, nu doar că l-a felicitat pe Nicușor Dan, ci a și îndemnat partidele, inclusiv pe cel pe care l-a condus, să treacă peste orice animozități și să sprijine „instituția prezidențială în efortul de a asigura stabilitate, continuitate și direcție clară pentru țară”.

Lumea zice că ne-a trecut glonțul pe la ureche, că era să ne trezim la cârma țării cu un șef de galerie care vede doar băi de sânge, răzbunări, furt de alegeri și alte bazaconii pe care i le dictează băieții deștepți de la Kremlin în serviciu pe la Viena.

Vreau să vă dau două vești, una bună și una rea. Încep cu aia bună: prin PNRR, Oradea a reușit să acceseze 44 de proiecte, în valoare de 318 milioane euro. Vestea proastă este că, deși programul se închide la 31 august 2026, 80% dintre proiecte sunt încă în stadiu de achiziții.

O singură dată a mai trăit generația din care fac parte ura care ne-a întunecat țara între 4 și 18 mai: în anii 90, ai mineriadelor, ai „democrației originale”. Părinții noștri au cunoscut-o în copilărie, când „democrația populară” adusă de tancurile sovietice lichida dușmanii poporului. Părinții lor au avut și ei propriul coșmar, în perioada interbelică.

În data de 7 mai 2025, Camera Deputaţilor, în calitate de cameră decizională, a adoptat o propunere legislativă prin care se modifică legislaţia rutieră în sensul în care şeful Poliţiei Rutiere nu va mai putea dispune reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice dacă persoana sancţionată nu a achitat amenda contravenţională până la data formulării cererii de reducere a suspendării. Vezi câteva detalii importante!

A venit momentul să arătăm ce popor suntem. Problema nu este că o luăm spre Vest sau spre Est, ci dacă idealul nostru sunt maneliștii, băieții din galerie, cei care se laudă pe TikTok cu mașinile bengoase, sau dacă apreciem băieții cuminți, olimpici, care și-au văzut de treaba lor și nu se sparg în figuri...

Trebuie să faci contorsionism dacă ești în biroul domnului primar Florin Birta ca să nu vezi de la fereastră starea jalnică a palatului de pe malul Crișului, cel de lângă Sinagoga Sion. Plase murdare și rupte flutură pe ceea ce pe vremuri era o fațadă. Plăci de OSB și nailonuri țin loc de țiglă și toată coșmelia nu face decât să anuleze aspectul promenadei nu de mult inaugurate...

Acum, că mai are câteva zile de mandat, putem face bilanțul președintelui interimar Ilie Bolojan și socoti ce a făcut pentru bihorenii lui. Scurtul său interimat este onorabil, cu mult peste cei 10 ani petrecuți de Klaus Iohannis la Cotroceni. E drept că nu vorbește trei limbi străine, dar la ce i-a folosit asta neamțului, care le-a utilizat doar să ceară un ceai cald pe pârtia de schi?

Faimos datorită unui film de propagandă anti-UE cu care, în plin război al Rusiei împotriva Ucrainei (și nu doar a Ucrainei), s-a dus la Moscova, unde s-a văzut cu Putin, dar și campaniei împotriva episcopului Oradiei, pe care l-a numit Madam, pentru ca ulterior s-o dea la întors, susținând că îl învinuiește nu fiindcă-i el însuși gay, ci doar de protejarea unor apropiați homosexuali, Ciprian Mega a fost caterisit după o judecată de la care a lipsit premeditat. 

În ultima zi a săptămânii trecute s-au împlinit 20 de ani de la semnarea, în 25 aprilie 2005, a Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, concretizată pe 1 ianuarie 2007. Cu puţin înainte de Ziua Europei, la finele acestei săptămâni, pe 4 mai, când vom alege următorul preşedinte al României ajunse la majorat în UE, am putea da cu piciorul la tot ce am câştigat de atunci.

Concetățeanul nostru Gyuri Haber ne-a promis că va instala un sistem de inteligență artificială, numit Zena, la Spitalul Județean. Azi, când auzi că marile companii se bat în implementări care mai de care mai performante ale AI-ului, pe la mașini și telefoane, parcă ne cuprinde și pe noi mândria că un fiu al orașului s-a gândit la o astfel de măsură în domeniul sanitar.

Oradea arată bine, nu doar în comparație cu alte surate românești, ci și cu orașe de talia ei din Vest. În multe locuri chiar superb, binemeritându-și magnetismul din clipurile turistice și „nielcoșagul” cu care unii localnici o laudă pe rețelele sociale. Baiu-i purtarea altora dintre cei care o locuiesc.

La cât de mult suntem noi iubiți de autoritățile centrale, Bihorul ar putea liniștit să-și declare autonomia. Avem în lucru o autostradă care nu se mai termină, iar ministrul Transporturilor își permite să nu dea ordin de începere a lucrărilor la un tronson, numai pentru că are niște polițe de plătit unui constructor. Despre linia ferată Oradea - Cluj, și implicit spre București, ce să mai zicem? Specialiștii au arătat că gradul de realizare a investiției de 2 miliarde de euro este ceva mai mare decât o alcoolemie de Vaslui.