Opinii

Sper ca războiul să se termine cât mai repede, pentru că pierderile de vieţi sunt uriaşe, iar numărul refugiaţilor creşte enorm. Pe de altă parte, există riscul - şi nu numai la noi în ţară - ca elanul populaţiei care îi sprijină pe refugiaţi să scadă în timp...

Dacă stau să socotesc, în familia mea sunt deja patru generaţii care nu au participat ca şi combatanţi la vreun război. Ultimele două generaţii nici n-au făcut stagiul militar. Lunga perioadă de pace ne-a asigurat tuturor nu doar o prosperitate să zicem rezonabilă, ci şi un dezinteres total faţă de pericolele care ne pot pândi.

Jur că isteria cozilor la benzină de miercurea trecută nu m-a uimit. În noua criză declanșată de război, mii de români au dovedit doar că n-au învățat nimic din cea precedentă, a pandemiei, luând cu asalt stațiile de carburanți fix cum făcuseră acum doi ani pentru a stoca drojdie, făină, hârtie igienică și ce mai vreți. 

Când s-a vorbit de situaţia geostrategică din estul Europei a fost ignorat un important pion: Ţara Beiuşului. A fost nevoie doar de un semnal de alarmă dat de beiuşeni, pentru ca toată România să fie pusă pe jar. Au ajuns oamenii să meargă la pompe cu pungi de plastic, cu bidoane, cu brichete, doar plase de rafie n-am văzut la şoferii care doreau să-şi facă provizii.

Când în zonă limba română e oropsită rău, când nu există practic decât posturi de televiziune ruseşti (vă daţi seama ce  părere îşi pot face basarabenii despre războiul de la graniţele lor cu o asemenea propagandă), tu te apuci să le faci băştinaşilor leagăne şi alei, în loc să-i împrieteneşti cu limba română? E ca şi cum ai trimite în aceste zile cumplite, drept ajutor în Ucraina, bigudiuri şi truse de unghii.

M-a cuprins revolta când am aflat că refugiaţii ucraineni au fost întorşi de la graniţă de poliţiştii de frontieră unguri pe motiv că nu au paşapoarte biometrice. Apoi mi-a venit inima la loc şi mi-am adus aminte de marele Ion Creangă, care spunea: "Ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur, prind curaj". E semn că nu doar politicienii noştri sunt de toată jena...

Acum 15 ani, toate regiile Primăriei erau pe minus. Vă dați seama cât se putea fura dacă piețele, inclusiv cea de vechituri, tocau banii contribuabililor? La două luni după ce a fost decapitată conducerea măiastră a fostului primar, au ajuns brusc pe plus. Nu datorită geniului managerial al noilor slujbași, ci pentru că pur și simplu s-au stopat furturile.

Nu este întâmplător că, deşi autorităţile dormitează, societatea civilă se mobilizează atât de rapid. Asta, pentru că într-o ţară în care singurele spitale noi sunt construite din donaţii private, în care politicienii s-au decuplat total de la nevoile populaţiei, românii şi-au dat seama că, dacă vor să supravieţuiască, trebuie să se descurce pe cont propriu.

Credeţi că după acest chix răsunător va fi pedepsit vreun slujbaş de la CNAIR? Sau că lui Beni i se va arăta pisica la viitoarele licitaţii? Este scandalos să vedem că nici măcar copiii noştri nu vor apuca să se bucure de o investiţie lansată încă de pe vremea lui Adrian Năstase. Şi asta pentru că angajaţii de la CNAIR habar n-au să facă un caiet de sarcini coerent şi limpede şi, chiar dacă au habar, sigur n-au chef de muncă.

Orice am face în Oradea, oricât am asfalta, demola, planta și construi, rămâne o problemă nerezolvată. E vorba despre salariile sub așteptări ale unor locuitori care vor să fie la fel de apreciați precum clădirile urbei în care locuiesc. Evident că nu poți transforma niște analfabeți funcțional în IT-iști, deși Universitatea noastră se chinuie să-i umple cu diplome. Punctul slab al orașului rămâne această instituție...

Iată că, după aproape un deceniu, episcopul Böcskei a temperat, cel puţin în această chestiune, agresivitatea din discursurile etniciste ale politicienilor, mutând însemnătatea statuii şi a locului unde va fi aşezată dinspre "întâietatea maghiară" către elemente ce ţin de tradiţie şi de spiritualitatea creştină. Cu primarul de-a dreapta sa şi cei doi şefi de partide spectatori, prelatul nu a vorbit despre maghiaritatea regelui Ladislau, ci despre "tradiţia creştină şi culturală a locului".

EuropeanBestDestinations.com, un site dedicat turismului din Europa, a inclus şi Oradea pe lista locurilor care merită vizitate în 2022. Compania ne onorează, că suntem în aceeaşi oală cu Viena, Roma sau Londra. Imediat au apărut voci care se revoltă de prezenţa noastră în clasament, cât timp avem o grămadă de probleme, de la cele mai mici salarii la o grămadă de străzi neasfaltate.

Anul a început cu stângul pentru câteva spitale din Bihor, iar pricina nu e mult-trâmbiţata "subfinanţare a sistemului" (când sănătatea dispune de miliarde de euro nu înseamnă că-i sărac, ci dezorganizat, risipitor şi jecmănit). Nu, de data asta vinovaţi sunt managerii şi şefii lor, primarii în subordinea cărora se află!

Dacă studiem strategia de dezvoltare a judeţului şi a Oradiei, vedem că grosul banilor merg pe drumuri. De la centuri la şosele, la poduri şi pasaje, toate menite să ne facă deplasarea mai uşoară şi viaţa mai frumoasă.

Strada George Enescu intră într-un amplu proces de destructurare. Dacă până acum vedeam clădiri dărâmate, multe pe bună dreptate, pentru că erau nişte cocioabe, de data asta buldozerul se pregăteşte să violeze vechea policlinică de copii, ulterior ajunsă policlinică cu plată.

Alintată odinioară "draga noastră ANI" de Băsescu şi ministrul Monica Macovei, Agenţia Naţională de Integritate a devenit, din sperietoare pentru politicieni cu averi ilicite şi cu mari conflicte de interese, o moară de măcinat praf. O caricatură.

Degeaba Bolojan face reduceri de personal şi-i bagă pe oameni în priză dacă gealaţii din partid scuipă pe munca lui, folosind aceleaşi metode păguboase de 30 de ani...

Începe să se termine perioada de penitenţă în care nu puteam face profit sau aduce îmbunătăţiri la investiţiile din fonduri europene. E cazul ca în Piaţa Unirii să se găsească o soluţie pentru sporirea iluminatului, pentru că seara parcă ai pătrunde în orizontul 4 din mina Lupeni. 

Marțea trecută, cu două zile înainte ca INSCOP să dea publicității rezultatele celui mai recent sondaj, conform cărora AUR e cotat pe locul II în preferințele alegătorilor (20,6% intenții de vot, după PSD - 34,3% și înaintea PNL - 16,6%), deputatul de Bihor Mihai Lasca, ales pe lista acestui partid (și dat afară mai degrabă pentru că i-a fost dat în vileag trecutul penal, nu pentru că îl are!), strângea pe Facebook 5.700 de „voturi” cu o postare intitulată, pieziș, „Ro-Exit, salvarea României!”. 

Muscalii se apropie de hotare, aşa că e cazul ca urmaşii răzeşilor lui Ştefan cel Mare să lase Italia şi băutura şi să meargă la oaste. Este evident că prin modul golănesc în care se comportă ruşii, am picat pe partea bună a graniţei şi presupun că nici cel mai înfocat comunist nu mai poate spune că „era mai bine” în lagărul socialist.

De zeci de ani se vântură ideea că Oradea are cele mai mici salarii din ţară, plus, evident, cele mai mari taxe. Mitul ăsta a fost demontat de cifrele statistice care arată că Bihorul a trecut de pe locul 39 pe 25, iar, dacă trendul se păstrează, n-ar fi exclus ca în 7-8 ani să intrăm în top 10.

Strigată în stradă după Colectiv, o vreme și în Parlament, dar apoi căzută tot mai adânc în uitare, din diverse cauze (trecerea timpului, schimbarea guvernanților, apariția a noi urgențe sau pur și simplu adaptarea societății), „corupția ucide” nu ar trebui să fie o lozincă politică, ci o constatare punctuală care să determine schimbări sistemice.

Până acum, preşedintele Consiliului Judeţean s-a ţinut tare. Toţi cei care-l întrebau dacă nu e tentat de funcţia prezidenţială, de cea de premier sau de şef de partid, primeau răspunsuri monosilabice. Ba că are prea mult de lucru la judeţ, ba că nu ştie engleză, ba că funcţiile înalte la nivel central sunt pentru noile generaţii de politiceni.

După cum ne-a explicat Primăria noua modalitate de taxare a maşinilor parcate în centrul Oradiei, eu am reţinut următoarele: pe parcările roşii parchează exclusiv maşinile roşii, pe parcările galbene, maşinile galbene, pe cele albe - maşinile albe, iar maşinile de restul culorilor sunt obligate să parcheze în parcările subterane şi supraterane.

În timp ce românii "se râd" că ar merita o zi liberă ca să dezbată cazul Djokovic, chestiunea energiei ticăie ca o bombă, atât de eficientă încât poate tranşa noul război rece dintre fosta URSS şi NATO, la doi paşi de noi. Acribia şi competenţa cu care "analizăm" situaţia de la antipozi nu ne scuteşte, însă, de facturi la gaz şi electricitate, pentru a căror rezolvare, ce să vezi, nu avem nici minuţie, nici pricepere.

Elevii au decis să poarte haine negre la şcoală. Nu, nu a murit vreun profesor, nici programa veche nu a sucombat. E jale mare pentru că Guvernul a decis ca pragul celor care iau burse să crească de la media 8,50 la 9,50. Oricum, spune ministrul Sorin Cîmpeanu, un sfert dintre elevi vor rămâne bursieri, în contextul în care jumătate sunt analfabeţi funcţional.

În sfârșit, o veste bună la început de an pentru pizmașii edililor! O porțiune din Dealul Ciuperca a luat-o la vale, spre desfătarea cârcotașilor. Sunt mulți concetățeni care se bucură de câte un astfel de necaz, chit că până la urmă și ei au de suferit, fiindcă le poate afecta zonele de promenadă.

Un cunoscut medic orădean îmi aminteşte cu sarcasm, de fiecare dată când în spitalele din oraş se coc schimbări, toate menite să le facă mai bune, o anecdotă despre un gurmand care, ajuns într-un restaurant cu meniu sofisticat, vrea să comande friptură din trompă de elefant, o adevărată delicatesă. Ia loc, vine chelnerul, îi cere, dar află că în seara respectivă nu se face. După mai multe experienţe identice, intrigat, clientul întreabă, totuşi, de ce: "Nu aveţi trompă de elefant?". "Ba da, suficientă şi de cea mai mare calitate, dar nu avem pătrunjel", vine răspunsul.