În anii comunismului, luna decembrie era a "sărbătorilor de iarnă", dar şi "luna cadourilor". De Crăciun nu era sărbătoare oficială, nefiind zi liberă şi nici pomenit în vreo publicaţie, chiar dacă îl sărbătorea fiecare familie. La început de decembrie, magazinele erau decorate cu motive specifice perioadei: ghirlande, fulgi de nea şi tradiţionalul "pom de iarnă" împodobit.
Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane şi Şcoala Doctorală de Sociologie, din cadrul Universitatăţii din Oradea, organizează, în perioada 19 – 20 decembrie 2016, conferinţa "Tranziţii. Paşi în cercetarea doctorală în ştiinţe sociale" şi lansarea volumului "Bunăstarea văzută prin ochii copiilor români: rezultatele studiului internaţional "Lumea copiilor", avându-i ca autori pe prof.univ.dr. Sergiu Bălţătescu şi conf. univ. dr. Claudia Bacter.
O privire aruncată pe hărţile din secolul al XIX-lea scoate la iveală că actualul amplasament al Pieţei Regele Ferdinand I era o simplă întretăiere de străduţe. Zona făcuse parte din fosta localitate Olosig, alipită la Oraşul Nou, Subcetate şi Velenţa prin 1860. Locul a primit statutul de piaţă publică imediat după momentul unificării urbei, reprezentând un cap de pod aflat în oglindă cu Piaţa Unirii.
În plină lună decembrie, presărată cu evenimente culturale și specifice sărbătorilor hibernale, Cetatea din Oradea a fost, din nou, gazda unui moment de certă valoare literară și științifică. E vorba despre câteva lansări de carte, grupate într-un singur eveniment, intitulat Maraton Editorial.
Moment aniversar la Biblioteca Universității din Oradea, unde Centrul de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir” Oradea-Chișinău a marcat cinci ani de existență. Evenimentul, care s-a bucurat de o prezență numeroasă, s-a dorit în același timp o pledoarie pentru ca la Oradea să existe un institut de cercetare aflat sub egida Academiei Române.
Puşcăriile politice din perioada comunistă le erau sortite românilor care înfruntau regimul, dar şi celor consideraţi doar potenţial periculoşi pentru regim. BIHOREANUL vă prezintă locurile şi condiţiile de detenţie existente în Oradea pentru "duşmanii" condamnaţi sau, uneori, doar bănuiţi de "uneltire împotriva orânduirii comuniste", aruncaţi în puşcărie chiar şi fără judecată.
Deşi titlul pare să se refere la un singur moment, încremenit în prezent, oarecum acoperit de suspansul unui viitor incert, volumul lansat joi la Oradea de profesorul Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş Bolyai, "Transilvania. Starea noastră de veghe", este o carte de istorie. O istorie care ne arată cine suntem azi şi, de multe, ori, prezice ceva despre viitor.
În anul 1882, în Oradea intrau în funcţiune primele linii ferate industriale, care deserveau fabricile vremii, vagoanele de marfă fiind tractate de locomotive cu abur. De pe calea ferată, vagoanele erau trase pe străzi şi apoi împinse până în curţile întreprinderilor. Vechile linii au fost electrificate în 1906, odată cu construirea primelor linii de tramvai, iar apoi extinse. Căile ferate industriale au fost utilizate până în anii ´90, când zona industrială de pe Calea Clujului şi cea de pe vechea platformă Înfrăţirea au încetat să mai funcţioneze ori şi-au relocat activitatea.
În anul 1876, la Oradea se înfiinţa loja masonică Regele Ladislau, subordonată Marii Loje a Ioaniților, primul mare maestru fiind doctorul stomatolog Berkovits Zsigmond. Cu 15 membri împărțiți în trei grade, ucenici, calfe și maeștri, activitatea Lojei a fost la început preponderent filantropică...
După un sfert de secol de la căderea regimului, tinerii ştiu prea puţine despre felul în care "oamenii muncii", militarii şi elevii erau obligaţi să defileze prin oraş, de 1 Mai şi 23 August, fluturând lozinci de propagandă şi ridicând osanale cuplului de dictatori Elena şi Nicolae Ceauşescu.
Elevi, studenţi şi mulţi curioşi au luat parte, luni seară, la Cetatea Oradea, la o adevărată lecţie de istorie, povestită de un martor al trecutului. Dr. Galina Răduleanu şi-a prezentat la Oradea cartea "Repetiţie la moarte", în care rememorează viaţa în închisorile comuniste. În detenţie, a dezvăluit ea, "am înţeles că a fi viu e cu totul altceva decât a fi în viaţă". "Noi eram vii pentru că ne-am descoperit viaţa interioară", a mărturisit autoarea la Oradea.
Poetul s-a arătat fascinat de Oradea, scriind în numeroase ocazii despre frumuseţea bisericilor şi a palatelor, dedicând chiar şi un poem oraşului ce i-a fost gazdă mai mulţi ani. O parte a operei sale a fost editată la Oradea, "acest oraş inteligent, miraculos şi modern", după cum îl numea...
Data de 12 octombrie are o semnificație aparte pentru Oradea și județul Bihor. În primul rând pentru că aici s-a făcut un pas important către realizarea Marii Uniri. În acea zi a anului 1918, avocatul orădean Aurel Lazăr convoca ședința comitetului executiv al Partidului Național Român, la care au participat membri marcanți ai politicii românești din Transilvania...
La sfârşitul anilor ’80, odată cu dezafectarea vechiului depou de tramvaie din centrul civic, pe locul acestuia s-a mutat Piaţa 23 August, cunoscută ca Piaţa Mare. Aceasta ocupa până atunci terenul delimitat de străzile Sucevei, Kogălniceanu şi Cantemir, soluţie ce era prezentată ca provizorie, întrucât planurile de sistematizare a oraşului vizau construirea unor blocuri de locuinţe pe respectivul amplasament.
Numeroşii negustori, prelaţi, doctori, avocați şi "demnitari" care au trecut prin Bihorul medieval au lăsat mărturii bogate despre aceste meleaguri. Cronicile şi scrisorile străinilor descriu o Oradie fascinantă prin măreţia Cetăţii şi prin importanţa instituţiilor pe care le adăpostea, mai ales a Bisericii Catolice.
Parcul 1 Decembrie a fost animat sâmbătă după-amiază de sute de tineri, dornici să descopere ofertele de practică şi voluntariat ale mai multor ONG-uri locale. 24 de asociaţii din diferite domenii de activitate au fost prezente la târgul EduFest.
Pe 17 septembrie, între orele 14 şi 20, Parcul 1 Decembrie din Oradea va găzdui târgul educaţional în aer liber EduFest. Evenimentul va conţine mai multe tipuri de activităţi, centrate pe tineri şi pe posibilităţile de afirmare a lor în cadrul diferitelor organizaţii. Astfel, cea mai importantă componentă a EduFest va fi târgul ONG-urilor, participanţii venind din diferite domenii.
În perioada interbelică, doar o mică parte a străzilor Oradiei erau amenajate cu pavaj sau asfalt. Acestea se aflau cu precădere în centrul oraşului şi, mai rar, prin cartiere. În anii ´20 oraşul s-a extins, prin dezvoltarea unor "colonii", însă infrastructura rutieră rămânea mereu în urmă.
Pe 23 august 1944, România a ieşit din războiul hitlerist şi s-a aliat americanilor şi sovieticilor. Şase ani mai târziu, acest moment semnificativ pentru începutul procesului de colonizare a României a devenit Zi Naţională. 23 August a fost sărbătorit în toată ţara după un anumit tipar. În dimineaţa de 23 august 1950, la monumentele sovietice din Oradea au fost organizate ceremonii militare şi depuneri de coroane de flori. Tradiţionalul miting a fost ţinut în Piaţa Mareşal Malinovski (astăzi Piaţa Unirii).
Circa 50 de basarabeni au fost, sâmbătă, oaspeţii Oradiei, în cadrul unui proiect turistic de promovare a frumuseţilor României în rândul românilor din Republica Moldova. Ei au fost impresionaţi, între altele, de Piaţa Unirii şi Cetate.
În lunga sa "domnie", fostul preşedinte al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a vizitat Oradea de opt ori, inclusiv pentru o întâlnire cu omologul ungar Janos Kadar. Evenimente regizate cu mult fast şi la care erau obligaţi să participe sute de activişti de partid şi zeci de mii de "oameni ai muncii", vizitele fostului şef al statului erau pregătite minuţios şi efectuate regulat, cu diferite ocazii, mai mult sau mai puţin fericite.
Până în secolul XVIII, zona din proximitatea actualului Parc 1 Decembrie a fost una liberă, destinată protejării cetăţii. După 1700, nu a mai fost delimitată astfel, pentru că cetatea îşi pierduse rolul militar. Astfel, pe amplasament au început să apară primele clădiri. Una din acestea este cunoscută azi sub numele de Magazinul Andrényi sau Oţelul, de la actuala adresă Piaţa 1 Decembrie nr. 4-6. Află povestea ei!
Declanşat la finalul epocii Ceauşescu, planul de sistematizare a satelor a vizat şi Bihorul, unde oficialităţile au prevăzut scăderea de la 87 la 75 a numărului comunelor. Autorităţile comuniste au planificat urbanizarea satelor prin demolarea caselor ţărăneşti şi înlocuirea lor cu blocuri muncitoreşti, aşa încât să "economisească" terenurile care urmau să fie folosite exclusiv în scop agricol.
Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea s-a îmbogăţit cu o nouă secţie. Este vorba despre un mic muzeu al fotografiei, care cuprinde momente din istoria practicării acestei meserii în Oradea, lucrări ale primului fotograf orădean, Mezey Lajos (1820-1880), precum şi o colecţie impresionantă de aparatură specifică. Inaugurarea secţiei s-a făcut concomitent cu vernisarea expoziţiei foto personale Ştefan Tóth, chiar la aniversarea zilei sale de naştere.
Arădean, născut în 1852, Roman Ciorogariu a fost primul episcop ortodox al Oradiei după Marea Unire. Istoricii socotesc perioada sa drept una fastă, cu numeroase realizări, mai ales că vorbim de primul şi cel mai greu deceniu interbelic...
Proiectul Centrului Civic al Oradiei s-a născut greu, de pe planşele arhitecţilor trecând prin orgoliile lui Nicolae Ceauşescu şi prin modificări interminabile. La solicitarea autorităţilor comuniste, arhitecţii orădeni specializaţi în sistematizare au gândit la finele anilor ’70 un plan pentru amenajarea unui spaţiu destinat sediilor instituţiilor administrative şi desfăşurării manifestărilor populare.
Cândva în prima jumătate a secolului al XIX-lea, la marginea cartierului Rât (Rét, în maghiară) al Oradiei a apărut cimitirul Olosig. Amplasamentul era atunci destul de izolat: la capătul străzii Cimitirului, pe un deal, dar totuşi în apropierea Palatului Baroc. Deşi nu i se cunoaşte istoria propriu-zisă, din ziarele locale aflăm că locul era controversat. Vandalizarea mormintelor, violuri şi sinucideri sunt câteva dintre poveştile surprinse de ziare.
Puţini ştiu povestea clădirii din strada Vasile Alecsandri nr. 8 - intrarea în Pasajul Vulturul Negru. Acum mai bine de un secol şi jumătate, în clădirea cu un etaj funcţiona un han pentru drumeţii care aveau treabă prin oraş. Se numea Arborele Verde şi era un spaţiu cultural numai bun de "stat la o şuetă".
Cea de-a doua zi a festivalului European Music Open i-a adus în faţa orădenilor nu pe câţiva dintre cei mai în vogă muzicieni ai momentului, ci pe un grup de oameni de cultură, având rolul de a încânta mintea în primul rând. În lipsa lui Emil Hurezeanu, prins cu "treburi diplomatice", şi pe care mulţi au aşteptat cu nerăbdare să-l asculte, scena Teatrului a fost ocupată doar de patru "actori" ai şuetei culturale: Sever Voinescu, Adriana Babeţi, compozitorul Dan Dediu şi Ioan Holender.
Invitat al conferinţei "Despre spiritul naţional în epoca globalizării", ţinută miercuri în Aula Magna a Universităţii din Oradea, academicianul Eugen Simion şi-a prezentat două volume şi a vorbit atât despre probleme europene, cât şi despre cele naţionale, spunând că "România reală nu este cea denigrată de televiziuni, România reală este cea a culturii"