Spitalul la Primărie
În sfârşit ceva concret în procesul de descentralizare, spitalele vor fi trecute în subordinea Primăriei. S-a dovedit că politizarea într-un domeniu aşa de sensibil ca sănătatea poate deveni mortală.
În sfârşit ceva concret în procesul de descentralizare, spitalele vor fi trecute în subordinea Primăriei. S-a dovedit că politizarea într-un domeniu aşa de sensibil ca sănătatea poate deveni mortală.
S-au supărat pe noi studenţii pentru observaţia că la StudFest au fost mai mulţi organizatori decât spectatori. Ca să îndulcesc amarul junilor sorbonei, am să fac o rectificare.
O fi criză în toată Europa, însă la noi tragedia e că n-are cine să ne scoată din ea. De 20 de ani ne conduc doar beţivi, foşti activişti PCR, curve, imbecili, tâlhari şi demagogi.
Îmi place încăpăţânarea domnului Bolojan. Tenacitatea cu care a luptat pentru parcul industrial, chiar dacă pentru asta a trebuit să meargă cu basca-n mână pe la Bucureşti. Inflexibilitatea de a construi un pod rutier la pontoane, în ciuda demersurilor ecologiştilor aduşi taman din Munţii Apuseni.
Dacă am fi pus un prim-ministru pe criterii de competenţă, nu de obedienţă... Dacă în loc să numărăm cuburile de gheaţă din whisky, am fi numărat şomerii din sectorul privat...
Dacă tot s-a pus primul ministru să reguleze Oradea, măcar să nu-l lăsăm s-o facă la propriu. De aceea, le sugerez concitadinilor să înalţe pragul la uşi cu 30 de centimetri. Aşa, în mod sigur Boc nu le mai poate penetra în casă, că doar nu-i alpinist!
Tare m-am bucurat când, proaspăt ajuns primar, domnul Bolojan a luat jugulara directorilor de regii, băieţii ăia "deştepţi" şi îmbâcsiţi. Era normal să-şi pună propriii oameni, chiar dacă mai nepricepuţi, dar măcar cinstiţi. Din păcate diletantismul a rămas, iar cinstea s-a cam pierdut pe parcurs.
Ce n-au reuşit iredentiştii din Harghita în 20 de ani au reuşit PDL-iştii în juma' de mandat. Bihorul a devenit autonom teritorial, pentru că, la cum arată drumurile, nimeni nu mai poate pătrunde în judeţ.
În dezvăluirea divorţului fostului episcop Laszlo Tokes, marea hibă nu e că am tratat acest subiect, până la urmă de cancan, ci cum am descoperit tărăşenia. E ca şi cum, de exemplu, important nu e că soţul îşi bate muierea cu călcătorul şi-şi dezmiardă copiii cu drujba, ci că nana din capul satului a aflat grozăvia.
Parafrazând un vestit rapper din Aştileu, am ajuns să cânt: "Drumuri ca-n Bihor nu găseşti niciunde / Poţi să dai în gropi da' te şi poţi ascunde".
Premierul Boc, şi el universitar de elită, când a văzut că Sorbonica orădeană va fi anexată Universităţii din Cluj, a zâmbit ca Horthy după dictatul de la Viena.
În controversata problemă a podului din Ioşia, ecologiştii orădeni, rămaşi de mult în adormire ca masonii, parcă au fost treziţi de PDL. A fost de ajuns ca Mircea Matei să dea un semnal pentru ca verzii să se opună şi ei...
Părerea mea e că oamenii lui Filip n-au de ce se îngrijora. Căci nu poate vopsi Bolojan atâtea case câte şi-au procurat PDL-iştii într-un singur mandat.
Unul din cei care trebuiau să-l ancheteze pe Unchiu' Maghiar m-a întrebat de ce-l atacăm pe domnul rector pentru că dânsul, pe lângă regretabila greşeală, a făcut multe fapte bune...
Există voci care spun că eforturile lui Seremi pentru construirea unui aquaparc în Sânmartin nu sunt dezinteresate, că terenul pe care se va amplasa investiţia este al lui.
Priviţi feţele unora dintre suporteri şi vă veţi da seama că, într-adevăr, fotbalul e un fenomen. Moace schimonosite, băieţi veniţi la o cafteală cu jăndarii, priviri inteligente capabile să se exprime doar prin muşchi.
Cică americanii de la Bechtel, dacă nu-şi primesc banii, îşi iau catrafusele şi pleacă acasă. La ce păcătoşi suntem, n-avem noi norocul să scăpăm de ei!
Pe când preşedinte al Consiliului Judeţean era domnul Kiss, singura firmă care câştiga mai toate licitaţiile era Selina. De când a venit domnul Ţîrle, Asfamixt rade tot.
Plecarea domnului Mircea Matei din Consiliul Local a constituit o mare pierdere pentru noi, ziariştii. Cine să mai dea cu scaunele de pământ? Cine să atace la baionetă duşmanul politic?
Din păcate, criza impune noi ajustări la Universitatea din Oradea. Păi, cum să dispară funcţiile de decan, decan adjunct, ajutor de decan sau subdecan? De aceea s-au chinuit oamenii să-şi dea doctorate, să comită plagiate sau să dea din coate?
Fiecare cioară crede că puiul ei este cel mai blond de pe cracă şi croncănitul lui e cel mai minunat tril de privighetoare. Aşa gândesc şi aleşii noştri, astfel că au apărut Ebe şi Honoriuşi.
În Somalia, copiii n-au primit cadouri de Crăciun pentru că nu au fost cuminţi. Adică nu s-au spălat pe mâini înainte de mâcare şi nici n-au mâncat tot. Moşul însă nu ştia că de fapt pe acolo nu prea curge apa, iar de mâncare nici nu poate fi vorba.
Aho, aho, copii şi fraţi, Staţi puţin şi nu mânaţi Şi urarea-mi ascultaţi!
Speram că la Judeţ lucrurile încep să intre în normal. Mai un târg gastronomic într-o sală de sport, mai o întâlnire cu bihorenii din Bucureşti, mai o promovare a judeţului pe la Strasbourg.
Dacă, totuşi, nicicum nu putem lămuri orădenii cu binefacerile civilizaţiei, nu ne rămâne decât să angajăm nişte cetăţeni care să împrăştie bălegar pe asfalt. Măcar aşa, cei care nu se pot rupe de influenţa rurală se vor simţi ca acasă.
Gigi Becali a avut o campanie egală cu valoarea lui, adică cu zero. O singură expresie colorată, referitoare la preşedintele ţării: «E atât de urât că nu l-aş lăsa la stână, că-mi sperie oile».
Există viaţă după moarte? Există clasă fără bani strânşi de la elevii ei? Există liceu fără fondul şcolii?
În vreme ce criza şi odată cu ea poporul sunt pe cale de dispariţie, în lipsă de pâine ne mulţumim cu circul.
Acum, în plină campanie elctorală grija politicienilor faţă de oamenii sărmani este de-a dreptul înduioşătoare. Brusc şi-au adus aminte că există pensionari care au nevoie de ajutoare din partea Primăriei pentru că din 4-5 milioane nu se mai poate trăi.
Speram că, în timp, Oradea va deveni un adevărat focar de ştiinţă şi cultură. Iar timpul mi-a dat dreptate. Din păcate, e vorba de cultura virusului AH1N1, numit şi gripa porcină sau gripa nouă.