Opinii

În plin Post al Paștelui, PSD face „regionale” pentru ca activul de partid să-și aprobe liderul - „Jos Guvernul! Jos Bolojan! Jos USR!” - și a programat, la o săptămână după Înviere, un „referendum intern” care să oficializeze obiectivele. Pretextul e arhiștiut: Ilie Sărăcie, cel fără empatie, a luat prea în serios punerea în ordine a statului cocoșat de cheltuieli, datorii și clientelă...

Liberalul Ilie Bolojan a mai numit un orădean șef la București. E vorba de Békési Csaba, un PSD-ist cu vechi state de servicii care, după ce a condus AJOFM Bihor, a preluat funcția de președinte la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului. Mai mult ca sigur că și această numire va fi pusă în cârca premierului care - vai, ce oroare! - ardelenizează spațiul bizantin de peste munți.

În România, totul e să ai numele potrivit și bani fără număr. Joia trecută, Curtea de Apel Alba Iulia a oferit încă o lecție de „justiție” în stil românesc: o condamnare de 3 ani și 1 lună cu executare, stabilită anterior inculpatului Victor Micula, de către Tribunalul Bihor, a fost metamorfozată miraculos în 3 ani cu suspendare. Moștenitorul Imperiului Frutti Fresh a fost tratat indulgent pentru fapte serioase.

Primul-ministru Bolojan a ajuns o sperietoare. Se uită printre sprâncene la bugetari, calculează necesarul de personal, impune reducerea costurilor, taie sporuri, doctorate și excepții. Iar pentru toate acestea e puțin probabil să primească aplauze...

În legătură cu Autostrada Transilvania, am să vă dau două vești proaspete. Una bună, una rea. Cea bună este că, pe teritoriul județului Bihor, A3 va fi finalizată cel târziu peste un an, iar în județul Cluj, chiar mai repede. Vestea rea e că nu ne folosește la nimic.

Numai săptămâna trecută, deși nu și-a făcut două teme, România și-a salvat cam 1 miliard de euro din fonduri UE. În condițiile în care PNRR expiră în august, dar investițiile nu vor fi finalizate, finanțări de 522 milioane euro pentru 9 spitale (inclusiv cel de Infecțioase din Oradea) au fost transferate pe Programul Sănătate, deschis până în 2027.

Ca primar al Oradiei, Ilie Bolojan a  crezut în vocația turistică a urbei și se pare că nu s-a înșelat. Acum, șeful Consiliului Județean, Mircea Mălan, mizează pe dezvoltarea turismului în Bihor, iar rezultatele sperăm să fie la fel de spectaculoase.

În astfel de momente, guvernele responsabile încearcă să reducă vulnerabilitățile. România, însă, asistă la un spectacol invers, căci PSD, partidul major al guvernării, le amplifică. Ultima ispravă e disputa pe buget: în loc să caute cum reducem deficitul, cum păstrăm investițiile, cum menținem credibilitatea financiară, PSD continuă tactica ultimatumurilor și transmite că fie îi sunt acceptate măsurile sociale așa cum le-a propus - totul sau nimic -, fie blochează bugetul și iese de la guvernare...

Agenția Națională de Integritate reușea luna trecută o nouă „captură” în Bihor, anunțând că primarul comunei Husasău de Tinca este vinovat de incompatibilitate pentru că între 2020-2024, ca PFA, a încheiat contracte de 39.000 lei cu Administrația Bazinală de Ape Crișuri.

Când a văzut Ilie Bolojan că în România există aproape un milion de persoane cu handicap, precis că i s-a pornit drujba în portbagaj. Nu-i vorbă, că - la cum se votează - cifrele ar părea chiar mici, dar totuși, cei care au acte că-s bolnavi sfidează media europeană.

Posesorii de permise nu vor avea dreptul să conducă dacă nu își plătesc amenzile rutiere în termen de 90 de zile (și nu 105 zile, cum explica, doct, ministrul Dezvoltării), iar această măsură se aplică „independent” de dispozițiile din codul rutier. Perioada începe la ora 0.00 a celei de-a treia zile lucrătoare de la expirarea termenului de 90 de zile și încetează la ora 24 a ultimei zile de suspendare, iar organul fiscal (primăria) va comunica acest lucru șoferului în primele 30 de zile din cele 90 prevăzute pentru plată.

De o vreme, după ce BIHOREANUL a dezvăluit noi țepe marca Raita, reclamate chiar de clienții acestuia, „Superconstructorul” are un singur răspuns - „Mă piș pe ei” și „Mă piș pe ziarul vostru” - verbalizat compulsiv, incontinent, pe TikTok, singurul „șantier” unde se simte ca peștele în apă. Zicerea lui e ca o deviză, expresia unei „filozofii” de viață și de afaceri care arată cum funcționează promotorul: condus nu de creier, ci de fiziologie, cu riscul de a-și uda propriii nădragi în fața tuturor.

Ciudat destin are și Colegiul Mihai Eminescu din Oradea. Având o vechime uriașă pentru standardele românești, în acest stabiliment se făcea școală - ba și adăpostea o Academie de Drept - încă din vremea când strămoșii elitei politice dâmbovițene de-abia se încurajau să coboare din copaci în tină.

Primarul Florin Birta a solicitat asociațiilor de locatari să pună la dispoziția Primăriei date cu privire la apartamentele care nu sunt ocupate, mai ales că acum nu mai e ca pe vremuri, când exista o carte de imobil cu toate informațiile necesare.

Cu două decenii în urmă am avut șansa să merg în SUA, cu un grup din care făceau parte zeci de primari bihoreni. Întâlniri oficiale, speech-uri etice, dar și un detaliu șocant: deși conduceau comunități în noroaie, fără apă și canalizare, unii aveau la ei limita maximă de cash permisă, 10.000 de dolari, bani de buzunar. Semn că funcțiile nu erau despre înflorirea comunităților, ci despre prosperitatea personală.

E clar că orădenii sunt defecți. Conform spuselor directorului economic al Primăriei, gradul de colectare a impozitelor pe 2025 a fost de 98%. Adică probabil doar cei care au repauzat și n-au apucat să treacă pe la piramidă nu și-au făcut datoria de bravi cetățeni ai urbei. Cifrele par de domeniul fantasticului, dacă le comparăm cu ce e prin țară...

Proiectul merită făcut, pentru că va dezvolta puternic transportul în comun între Oradea și localitățile din jur. Va fi chiar fain să mergi cu tramvaiul până la Aeroport. Sau de acolo în Băile Felix. Sau să poți ajunge tot cu tram-trenul până în Borș, linia urmând să acopere toată zona industrială a orașului și pe cea a comunei.

„Bolojan a pierdut încrederea orădenilor!”. Verdictul îl formula un anume Ioan Mang, pe atunci șef al PSD Bihor, fie-i amintirea trecătoare, în mai 2014. Era după spargerea USL, alianța PSD-PNL formată contra „căpcăunului” Băsescu, când premier și președinte PSD era Victor Ponta, iar, la vârful PNL, Crin Antonescu.

Olguța, această Lady a Băniei reduse la sclipici de Crăciun, consortul Manda, cu tupeu de șmecheraș sătesc (dar aspirând la șefia SRI!), Ciolacu, autorul celui mai mare dezastru bugetar din istoria țării (însă refugiat la Buzău), plus clona lui spână, Grindeanu, haita s-a năpustit asupra premierului Ilie Bolojan să-i conteste reușita astupării găurilor, să-i pună în cârcă prețul dureroasei operații, cu concluzia declamată în cor cu AUR: „Ilie sărăcie!”. Și, firește, cu corolarul: eliminarea lui Bolojan este imperios necesară.

De departe, bihoreanul care a prins cele mai mari demnități în Statul Român este Ilie Bolojan. Pornit de jos, dintr-un post de profesor de școală rurală, a ajuns până la cea mai mare demnitate posibilă: Președinte, chiar dacă interimar, la Cotroceni. Nu-i de colea să fii șef de Senat ca Mihail Sadoveanu, prim-ministru precum Mihail Kogălniceanu sau președinte de țară, ca Ceaușescu, că n-am găsit alt exemplu. Ei bine, acum s-a înscăunat și pe râvnitul post al lui Spiru Haret, cel de ministru al Educației.

Descoperirea de către „vânătoarea de plagiatori” Emilia Șercan a furtului intelectual comis de ministrul Justiției, Radu Marinescu, și apoi reacția premierului Ilie Bolojan riscă să consacre în politica românească, definită funciar de imoralitate, o nouă normă: hoția este condamnabilă, dar poate fi totuși prescrisă. Cum ar veni, dacă ești ministru, faptele anterioare numirii intră la arhivă, CV-ul devine un moft, iar plagiatul, deși „o formă de furt”, după cum s-a exprimat premierul, devine un furt irelevant „în condițiile date”.

Între două runde de sarmale și salată de boeuf, poporul a fost isterizat de marele pericol pe care îl reprezintă scumpirea impozitelor locale. Așa zarvă n-am mai văzut de când RER-ul a scumpit taxa pe gunoi cu un leu cincizeci de bani pe lună. E evident: taxele pe proprietate în România sunt derizorii față de cele din spațiul UE. Dar hai să zicem că nu-i corect să ne raportăm doar la taxe cu occidentalii, pentru că veniturile lor sunt mai mari. Să luăm un exemplu pentru a arăta hecatomba financiară care ne așteaptă...

A plecat mai an / Badea Bolojan / Tocmai la Bucale / Să fie om mare / Și-a ajuns rapid / Mahăr la partid, / Că bieții penelei / Erau vai de ei.

Orădenii care își fac cumpărăturile în centrele comerciale din sudul orașului și șoferii care se deplasează către și dinspre DN 79, până la aeroport sau mai departe, sacrifică, din septembrie, câteva minute la fiecare traversare a șantierului pasajului suprateran dintre ERA și Oradea Shopping City. Dar asta-i nimic pe lângă ce va urma.

Când a început programul de bugetare participativă, mi-am zis că e cea mai democrată formă de a participa nemijlocit la viața urbei. Că ideea s-a cam fâsâit e din cauza întârzierii implementării proiectelor, nu din cauza dezinteresului orădenilor. Cel mai tare proiect mi s-a părut cel prezentat de artistul plastic Roxie Netea, „Oradea 1900”, care a imaginat o lecție de istorie pe arcadele digului de pe malul stâng al Crișului, în dreptul Primăriei...

Documentarul „Justiție capturată” nu a șocat România, a confirmat-o și a trezit-o. A arătat, pe înțelesul tuturor, ceea ce oamenii simțeau de mult: că puterile statului sunt corupte și se acoperă una pe alta. Dar corupția justiției e cea mai ticăloasă dintre toate, fiindcă tocmai justiția ar trebui să sancționeze corupția din toate celelalte puteri și instituții. Or, când judecătorul fură cu hoții, nu mai ai stat de drept, ci un stat de nedrept.

Nu prea cred în efectul benefic al subvențiilor, mai ales dacă se aplică otova. Subvenția la electricitate, de exemplu, n-a făcut decât să-i îmbogățească pe băieții deștepți, înfipți cu toții pe filiere politice. Cea mai vizibilă și sensibilă zonă este, în Oradea, termoficarea.