UE ne tratează aşa cum merităm, ca pe un fel de leneş al satului, căruia, din când în când, i se mai dă băutură şi mâncare pe caiet, numai să stea liniştit şi să nu fure de la vecinii mai gospodari. Occidentul ştie destul de bine că ceea ce se petrece acum în România este o tentativă de debarcare a mafioţilor care au confiscat Statul de către alţi mafioţi care au de gând să-l spolieze.
.jpg)
Iar se plânge lumea că rezultatele la bacalaureat au fost catastrofale. Nimic mai fals! Anul trecut au fost catastrofale; acum, că s-au înregistrat cam aceleaşi procente, pot fi considerate normale. Iar se plânge lumea că rezultatele la bacalaureat au fost catastrofale. Nimic mai fals! Anul trecut au fost catastrofale; acum, că s-au înregistrat cam aceleaşi procente, pot fi considerate normale.
.jpg)
Din când în când, Crişul face victime. Dar, uneori, mai face şi eroi. Acum câteva zile, un absolvent al Universităţii Partium, Fodor Botond Levente, nu a ezitat să se arunce în apele Crişului pentru salva o fetiţă. Acest domn venit să-şi dea licenţa de undeva din Secuime şi-a pus viaţa în primejdie, deşi putea trece nepăsător pe lângă. Nici nu e de prin partea locului, nici nu doreşte ca după studii să rămână în Oradea, şi totuşi a făcut un act care, fără vorbe mari, se numeşte eroism.
.jpg)
Îmi povestea cineva, care în timpul campaniei electorale a străbătut ţara, că la nivel de municipii oferta candidaţilor era interesantă, dar la Consiliile Judeţene a fost o adevărată catastrofă. Eu, însă, nu înţeleg de ce Consiliul Judeţean este considerat o Cenuşăreasă.
Domnule Ministru al Apărării Naţionale, permiteţi să raportez. Am făcut 9 luni de armată. E drept că nu eram prototipul soldatului universal capabil să câştige singur un război, dar mi-am făcut datoria faţă de ţară. Am făcut de gardă pe ger năpraznic, am bătut pas de defilare pe arşiţă, am tras cu mitraliera şi cu tunul, am mers în aplicaţii. Ştiu ce înseamnă trei soldaţi la două pateuri, ţambalul sau sectorul.
Alexandru Mudura e reprezentantul pitoresc şi fascinant al unui oraş şi al unei lumi care nu mai există. Oradea în care a copilărit era populată de români, maghiari, evrei şi alte nationalităţi care se amestecau genetic şi lingvistic deopotrivă, un exemplu fericit de multiculturalism redescoperit de localnici abia după intrarea României în UE. Acum, la o vârstă respectabilă, patronul Lotus Center e gata să împărtăşească din experienţa sa, pentru "schimbarea la faţă a ţării". Dar sunt oare conducătorii pregătiţi să-i accepte ideile?
Neoprotestanţii s-au săturat şi ei să fie minţiţi de coreligionarii care vreme de patru ani s-au limitat să facă doar gargară. Nu-i mai poţi prosti pe oameni cu personaje desprinse din "lumea celor care nu cuvântă", gen Jolţa, sau cu un Ţîrle care doar a blocat judeţul cu certuri.
Când domnul Cseke era ministru al Sănătăţii spuneam că ar trebui să rezolve trei lucruri importante: să desfiinţeze spitalelele în care cei mai calificaţi medici sunt brancardierii, să preia la Minister fondurile Casei Naţionale de Sănătate şi să implementeze eliberarea reţetelor în sistem informatic. A reuşit doar să mai rărească din stabilimetele care erau de fapt doar nişte locuri de cazare a muribunzilor.
Atenţiune! Orice asemănare cu realitatea este scandaloasă! Candidatul UDMR a participat la un maraton de 24 de ore. Vizită la viitorul Centru Oncologic. La intrare, un paznic cu o coadă de lopată: "Stai! Stai, că trag! Cine-i?". "Sunt eu, fostul ministru". "Ai cancer?". "N-am!". "Atunci nu-ţi dau voie să intri".
N-am auzit ca orădenii să fure maidanezi, şobolani de pivniţă sau mâţe de tomberon. Poate aşa deveneam şi noi un popor carnivor. Mă tot întreb ce e în mintea găinarilor care se pretează la cules de panseluţe de pe domeniul public. De fapt, e impropriu să le spui găinari, ci mai degrabă pomalăi sau florescenţi.
Acum se fac alegeri pentru funcţia de decan la Medicină. Profesorul Bumbu e convins că nu poate lupta pentru acest post câtă vreme e la cheremul mulţimii din facultate. Căci unde-s mulţi coeficientul de inteligenţă se împarte la participanţi, aşa că şansele sale sunt nule. Şi uite aşa are drum deschis un june care din brancardier şi cărător de geantă al Unchiului va ajunge mare decan.
Se spune că în viaţă de două lucruri nu poţi scăpa, de Fisc şi de moarte. Care va să zică Fiscul e ca moartea, dacă nu mai rău, iar în România, unde sunt mai multe taxe pe cap de locuitor decât oriunde în lume, asocierea nu-i deloc forţată. Ei bine, iată că noul Guvern a produs prima minune care va zgudui lumea creştină. A reuşit să învingă moartea, pentru că a putut îngenunchea Fiscul.
Pentru frumoasa staţiune Băile Felix ar fi floare la ureche să prospere - şi odată cu ea întreaga comunitate locală - mergând cu motoarele în plin tot sezonul. S-a văzut că de 1 Mai nu mai aveai loc de turişti. Staţiunea ar putea fi destinaţia favorită de sfârşit de săptămână a clujenilor, arădenilor şi sălăjenilor. Iar în restul timpului, turism balnear cât cuprinde!
E păcat că serviciul de pază şi ordine e un fel de batalion disciplinar mobilat doar de cei cu bube - sau fără nimic - în cap. E regretabil că tinerii nu înţeleg că nu ai voie să-i înjuri pe poliţişti, pentru că jigneşi nu neapărat persoana în uniformă, ci autoritatea statului.
.jpg)
Am avut ocazia să asist la o dezbatere a candidaţilor pentru funcţia de rector al Universităţii Oradea. Impresii amestecate. Unii sunt simpli pioni, exponenţi ai vechii conduceri, care se agaţă de putere sperând că mai apare un Unchi providenţial care să salveze şandramaua. Câţiva domni încă necopţi, dar promiţători. Şi, în fine, oameni decişi să schimbe ceva, pentru că altfel Univesitatea dispare.
.jpg)
Anul acesta, oferta partidelor pentru fotoliul de primar al Oradiei pare mai bună decât cea pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean. Sigur, partidele mici încă nu şi-au desemnat candidaţii, dar aceştia oricum nu au alt rol decât să facă ceva rumoare în timpul campaniei. Aşa că la judeţ, cu mici excepţii, se întrezăresc aceleaşi figuri vechi şi, vrei-nu vrei, uzate.
.jpg)
Trist şi nemeritat destin are Muzeul Ţării Crişurilor! Şi asta pentru că totdeauna cei care erau chemaţi să-i decidă soarta n-au fost la înălţimea momentului. Când s-a pus problema retrocedării Palatului Baroc, dacă aveam conducători destoinici şi existau şi parteneri oneşti de dialog din partea bisericii, altul era viitorul instituţiei.
Când am văzut megaescrocheria cu Roşia Montană mi-am zis că nu e cazul să mă agit, că noi suntem aici, iar cianurile departe. Chit că e supărător să-l vezi pe şeful statului cum laudă un proiect care produce câteva mii de tone de cianură pentru câteva secole. Când văd, însă, că nişte inconştienţi din actualul Guvern dau liber la exploatarea gazelor de şist, asta nu mai pot suporta. Să bagi otravă în apa din Felix e inacceptabil chiar şi pentru cea mai umilă ţară din Africa.
Acum, că tot vin alegerile, mi-ar plăcea să avem un primar care să ţină cont şi de micile mele dorinţe. Pentru buzunarul meu. Indiferent cu ce va fi alimentat CET-ul, cu gaz, cărbune sau lapte de pasăre, buzunarele noastre vor rămâne tot goale dacă nu termoizolăm blocurile. Asta ar avea şi avantajul că ar mai pune o pată de culoare peste cenuşiul comunist al cartierelor muncitoreşti.
ANRSC-ul lui Mircea Matei a hotărât ridicarea licenţei CET-ului. Şi nu oricum. Haidamacii trimişi de orădeanul nostru în control au dispus remedierea neregulilor până în aprilie, dar anularea licenţei au şi decis-o cu o lună mai devreme. Şi uite-aşa, acest Rege Lear portocaliu vrea să văduvească Oradea de 77 milioane de euro, bani de la UE pentru modernizarea CET-ului. Iar astfel de acţiuni jegoase vor continua, pentru că la indivizi de teapa lui Matei singurul lucru pozitiv e probabil RH-ul.
Între sistemul individual de încălzire şi cel centralizat, e de preferat primul. Asta pentru că este la mintea cocoşului că-i mai simplu să foloseşti o conductă subţire de gaz decât să transporţi apă fierbinte în ţevi groase de un metru. În plus, dacă doi plăvani de pe scară nu-şi achită cheltuielile, în sistemul centralizat dârdâie toţi locatarii.
.jpg)
În vreme ce procurorii anticorupţie îşi dădeau cu pumnii-n cap, Curtea reacţiona ferm şi previzibil. E ca pe vremea lui nea Nicu, când la interogatoriu erai bătut de două ori: o dată ca să spui tot şi apoi ca să nu mai spui nimic. Indiferent că-i vinovat sau doar fraier, maestrul Sava oricum nu iese bine din această afacere, iar Justiţia cu atât mai puţin.
Polo-ul orădean trece printr-un moment fast. Avem două echipe în play-off, pe lângă consacraţii de la CSM Digi intrând între primele patru echipe româneşti şi junii de la CS Crişul. Din păcate, însă, ne bucurăm că suntem fruntaşi în satul nostru, adică în ţară, pentru că la nivel european stăm mai prost de când a fost debarcat antrenorul Cornel Gordan.
Există o organizaţie relativ nouă a tineretului maghiar, condusă de domnul Istvan Csomortanyi, care în ultimul timp s-a afirmat puternic. Prima ieşire la rampă, lăudabilă de altfel, a fost când acesta a cerut ca vechiul patrimoniu industrial al oraşului să fie ocrotit. Aşa au aflat orădenii că vechea moară Emilia se autodemolează, iar pasarela de la Gară e pregătită pentru tăiere.
Oradea a fost izbită de un viscol cum rar s-a mai văzut, iar fenomenul se poate repeta peste 25 de ani sau peste trei săptămâni. Dar cred că, dacă în loc să avem 14 utilaje de deszăpezit, aveam 100, tot nu făceam mare lucru. Eliminarea zăpezii în cartiere este o treabă complicată, aşa că pe viitor utilarea RER trebuie făcută cu cap. Altminteri, bieţii locatari nu vor putea ieşi din parcări decât tot îngropând în nămeţi maşinile vecinilor.
.JPG)
Unii dintre absolvenţii Universităţii mai sunt numiţi şi sorbonei. Recrutaţi în general din rândul celor trecuţi bine de vârsta bacalaureatului, cu funcţii prin vămi şi servicii, aceştia au dus iremediabil la decredibilizarea învăţământului superior orădean. Mă întreb unde sunt dascălii oneşti care ar putea schimba din temelii putreda instituţie ctitorită de Unchiu'? Căci mă îndoiesc că şcoala superioară orădeană e populată în exclusivitate de sorbonei şi ghergheleşi.
Jolţârleanul Botus Traseisticus este denumirea ştiinţifică a unui animal politic specific României, o corcitură între peştele sanitar care mănâncă rahatul de pe fundul acvariului şi gibonul cu creier mic care se bate cu pumnii-n piept.
.jpg)
Minunea s-a produs. După decenii de somnolenţă, cvasi-inexistentul Consiliu al Concurenţei a constatat că marile firme petroliere şi-au bătut joc cu neruşinare de popor. Dar, ca la noi, la nimeni: în loc să le ardă o amendă de 10% din cifra de afaceri, cât permite legea, s-a mulţumit cu un nesemnificativ 3%, adică o parte infimă din ce au reuşit să smulgă din buzunarele cetăţenilor.
Iată că vârful de lance al primarului Ilie Bolojan, Gavril Grebenişan, pleacă de la conducerea Spitalului Judeţean. Mişcarea era previzibilă încă de când Ritli jr. a fost propulsat spre şefia unităţii, dar junele parcă n-a avut stomac să suporte atacurile aduse tatălui său...
.jpg)
Aho, aho, copii şi fraţi, / BIHOREANU-l ascultaţi / Şi n-o să regretaţi. / Anul ăsta care trece / A fost an de nota 10. / Nu contează c-a fost criză / Că toţi şefii-au fost în priză / Şi-au muncit săracii, zău, / De-o ducem aşa de... bine.