Au picat 110.000 de copii la Bac. Se spune că motivul principal e că n-au fost lăsaţi să copieze. Nimic mai fals. Dacă erau cu adevărat împiedicaţi să fure, nu treceau nici un sfert. Au picat mai mult de jumătate, dar nu-i nicio tragedie, căci o mare parte din pretendenţi nici n-aveau ce să caute la liceu.
.jpg)
Unchiul Maghiar a făcut o gaură de 25 milioane euro, dascălii iau 500 de euro pe un examen, dar celebră devine o profesoară inconştientă care primea broşe din aur de numai câteva sute de lei. Nu pot pricepe în ruptul capului de ce cadrele acceptă să treacă studenţi cu semne clare de retard. Prin astfel de malversaţii, practic îşi bat joc de propria meserie, pentru că ajung colegi cu nişte doctori care ştiu tot atâta meserie cât un brancardier.
În România, după mediul politic, lumea fotbalului e cea mai murdară. Fie că vorbim de Federaţie, Comisia Centrală de Arbitraj, Liga lui Mitică sau Comisia de Licenţiere, peste tot întâlnim şulfe, bişniţari, ofiţeri acoperiţi, spălători de bani, mincinoşi şi evazionişti pe care, într-un stat de drept, i-ar lega un singur lucru: cătuşele.
În mod cert, Paprika n-a dorit să omoare pe cineva. Dar atunci când s-a urcat beat la volan şi a condus cu peste 100 km/h prin oraş, devenise o maşină perfectă de ucis. Iar pentru asta trebuie să plătească. Dar oare e singurul vinovat?
Studenţii de la Arhitectură şi-au pus talentul la contribuţie şi au născocit mostre de mobilier urban pe care le-au amplasat, demonstrativ, pe malul Crişului. Astfel, scaune extrem de originale s-au contopit cu peisajul.
Iniţial am crezut că această instituţie este concepută să asigure joburi pentru activiştii de partid, loazele şi pipiţele lor. De fapt, nu e altceva decât o uriaşă puşculiţă de unde se plătesc ANL-uri şi săli de sport la sate. Din banii de sănătate se fac drumuri imaginare şi se cumpără turme de oi din care se scrie numele celui mai iubit fiu al poporului pe dealurile Bucovinei.
Suntem mândri de înaintaşii noştri care au reuşit să ridice o splendoare de Teatru în mai puţin de doi ani. Dar puţini ştiu că au trebuit 70 de ani pentru ca orădenii să se poată hotărî unde să-l amplaseze.
Din biroul său luxos, întemeietorul grupului Selina rememorează câteva crâmpeie din copilărie şi tinereţe: "de Paşti, în clasa a-II-a eram în opinci" ,"de la 8 ani, vreme de 6 ani am fost slugă pe timpul vacanţei de vară", "am fost 7 fraţi la părinţi", "mi-am confecţionat singur patine pe opinci". "A fost visul meu, la un moment dat, să mă îmbogăţesc", spune Beni Rus, aflat în plin conflict cu Radu Ţîrle, preşedintele Consiliului Judeţean, pe care l-a catalogat "paranoic" şi "pericol public pentru Bihor".
Virilul şi exuberantul Dominique Strauss-Kahn este, de câteva zile, un tip mai reţinut. Reţinut de poliţia americană, pe motiv că a violat o cameristă într-un hotel new-yorkez. Surprinzător, presa franceză a încercat să ne lămurească cum că Ştroţcanul ar fi un violator de ispravă, un pervers onorabil şi un dezaxat fermecător.
Incredibil, dar într-o universitate unde doi din trei rectori sunt puşcăriabili şi puşi să restituie statului 25 de milioane de euro, există o Comisie de Etică, care a decis că Gavril Grebenişan, managerul de la Maternitate şi totodată profesor la inginerie, a adus prejudicii grave Sorbonicii de pe malul Peţei. De fapt, nu e decât o răzbunare a rectorului Cornel Antal, supărat că i-au fost supăraţi soţia, prietenii şi şogorii.
Ce ne facem cu ţiganii? Cum îi integrăm în societate? Unii zic că prin muncă, dar pentru mulţi dintre ei asta înseamnă exterminare. Alţii zic că prin educaţie dar, să fim sinceri, avem probleme serioase să-i educăm şi pe cei cu pielea mai albă. Iar să trăiască la nesfârşit din mila publică nu-i o soluţie din moment ce toată populaţia e sărăcită.
Dacă îl asculţi cu atenţie, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Dumitru Voloşeniuc, spune multe. Ca de pildă că deţine o firmă de pariuri, că nu prea colaborează bine cu Radu Ţîrle, că aeroportul internaţional e doar un vis, sau că avem dreptate să concluzionăm că actualul Consiliu Judeţean şi-a ratat mandatul..
Am avut ocazia, de cele mai multe ori tristă, să merg prin spitalele orădene. La vechiul spital municipal, lăsat în paragină de clanul Maghiar pentru că doctorul Negrini a refuzat să le pupe inelul, aşteptam din clipă în clipă bombardamentul, căci atmosfera era de război. După o scurtă vizită prin saloanele de la ortopedie, am şi ieşit afară să verific dacă pe frontispiciu scrie "Spital" sau "Arbeit macht frei".
Era normal ca, de Paşti, să povestesc şi eu despre minunile care se petrec la noi în judeţ. Căci cine crede că doar la Caracal s-a îmburdat căruţa cu "specialişti" se înşală. Avem şi noi locuri care ar putea stârni uimirea lumii. De ce să facem turism banal, prin Deltă sau la mare, când am putea oferi mapamondului monumente - e drept, de prostie omenească - de cea mai bună calitate?
Mulţi spun că halul în care a ajuns Federaţia Patronilor se datorează preşedintelui acesteia, Puiu Lucian. Nimic mai fals, el doar şi-a făcut datoria. Aceasta este în valoare de 7 miliarde de lei vechi, iar şansele de recuperare a creanţelor sunt aidoma conducerii Federaţiei: nule.
Mi-am propus să nu mai scriu despre domnul Radu Ţîrle, pentru că este un caz clasat. De departe este cel mai slab preşedinte de consiliu judeţean, de la formarea statului centralizat dac încoace. Dar nici nu pot să rămân indiferent când se declară impotent în faţa presei.
.jpg)
Strategia energetică a oraşului e varză, cu toate că are la bază alimentarea cu gaz. Primăria a scris un generos proiect european pentru o asemenea centrală şi, spre ghinionul nostru, banii chiar vor veni. Nu acelaşi lucru pot spune însă despre gaz, în legătură cu care nu sunt sigur că va ajunge la noi.
Ne permitem să ţinem 700 de slujbaşi, mulţi cu Pielăria de Sorbonica la bază, cu masterat în Cibernetică la Marghita şi doctorat în Spectrofotometrie la Vadu Crişului, dar Oradea nu are bani pentru un salariu de arhitect cu normă întreagă. Nici măcar arhitectul şef al oraşului nu e de meserie...
Orădeni, vi se pregăteşte ceva! De acum înainte, tot ce înseamnă chioşc, înjghebare, şandrama sau coteţ va trebui să fie "made in Italy". Românii au uitat de mult cum se îndoaie o tablă de trompetă, cum se sudează un cornier sau cum se montează un geam. În schimb, italienii, între două pizze şi o lasagna, ne vor face chioşcuri standard, ca la Roma.
Dacă un Vuşcan aruncă o piatră într-o baltă cu apă termală, de fiecare dată se vor găsi câţiva preşedinţi de asociaţii de locatari să sară după ea. În realitate, însă, povestea cu gigacaloria mai ieftină în cartierul Ioşia se bazează pe un şir de ilegalităţi, iar acum a venit momentul scadenţei.
Ungurii n-au de ce să-şi facă iluzii. Ajunge ca USL-aşii să facă majoritate în 2012 şi să vedeţi atunci cine pe cine pupă şi mai ales unde. Singurul care a rămas demn şi vertical a fost premierul Emil Boc. De la înălţimea lui nu a trebuit să se aplece pentru a-l pupa în dos pe Marko. A trebuit doar să se ridice pe vârfuri şi să ţuguieze buzele către "dragii prieteni de guvernare".
Cine crede că doar primarii pedelişti au primit bani pentru săli de sport în pustietăţi, se înşală. Mergeţi prin satele cu populaţie maghiară să vedeţi mândreţe de construcţii, atât doar că, din pricina drumurilor, nu poţi ajunge acolo nici cu vehicule militare. Sau poate sunt impracticabile tocmai în ideea de autonomie, ca satele să fie complet izolate.
Mie-mi place de actualul ministru al Sănătăţii. Şi asta nu neapărat din cauză că are grijă de judeţul natal. Ci pentru că, în ciuda aspectului său de copil cuminte, demonstrează multă tărie de caracter la cârma unui minister mamut şi mare consumator de resurse financiare.
Directorul Regionalei Vamale, Călin Vesa, nu pare prea afectat de ce se spune pe seama vameşilor. Nici nu-i de mirare. E un supravieţuitor care mai bine de 20 de ani a rezistat în sistem, indiferent de partidul aflat la putere. Ceea ce ţine aproape de domeniul miracolului...
Am două veşti, una bună şi una rea. Încep cu aia rea. Doi directori de deconcentrate au fost reţinuţi pentru mită. Vestea bună este că ceilalţi directori sunt, încă, în libertate. Se pare că la Oradea circulă sloganul "Şpăgile mici şi dese / Cheia marilor succese". Doar că e vorba de succesele DNA-ului.
Eu cred că separarea teatrului în două entităţi distincte nu face decât să statueze formal o stare de fapt care exista dintotdeauna. Dar sunt convins că s-ar fi putut găsi formule mai eficiente de restructurare. O instituţie unică, cu o singură contabilitate, cu serviciu de personal comun, cu maşinişti, plasatori şi atelier de producţie care să deservească toate entităţile componente ar fi redus cheltuielile şi mai mult.
La ce ne mai trebuie Consiliu Judeţean câtă vreme aleşii ridică mâinile la tot ce li se vâră sub nas, semn că se predau fără luptă? Când instituţiile responsabile au început reducerile de personal încă din 2009, consilierii noştri s-au prins abia în 2011 că în cultură e dezmăţ pe bani publici şi mimează o restructurare, dar care nu aduce economii, ci doar segregare. Şi măsurile le-au luat numai după ce nişte muzicanţi duhnind a pălincă au început să dea cu arcuşurile peste degete şefilor judeţului.
Domnule şef al Poliţiei Române, chestor Liviu Popa! Sunteţi fiu al acestor meleaguri şi mă doare să văd că vă legaţi numele de iniţiativa desfiinţării posturilor comunale şi, implicit, de alungarea de la ţară a şefilor de post.
Din 17 şi până-n 19 ianuarie, românii şi-au propus să nu mai alimenteze la pompe, în semn de protest faţă de scumpirea nesimţită a combustibililor. Vorba perversului din Târgu Ocna: "Ori suntem şoferi, ori nu mai suntem!". Avem ocazia să arătăm companiilor petroliere că nu pot să-şi bată joc la infinit de noi.
Am pus titlul între ghilimele pentru că e o parafrază la romanul lui Dinu Săraru "Nişte ţărani". Ne-am obişnuit să stăm cu ochii pe primarii marilor oraşe, în vreme ce aleşii de la ţară zburdă prin fondurile publice şi comit minuni pentru care cu siguranţă ar merita măcar beatificaţi, dar nu de Biserică, ci de DNA.