Mulţi spun că halul în care a ajuns Federaţia Patronilor se datorează preşedintelui acesteia, Puiu Lucian. Nimic mai fals, el doar şi-a făcut datoria. Aceasta este în valoare de 7 miliarde de lei vechi, iar şansele de recuperare a creanţelor sunt aidoma conducerii Federaţiei: nule.
Mi-am propus să nu mai scriu despre domnul Radu Ţîrle, pentru că este un caz clasat. De departe este cel mai slab preşedinte de consiliu judeţean, de la formarea statului centralizat dac încoace. Dar nici nu pot să rămân indiferent când se declară impotent în faţa presei.
.jpg)
Strategia energetică a oraşului e varză, cu toate că are la bază alimentarea cu gaz. Primăria a scris un generos proiect european pentru o asemenea centrală şi, spre ghinionul nostru, banii chiar vor veni. Nu acelaşi lucru pot spune însă despre gaz, în legătură cu care nu sunt sigur că va ajunge la noi.
Ne permitem să ţinem 700 de slujbaşi, mulţi cu Pielăria de Sorbonica la bază, cu masterat în Cibernetică la Marghita şi doctorat în Spectrofotometrie la Vadu Crişului, dar Oradea nu are bani pentru un salariu de arhitect cu normă întreagă. Nici măcar arhitectul şef al oraşului nu e de meserie...
Orădeni, vi se pregăteşte ceva! De acum înainte, tot ce înseamnă chioşc, înjghebare, şandrama sau coteţ va trebui să fie "made in Italy". Românii au uitat de mult cum se îndoaie o tablă de trompetă, cum se sudează un cornier sau cum se montează un geam. În schimb, italienii, între două pizze şi o lasagna, ne vor face chioşcuri standard, ca la Roma.
Dacă un Vuşcan aruncă o piatră într-o baltă cu apă termală, de fiecare dată se vor găsi câţiva preşedinţi de asociaţii de locatari să sară după ea. În realitate, însă, povestea cu gigacaloria mai ieftină în cartierul Ioşia se bazează pe un şir de ilegalităţi, iar acum a venit momentul scadenţei.
Ungurii n-au de ce să-şi facă iluzii. Ajunge ca USL-aşii să facă majoritate în 2012 şi să vedeţi atunci cine pe cine pupă şi mai ales unde. Singurul care a rămas demn şi vertical a fost premierul Emil Boc. De la înălţimea lui nu a trebuit să se aplece pentru a-l pupa în dos pe Marko. A trebuit doar să se ridice pe vârfuri şi să ţuguieze buzele către "dragii prieteni de guvernare".
Cine crede că doar primarii pedelişti au primit bani pentru săli de sport în pustietăţi, se înşală. Mergeţi prin satele cu populaţie maghiară să vedeţi mândreţe de construcţii, atât doar că, din pricina drumurilor, nu poţi ajunge acolo nici cu vehicule militare. Sau poate sunt impracticabile tocmai în ideea de autonomie, ca satele să fie complet izolate.
Mie-mi place de actualul ministru al Sănătăţii. Şi asta nu neapărat din cauză că are grijă de judeţul natal. Ci pentru că, în ciuda aspectului său de copil cuminte, demonstrează multă tărie de caracter la cârma unui minister mamut şi mare consumator de resurse financiare.
Directorul Regionalei Vamale, Călin Vesa, nu pare prea afectat de ce se spune pe seama vameşilor. Nici nu-i de mirare. E un supravieţuitor care mai bine de 20 de ani a rezistat în sistem, indiferent de partidul aflat la putere. Ceea ce ţine aproape de domeniul miracolului...
Am două veşti, una bună şi una rea. Încep cu aia rea. Doi directori de deconcentrate au fost reţinuţi pentru mită. Vestea bună este că ceilalţi directori sunt, încă, în libertate. Se pare că la Oradea circulă sloganul "Şpăgile mici şi dese / Cheia marilor succese". Doar că e vorba de succesele DNA-ului.
Eu cred că separarea teatrului în două entităţi distincte nu face decât să statueze formal o stare de fapt care exista dintotdeauna. Dar sunt convins că s-ar fi putut găsi formule mai eficiente de restructurare. O instituţie unică, cu o singură contabilitate, cu serviciu de personal comun, cu maşinişti, plasatori şi atelier de producţie care să deservească toate entităţile componente ar fi redus cheltuielile şi mai mult.
La ce ne mai trebuie Consiliu Judeţean câtă vreme aleşii ridică mâinile la tot ce li se vâră sub nas, semn că se predau fără luptă? Când instituţiile responsabile au început reducerile de personal încă din 2009, consilierii noştri s-au prins abia în 2011 că în cultură e dezmăţ pe bani publici şi mimează o restructurare, dar care nu aduce economii, ci doar segregare. Şi măsurile le-au luat numai după ce nişte muzicanţi duhnind a pălincă au început să dea cu arcuşurile peste degete şefilor judeţului.
Domnule şef al Poliţiei Române, chestor Liviu Popa! Sunteţi fiu al acestor meleaguri şi mă doare să văd că vă legaţi numele de iniţiativa desfiinţării posturilor comunale şi, implicit, de alungarea de la ţară a şefilor de post.
Din 17 şi până-n 19 ianuarie, românii şi-au propus să nu mai alimenteze la pompe, în semn de protest faţă de scumpirea nesimţită a combustibililor. Vorba perversului din Târgu Ocna: "Ori suntem şoferi, ori nu mai suntem!". Avem ocazia să arătăm companiilor petroliere că nu pot să-şi bată joc la infinit de noi.
Am pus titlul între ghilimele pentru că e o parafrază la romanul lui Dinu Săraru "Nişte ţărani". Ne-am obişnuit să stăm cu ochii pe primarii marilor oraşe, în vreme ce aleşii de la ţară zburdă prin fondurile publice şi comit minuni pentru care cu siguranţă ar merita măcar beatificaţi, dar nu de Biserică, ci de DNA.
Obiceiul de a merge la mărimile zilei cu sorcova este pe cale de dispariţie. Pentru că mergi degeaba. Baţi la poarta viloiului şi, după ce te latră câinii o jumătate de oră, iese un rândaş să-ţi spună că domnu' şef nu e acasă, e dus cu sorcova. Ca să ne fie totuşi bine anul viitor, BIHOREANUL a decis să-i sorcovească pe aleşii noştri de la distanţă.
M-am tot gândit dacă aş putea adapta colinzile străbune la personalităţile locale. În mod cert aş începe cu o excepţie. Deşi femeile nu colindă, Simona Iancu ar trebui să-i cânte lui Mircea Matei. Şi ce ar fi mai potrivit decât: "Sculaţi sculaţi, nu dormiţi / Vremea e să vă treziţi"?... Dar uşor de zis, greu de făcut. Şi cu sculatul, şi cu trezitul.
Marea vină a lui Teodor Maghiar e că s-a crezut Dumnezeu. Iar un om bisericos ca el trebuia să ştie că o asemenea blasfemie nu rămâne nepedepsită.
Atunci când vine vorba de Beni Rus, domnul Radu Ţîrle devine surprinzător, are umor şi agită ameninţător pixul în care stă puterea de a semna situaţiile de lucrări.
În Dicţionarul Postrevoluţionar Explicativ al Limbii Române, definiţia licitaţiei sună aşa: "Tentativă, de cele mai multe ori reuşită, de a da o notă de legalitate unor acte de tâlhărie menite să servească din punct de vedere financiar mafia politico-economică".
Dacă tot vrem să transformăm Oradea într-o atracţie turistică, hai să ne imaginăm cum vede un călător venit din Apus centrul municipiului nostru. În primul rând, i se confirmă bănuiala că ţara asta e plină de escroci. Toate monumentele din centru sunt acoperite cu plase. Carevasăzică, la noi până şi clădirile iau plasă!
.jpg)
Războiul dintre Primărie şi Prefectură pe faţadele clădirilor monument s-ar putea să aibă un deznodământ rapid şi, mai important, fericit. Luând ca model soluţia gândită de Primăria Oradea, Guvernul a decis ca faţadele clădirilor, în toată ţara, să poată fi renovate de autorităţile locale, urmând ca acestea să recupereze ulterior banii de la locatari.
Cine a fost în sediul Inspectoratului Judeţean de Poliţie cu 15 ani în urmă şi revine acum are impresia că intră în altă lume. Clădirea, "amenajată" la origini aşa încât să te apese, e azi un loc dacă nu foarte primitor, măcar luminos şi modern. Iar în locul unui "organ" ce năduşeşte abundent sub caschetă te întâmpină comisarul şef Adrian Bucur, un tip stilat, la costum, având pe birou un calculator care chiar este utilizat!
Am avut ocazia să vizitez şantierele Oradiei. În vreme de criză se construiesc concomitent patru poduri, se deschid noi bulevarde, se amenajează toate malurile Crişului, se "turbează" giraţii, se aduc firme în Parcul Industrial, se asfaltează străzi, se fac parcări. Oraşul e cuprins de o frenezie a construcţiilor de parcă am fi în an electoral.
3.650 de zile, 520 de săptămâni, 120 de luni, 10 ani şi 518 apariţii. Acum 10 ani, sub ochii atenţi ai magiştrilor Cătălin Tolontan şi Dragoş Stanca, se lansa săptămânalul BIHOREANUL. Într-un tiraj de vis, de 12.000 de exemplare, la care s-a mai făcut o suplimentare de 4.000, a izbucnit în presa locală ceva ce nu s-a mai văzut.
Discuţia despre viitoarea faţă a centrului Oradiei a fost un nou prilej al ecologiştilor de a-şi arăta muşchii. Splendidele palate Secession sunt obturate de tufe şi arbuşti netunşi de pe vremea lui Dej, dar iubitorii de clorofilă nu dau nici un milimetru înapoi.
Imaginaţi-vă că, în timpul meciului, mânjii de la FC Bihor intră la cabină pe motiv că la antrenamente antrenorul îi aleargă, în loc să-i lase să joace table. Sau cum ar fi ca, la o premieră, actorii teatrului să părăsească scena pentru că nesimţitul de director nu-i lasă să consume alcool la repetiţii?
Fost senator PD şi apoi europarlamentar, liberalul Radu Ţîrle a devenit cu adevărat cunoscut - şi controversat - din 2008. Ales primul preşedinte uninominal al Consiliului Judeţean, a intrat rapid în „clinciuri" cu vicepreşedintele Alexandru Kiss, cu propriul partid, dar mai ales cu patronul firmei Selina, Beniamin Rus, cu care se războieşte pe lucrările publice fără să cedeze niciun pas. BIHOREANUL a fost curios să afle cum de îşi permite atâtea...
Visul meu e să mă retrag la ţară. Mi-aş dori să prind un apartament în blocul ANL construit la Mişca. Cum care Mişca? Satul din comuna Chişlaz. Cum care Chişlaz? Comuna aia situată undeva între Munchen şi Odessa.