Opinii

Ciudat destin are și Colegiul Mihai Eminescu din Oradea. Având o vechime uriașă pentru standardele românești, în acest stabiliment se făcea școală - ba și adăpostea o Academie de Drept - încă din vremea când strămoșii elitei politice dâmbovițene de-abia se încurajau să coboare din copaci în tină.

Primarul Florin Birta a solicitat asociațiilor de locatari să pună la dispoziția Primăriei date cu privire la apartamentele care nu sunt ocupate, mai ales că acum nu mai e ca pe vremuri, când exista o carte de imobil cu toate informațiile necesare.

Cu două decenii în urmă am avut șansa să merg în SUA, cu un grup din care făceau parte zeci de primari bihoreni. Întâlniri oficiale, speech-uri etice, dar și un detaliu șocant: deși conduceau comunități în noroaie, fără apă și canalizare, unii aveau la ei limita maximă de cash permisă, 10.000 de dolari, bani de buzunar. Semn că funcțiile nu erau despre înflorirea comunităților, ci despre prosperitatea personală.

E clar că orădenii sunt defecți. Conform spuselor directorului economic al Primăriei, gradul de colectare a impozitelor pe 2025 a fost de 98%. Adică probabil doar cei care au repauzat și n-au apucat să treacă pe la piramidă nu și-au făcut datoria de bravi cetățeni ai urbei. Cifrele par de domeniul fantasticului, dacă le comparăm cu ce e prin țară...

Proiectul merită făcut, pentru că va dezvolta puternic transportul în comun între Oradea și localitățile din jur. Va fi chiar fain să mergi cu tramvaiul până la Aeroport. Sau de acolo în Băile Felix. Sau să poți ajunge tot cu tram-trenul până în Borș, linia urmând să acopere toată zona industrială a orașului și pe cea a comunei.

„Bolojan a pierdut încrederea orădenilor!”. Verdictul îl formula un anume Ioan Mang, pe atunci șef al PSD Bihor, fie-i amintirea trecătoare, în mai 2014. Era după spargerea USL, alianța PSD-PNL formată contra „căpcăunului” Băsescu, când premier și președinte PSD era Victor Ponta, iar, la vârful PNL, Crin Antonescu.

Olguța, această Lady a Băniei reduse la sclipici de Crăciun, consortul Manda, cu tupeu de șmecheraș sătesc (dar aspirând la șefia SRI!), Ciolacu, autorul celui mai mare dezastru bugetar din istoria țării (însă refugiat la Buzău), plus clona lui spână, Grindeanu, haita s-a năpustit asupra premierului Ilie Bolojan să-i conteste reușita astupării găurilor, să-i pună în cârcă prețul dureroasei operații, cu concluzia declamată în cor cu AUR: „Ilie sărăcie!”. Și, firește, cu corolarul: eliminarea lui Bolojan este imperios necesară.

De departe, bihoreanul care a prins cele mai mari demnități în Statul Român este Ilie Bolojan. Pornit de jos, dintr-un post de profesor de școală rurală, a ajuns până la cea mai mare demnitate posibilă: Președinte, chiar dacă interimar, la Cotroceni. Nu-i de colea să fii șef de Senat ca Mihail Sadoveanu, prim-ministru precum Mihail Kogălniceanu sau președinte de țară, ca Ceaușescu, că n-am găsit alt exemplu. Ei bine, acum s-a înscăunat și pe râvnitul post al lui Spiru Haret, cel de ministru al Educației.

Descoperirea de către „vânătoarea de plagiatori” Emilia Șercan a furtului intelectual comis de ministrul Justiției, Radu Marinescu, și apoi reacția premierului Ilie Bolojan riscă să consacre în politica românească, definită funciar de imoralitate, o nouă normă: hoția este condamnabilă, dar poate fi totuși prescrisă. Cum ar veni, dacă ești ministru, faptele anterioare numirii intră la arhivă, CV-ul devine un moft, iar plagiatul, deși „o formă de furt”, după cum s-a exprimat premierul, devine un furt irelevant „în condițiile date”.

Între două runde de sarmale și salată de boeuf, poporul a fost isterizat de marele pericol pe care îl reprezintă scumpirea impozitelor locale. Așa zarvă n-am mai văzut de când RER-ul a scumpit taxa pe gunoi cu un leu cincizeci de bani pe lună. E evident: taxele pe proprietate în România sunt derizorii față de cele din spațiul UE. Dar hai să zicem că nu-i corect să ne raportăm doar la taxe cu occidentalii, pentru că veniturile lor sunt mai mari. Să luăm un exemplu pentru a arăta hecatomba financiară care ne așteaptă...

A plecat mai an / Badea Bolojan / Tocmai la Bucale / Să fie om mare / Și-a ajuns rapid / Mahăr la partid, / Că bieții penelei / Erau vai de ei.

Orădenii care își fac cumpărăturile în centrele comerciale din sudul orașului și șoferii care se deplasează către și dinspre DN 79, până la aeroport sau mai departe, sacrifică, din septembrie, câteva minute la fiecare traversare a șantierului pasajului suprateran dintre ERA și Oradea Shopping City. Dar asta-i nimic pe lângă ce va urma.

Când a început programul de bugetare participativă, mi-am zis că e cea mai democrată formă de a participa nemijlocit la viața urbei. Că ideea s-a cam fâsâit e din cauza întârzierii implementării proiectelor, nu din cauza dezinteresului orădenilor. Cel mai tare proiect mi s-a părut cel prezentat de artistul plastic Roxie Netea, „Oradea 1900”, care a imaginat o lecție de istorie pe arcadele digului de pe malul stâng al Crișului, în dreptul Primăriei...

Documentarul „Justiție capturată” nu a șocat România, a confirmat-o și a trezit-o. A arătat, pe înțelesul tuturor, ceea ce oamenii simțeau de mult: că puterile statului sunt corupte și se acoperă una pe alta. Dar corupția justiției e cea mai ticăloasă dintre toate, fiindcă tocmai justiția ar trebui să sancționeze corupția din toate celelalte puteri și instituții. Or, când judecătorul fură cu hoții, nu mai ai stat de drept, ci un stat de nedrept.

Nu prea cred în efectul benefic al subvențiilor, mai ales dacă se aplică otova. Subvenția la electricitate, de exemplu, n-a făcut decât să-i îmbogățească pe băieții deștepți, înfipți cu toții pe filiere politice. Cea mai vizibilă și sensibilă zonă este, în Oradea, termoficarea.

Criza de la Paltinu, care a lăsat fără apă 15 localități din două județe, este încă un simptom al distrugerii României. Nu de către ruși, ci de propria noastră nerușinare, de corupție, incompetență, prostie. Și nu doar după 1989, ci încă din comunism, când a fost construit barajul, acumularea și bazinul de apă curată care trebuia să funcționeze ca un rezervor când se fac lucrări de reparații, dar care a început să se fisureze în scurt timp de la darea în folosință, în 1988.

Niciodată n-am știut exact cu ce ar trebui să se ocupe un city manager și nici care e locul său în ierarhia Primăriei. Au fost city manageri care n-au lăsat nicio dâră în urma lor și alții care chiar au mișcat lucruri. Acum, Sebastian Lascu, dentistul care a ajuns city manager, are niște planuri care ne vor lăsa - deformație profesională - cu gura căscată. Omul vrea să implementeze inteligența artificială acolo unde orădenii au avut de-a face cel mai mult cu prostia naturală.

Dacă Armata Roșie trece de Ucraina, urmăm noi la rând. Ca de obicei, Oradea vrea să facă excepție și, după ce a demonstrat că se poate face administrație altfel decât în restul țării, acum a luat măsuri specifice pentru pregătirea în caz de război.

Nu cred să fie vreun cetățean al României - poate fac excepție bătrânii din creierii munților ori din cătunele Deltei, lipsiți de internet - care să nu fi aflat cum magistrații, lipiți de privilegiile pensionării precoce și încasării, apoi, a unor pensii greu imaginabile, s-au aburcat pe Himalaya nesimțirii. De pe pisc, unici cum sunt, se oțărăsc la vulgul dator să le achite fără discuții și cât mai vârtos „ochiul dracului”, fără de care nu se simt independenți.

De-abia ce și-a explicat Ilie Bolojan „tracul” resimțit când șeful PNL Vaslui i-a dus în birou un afacerist interesat de schimbarea directorului DSVSA din respectivul județ, că șeful PSD l-a și ștampilat ca fiind cel puțin un instrument al corupților, dacă nu cumva chiar un beneficiar al corupției. „Se dă șpagă de milioane de euro pentru audiențe la nivel național, o adaptare a șpăgii de supraviețuire”, a zis Sorin Grindeanu, împrospătând amintirea fostului vicepremier Dragoș Anastasiu.

Se spune despre Călin Raita, mega-dezvoltatorul care face case și blocuri prin județ, că este un om de afaceri extrem de controversat. Că, practic, nicio casă și niciun cartier pe care le-a făcut nu au fost duse la capăt fără reclamații și scandaluri. Totuși, doar Raita e de vină?...

Nu le crapă obrazul de rușine magistraților din CSM (și altora ca ei)? Cum adică, spusele vicepremierului „nu pot fi” (atenție, nu doar că nu sunt, dar nici măcar nu pot fi!) păreri personale? Ia să-l întrebe magistrații pe orice român dacă în chestiunea pensiilor speciale nu cumva omul simplu gândește la fel ca vicepremierul declarat, iată, inamic al Justiției!

CJ Bihor și Primăria Oradea sunt gata să pună în joc, în următorii trei ani, o sumă serioasă - 18 milioane lei - pentru „promovarea turistică a județului pe piețele internaționale relevante”. Pe scurt, plecând de la constatarea că potențialul orașului, al stațiunilor Băile Felix și 1 Mai, dar și al zonelor montane este insuficient valorificat, cele două administrații își propun ca în perioada 2026-2028 să parieze pe turiști din Europa de Vest.

Oradea a câștigat desemnarea drept Capitală a Tineretului pentru anul 2027. Faptul că am concurat cu Tulcea, Deva și Bistrița arată cam în ce companie ne scăldăm. Sau că diferența între noi și Cluj e uriașă, de vreme ce orașul de pe Someș a fost deja Capitală europeană a Tineretului.

Cazul doctoriței Flavia Groșan - care în pandemie se lăuda cu tratamente minune și acuza medicii din spitale că-și omoară pacienții, dar a ajuns la spital în comă, cu metastaze pulmonare, cerebrale, suprarenale și hepatice, asta după ce au chinuit-o dureri atroce și a crezut că-i trec cu un somn în fotoliu - nu este doar drama ei, a unei persoane. E drama unei țări care s-a lăsat infectată de virusul dezinformării...

La aniversarea unui sfert de secol de existență am să vă spun câte ceva din culisele înființării acestui ziar. Cel mai mare și mai adevărat mogul de presă din România, Adrian Sârbu, pe atunci patronul ProTV-ului, a avut ideea înființării unei rețele de săptămânale cu acoperire națională. Așa au venit la Oradea Cătălin Tolontan, pe vremea aia redactor-șef la Pro Sport, și Dragoș Stanca, cel care deja lansase primul săptămânal la Cluj.

Oradea a împlinit 912 ani, iar pentru onorabila vârstă arată foarte bine. Serbarea urbei a scos în stradă zeci de mii de orădeni mândri de orașul lor. Dacă așezarea aproape milenară este reînnoită și atractivă pentru cei care o vizitează, băștinașii nu și-au pierdut, totuși, din apucăturile provinciale. Suntem departe de vibrația din Cluj sau Timișoara, și probabil că va mai dura până să intrăm în liga orașelor importante.