Am două veşti, una bună şi una rea. Încep cu aia rea. Doi directori de deconcentrate au fost reţinuţi pentru mită. Vestea bună este că ceilalţi directori sunt, încă, în libertate. Se pare că la Oradea circulă sloganul "Şpăgile mici şi dese / Cheia marilor succese". Doar că e vorba de succesele DNA-ului.
Eu cred că separarea teatrului în două entităţi distincte nu face decât să statueze formal o stare de fapt care exista dintotdeauna. Dar sunt convins că s-ar fi putut găsi formule mai eficiente de restructurare. O instituţie unică, cu o singură contabilitate, cu serviciu de personal comun, cu maşinişti, plasatori şi atelier de producţie care să deservească toate entităţile componente ar fi redus cheltuielile şi mai mult.
La ce ne mai trebuie Consiliu Judeţean câtă vreme aleşii ridică mâinile la tot ce li se vâră sub nas, semn că se predau fără luptă? Când instituţiile responsabile au început reducerile de personal încă din 2009, consilierii noştri s-au prins abia în 2011 că în cultură e dezmăţ pe bani publici şi mimează o restructurare, dar care nu aduce economii, ci doar segregare. Şi măsurile le-au luat numai după ce nişte muzicanţi duhnind a pălincă au început să dea cu arcuşurile peste degete şefilor judeţului.
Domnule şef al Poliţiei Române, chestor Liviu Popa! Sunteţi fiu al acestor meleaguri şi mă doare să văd că vă legaţi numele de iniţiativa desfiinţării posturilor comunale şi, implicit, de alungarea de la ţară a şefilor de post.
Din 17 şi până-n 19 ianuarie, românii şi-au propus să nu mai alimenteze la pompe, în semn de protest faţă de scumpirea nesimţită a combustibililor. Vorba perversului din Târgu Ocna: "Ori suntem şoferi, ori nu mai suntem!". Avem ocazia să arătăm companiilor petroliere că nu pot să-şi bată joc la infinit de noi.
Am pus titlul între ghilimele pentru că e o parafrază la romanul lui Dinu Săraru "Nişte ţărani". Ne-am obişnuit să stăm cu ochii pe primarii marilor oraşe, în vreme ce aleşii de la ţară zburdă prin fondurile publice şi comit minuni pentru care cu siguranţă ar merita măcar beatificaţi, dar nu de Biserică, ci de DNA.
Obiceiul de a merge la mărimile zilei cu sorcova este pe cale de dispariţie. Pentru că mergi degeaba. Baţi la poarta viloiului şi, după ce te latră câinii o jumătate de oră, iese un rândaş să-ţi spună că domnu' şef nu e acasă, e dus cu sorcova. Ca să ne fie totuşi bine anul viitor, BIHOREANUL a decis să-i sorcovească pe aleşii noştri de la distanţă.
M-am tot gândit dacă aş putea adapta colinzile străbune la personalităţile locale. În mod cert aş începe cu o excepţie. Deşi femeile nu colindă, Simona Iancu ar trebui să-i cânte lui Mircea Matei. Şi ce ar fi mai potrivit decât: "Sculaţi sculaţi, nu dormiţi / Vremea e să vă treziţi"?... Dar uşor de zis, greu de făcut. Şi cu sculatul, şi cu trezitul.
Marea vină a lui Teodor Maghiar e că s-a crezut Dumnezeu. Iar un om bisericos ca el trebuia să ştie că o asemenea blasfemie nu rămâne nepedepsită.
Atunci când vine vorba de Beni Rus, domnul Radu Ţîrle devine surprinzător, are umor şi agită ameninţător pixul în care stă puterea de a semna situaţiile de lucrări.
În Dicţionarul Postrevoluţionar Explicativ al Limbii Române, definiţia licitaţiei sună aşa: "Tentativă, de cele mai multe ori reuşită, de a da o notă de legalitate unor acte de tâlhărie menite să servească din punct de vedere financiar mafia politico-economică".
Dacă tot vrem să transformăm Oradea într-o atracţie turistică, hai să ne imaginăm cum vede un călător venit din Apus centrul municipiului nostru. În primul rând, i se confirmă bănuiala că ţara asta e plină de escroci. Toate monumentele din centru sunt acoperite cu plase. Carevasăzică, la noi până şi clădirile iau plasă!
.jpg)
Războiul dintre Primărie şi Prefectură pe faţadele clădirilor monument s-ar putea să aibă un deznodământ rapid şi, mai important, fericit. Luând ca model soluţia gândită de Primăria Oradea, Guvernul a decis ca faţadele clădirilor, în toată ţara, să poată fi renovate de autorităţile locale, urmând ca acestea să recupereze ulterior banii de la locatari.
Cine a fost în sediul Inspectoratului Judeţean de Poliţie cu 15 ani în urmă şi revine acum are impresia că intră în altă lume. Clădirea, "amenajată" la origini aşa încât să te apese, e azi un loc dacă nu foarte primitor, măcar luminos şi modern. Iar în locul unui "organ" ce năduşeşte abundent sub caschetă te întâmpină comisarul şef Adrian Bucur, un tip stilat, la costum, având pe birou un calculator care chiar este utilizat!
Am avut ocazia să vizitez şantierele Oradiei. În vreme de criză se construiesc concomitent patru poduri, se deschid noi bulevarde, se amenajează toate malurile Crişului, se "turbează" giraţii, se aduc firme în Parcul Industrial, se asfaltează străzi, se fac parcări. Oraşul e cuprins de o frenezie a construcţiilor de parcă am fi în an electoral.
3.650 de zile, 520 de săptămâni, 120 de luni, 10 ani şi 518 apariţii. Acum 10 ani, sub ochii atenţi ai magiştrilor Cătălin Tolontan şi Dragoş Stanca, se lansa săptămânalul BIHOREANUL. Într-un tiraj de vis, de 12.000 de exemplare, la care s-a mai făcut o suplimentare de 4.000, a izbucnit în presa locală ceva ce nu s-a mai văzut.
Discuţia despre viitoarea faţă a centrului Oradiei a fost un nou prilej al ecologiştilor de a-şi arăta muşchii. Splendidele palate Secession sunt obturate de tufe şi arbuşti netunşi de pe vremea lui Dej, dar iubitorii de clorofilă nu dau nici un milimetru înapoi.
Imaginaţi-vă că, în timpul meciului, mânjii de la FC Bihor intră la cabină pe motiv că la antrenamente antrenorul îi aleargă, în loc să-i lase să joace table. Sau cum ar fi ca, la o premieră, actorii teatrului să părăsească scena pentru că nesimţitul de director nu-i lasă să consume alcool la repetiţii?
Fost senator PD şi apoi europarlamentar, liberalul Radu Ţîrle a devenit cu adevărat cunoscut - şi controversat - din 2008. Ales primul preşedinte uninominal al Consiliului Judeţean, a intrat rapid în „clinciuri" cu vicepreşedintele Alexandru Kiss, cu propriul partid, dar mai ales cu patronul firmei Selina, Beniamin Rus, cu care se războieşte pe lucrările publice fără să cedeze niciun pas. BIHOREANUL a fost curios să afle cum de îşi permite atâtea...
Visul meu e să mă retrag la ţară. Mi-aş dori să prind un apartament în blocul ANL construit la Mişca. Cum care Mişca? Satul din comuna Chişlaz. Cum care Chişlaz? Comuna aia situată undeva între Munchen şi Odessa.
Până când a fost numit directorul Casei de Cultură a Municipiului, nici eu n-am auzit când Flavius Bunoiu a venit din Oltenia la Oradea. Omul a fost răsplătit pentru că în campania electorală a lipit, cu talent, afişe cu liberali. Odată ajuns stăpân pe banii publici şi-a adus gaşca să se aboneze la fondurile Primăriei.
Recunosc că niciodată n-am avut o părere prea grozavă despre şefii de sindicat. Asta poate şi pentru că am văzut cu ochii mei ce fel de specimene s-au înghesuit după Revoluţie să conducă sindicatele, în speranţa că vor împărţi în continuare tichete de butelii şi vor repartiza locuinţe.
.jpg)
Petru Filip s-a supărat ca văcarul pe sat, poate şi din cauză că nu era vorba de satul său natal. De când bihorenii l-au trimis în Capitală să facă politică (nici acum nu ştiu dacă pentru a-i reprezenta sau pentru a scăpa de el!), domnul senator a aplicat tactica pământului pârjolit: când venea vorba de judeţul Bihor nu făcea altceva decât să bage tălpi, contre şi strâmbe. Dar ceva s-a schimbat subit..
.jpg)
Decât să plătim câteva sute de mii de euro pentru castel, mai bine dăm 5.000 de euro unui avocat stagiar care nu doar că va câştiga clădirea în instanţă, dar îi va pune pe OMV-işti şi la plata daunelor pe perioada cât au ocupat abuziv imobilul.
.jpg)
Ca cioara la bombardier. Ca carasu' la submarin. Ca curca-n lemne. Aşa s-au uitat consilierii judeţeni la proiectul de hotărâre cu privire la concesionarea aeroportului Oradea...
.jpg)
În copilărie ne alegeam un amic, de obicei pe cel mai fraier şi începeam următorul dialog: "Ăsta-i omul meu!". "Îţi dau un leu pe el!". "Fac ceva pe leul tău!". "Şi eu pe omul tău!"... Este şi cazul politicienilor noştri...
Pornind de la cazul poluării olfactive care a iritat Oradea în ultimele săptămâni, Ovidiu Dăescu, directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bihor, prezintă o "hartă" actualizată a Bihorului, cu minusurile şi plusurile sale ecologice. Ca norocul, mai sunt şi plusuri...
.jpg)
Dacă s-ar fi respectat principiul "omul potrivit la locul potrivit", tragedia de la Maternitatea Giuleşti putea fi evitată. Mă gândesc la fostul nostru prefect Ghiţă Sârb care ca jurist plimbă hârtii prin Ministerul Sănătăţii în loc să facă ceea ce ştie mai bine: să monteze instalaţii de climatizare. Că doar e frigotehnist!
Oare ce primar şi pe câte parale acceptă să amplaseze în imediata vecinătate a oraşului o fermă de creştere a porcilor? E drept că domnul Filip are circumstanţe atenuante, dar chiar nimeni nu i-a spus că e vorba de o adevărată bombă ecologică? Şi când spun că fostul primar are circumstanţe atenuante e pentru că în zona sa folclorică porcii se cresc altfel decât la noi.
N-am fost un fan al piramidei din Primărie, m-am îndoit mai ales de oportunitatea construirii ei, pe seceta asta bugetară. Dar sunt convins că, până la urmă, orădenii se vor bucura de noile condiţii, iar primarul nici nu-şi va face vilă la Paleu din comisioane şi nici nu se va încurca, de exemplu, cu nora şefului comunităţii armene.