Actuala Piaţă Emanuil Gojdu, zonă pe care orădenii o cunosc sub denumirea Centrul Civic, nu a fost întotdeauna un spaţiu deschis. La începutul secolului trecut, aici existau mai multe case cu un etaj, cu magazine şi locuinţe, vechea autogară, dar şi vechiul depou de tramvaie, aflat pe locul actualei pieţe agroalimentare.
Pe strada Primăriei, la colţul cu strada Jean Calvin exista, acum două secole, un grânar. Clădirea a fost ulterior transformată în casă de rugăciuni pentru protestanţii orădeni, numărul lor fiind într-o rapidă creştere la începutul secolului 19...
Cetatea Oradea găzduieşte vineri şi sâmbătă o conferinţă-atelier despre memorie, rezistenţă şi educaţie, coordonate ale luptei anticomuniste din România. Locaţia aleasă nu este întâmplătoare, în cetate funcţionând de câteva luni un mic muzeu al rezistenţei anticomuniste, în amenajare permanentă.
În prima jumătate a secolului al XX-lea, locurile de joacă special amenajate pentru copii erau o raritate în Oradea. Locul pentru distracţie al celor mici era strada, parcul sau orice teren viran din oraş. Abia în perioada postbelică, autorităţile locale au căutat variante pentru amenajarea unui spaţiu adecvat pentru copii. Actualul Parc Nicolae Bălcescu a fost transformat în primăvara anului 1957 într-o atracţie pentru întreaga familie.
După jumătatea anilor ’50, în Oradea au început să apară blocurile de locuinţe muncitoreşti. Şantiere s-au deschis în mai multe zone din oraş, dar primul complex de locuinţe ridicate în sistemul sovietic al cvartalului a fost cel din latura vestică a Parcului 23 August, azi Piaţa 1 Decembrie.
Începând de joi, orădenii au la dispoziţie un spaţiu numai al lor pentru conferinţe, dezbateri şi seminarii. În cadrul unui proiect naţional al Fundaţiei Progress, Biblioteca Judeţeană Bihor a răspuns ideii de amenajare a unui Cuib al Democraţiei, în care ONG-urile locale şi cetăţenii să poată să-şi exprime opiniile, într-un mediu prietenos şi organizat.
În colțul sud-estic, aproape de vechea uzină electrică, existau câteva gherete improvizate ca locuințe. Pe acel loc a fost construit în anii ´60 ansamblul de blocuri în sistem cvartal. Zona era părăginită, frecventată de pungași, comercianți ambulanți și chilipirgii de tot felul...
Într-un articol despre sistematizarea urbană a Oradiei, revista Familia din luna ianuarie a anului 1971 prezenta cititorilor câteva din planurile edililor pentru reconfigurarea unor cartiere. În contextul extinderii ariilor de locuinţe din cartierele Zona de Vest, azi Rogerius, dar şi din Nufărul, respectiv aglomerarea axei de circulaţie dintre acestea, urbaniştii aveau în vedere crearea unei rute directe via Ioşia.
Pe lângă Sărbătoarea pomului de iarnă, oricum o zi lucrătoare, în perioada comunistă Revelionul era marcat tot prin manifestări artistice şi reuniuni de familie şi prieteni, întocmai ca în zilele noastre. Evenimentele aveau loc "în tovărăşia vecinilor de apartament", în restaurantele sau cluburile întreprinderilor, unde "la veselia generală îşi vor da concursul brigăzile de agitaţie" formate din angajaţi.
O figură importantă a vieţii bihorene de secol XIX este Partenie Cosma. Născut la Beiuş, a studiat Dreptul la Budapesta, intrând apoi în cancelaria lui Emanuil Gojdu. A fost deputat în Parlamentul maghiar, timp în care a sancţionat prevederea Legii Electorale de stabilire a unui cens mult mai mare locuitorilor din Transilvania, majoritari români, decât celor din Ungaria. La fel, acesta a criticat Legea Învăţământului, prin care predarea în limba maghiară devenea obligatorie pentru toate şcolile.
Legătura peste Crişul Repede dintre actualele pieţe Unirii şi Ferdinand a avut mereu o însemnătate aparte. În perioada Renaşterii, podul lega două cartiere, Oraşul Nou, la sud, şi Olosig, la nord, rupte administrativ şi apoi reunite. Acolo a existat un pod de lemn ce-şi avea capătul sudic undeva între biserica Sf. Ladislau şi locul unde se află acum Primăria, construit la sfârşitul secolului al XVIII-lea din ordinul episcopului romano-catolic Miklós Csáky...