Opinii

Evident că la noua centrală nu mai putem trece de pe gaz pe cărbune pentru că nu s-a inventat încă motorul acela de avion care să funcţioneze pe bază de lignit. Dar, la ce preţuri au ajuns gazele, trebuie să ne gândim la strămoşeştile metode, când prin Bărăgan se făcea foc cu bălegar şi pe la noi, unde mai sunt păduri, cu vreascuri furate din codru şi ca-n codru.

Dacă lucrurile nu ies de pe făgaşul normal, în câţiva ani, Oradea va avea destule săli polivalente şi stadioane. Noua sală de sport va putea găzdui 7-8.000 de spectatori la concerte de importanţă medie. Stadionul, a cărui soartă încă depinde şi de guverne, şi de pandemie, şi de noroc, ar putea fi locul de organizare a unor festivaluri şi a unor concerte mamut. Cum mai nou se imaginează şi un centru cultural cu 1.200 de locuri, e clar că nu la capitolul dotări vom avea noi probleme.

Aşa suna refrenul "necredincioşilor", contestatari ai existenţei / gravităţii pandemiei, şi al antivacciniştilor Covid anul trecut, când spitalele tratau predilect oameni infectaţi, iar autorităţile impuneau reguli care să evite răspândirea virusului. Dar cine să accepte "botniţa", neîmbulzeala, igiena? Răspunsul era la îndemână, trebuia doar spus şi ascultat...

Nici bine nu s-a uscat cerneala pe decizia de a se împărţi milioanele, că deja Ilie Bolojan le-a şi găsit destinaţia: o centură metropolitană de 20 de kilometri care să ocolească Oradea dincolo de Felix, Cordău, Apateu şi Nojorid. În primul rând, mi se pare o glumă să faci un inel metropolitan cu o singură bandă pe sens. Ca să ce?

De când cu pandemia, despre care nu ne vine-a crede că poate fi învinsă prin vaccinare, nu mai putem fi siguri că, dacă vine iarna, vom avea destulă minte cât să punem un palton pe noi. Se vor găsi unii, bigoți, care să spună că dacă Dumnezeu ne-ar fi vrut cu „blană” ne-ar fi rânduit să ne naștem așa ori să ne crească toamna. Sau alții, cârcotași, care să observe că paltonul este oricum prea subțire la cât e de frig.

Am auzit vestea că celebra cântăreaţă Shakira, în timp ce se plimba prin Barcelona, a fost atacată de o ciurdă de mistreţi. La noi, în schimb, ştirea că mistreţii, inclusiv scroafe cu purcei, au luat cu asalt Dealul Ciuperca a trecut aproape neobservată. Ca să vedeţi cum se leagă lucrurile: Oradea, alături de Barcelona, face parte din reţeaua oraşelor Art Nouveau. Acum ambele fac parte şi din reţeaua Porc mistreţ mişto.

Prin inaugurarea parcării de la Voinţa, practic centrul Oradiei este încercuit cu parcări supra şi subterane. Aproape 2.000 de locuri stau la dispoziţia automobiliştilor care ajung prin centru. Îmi aduc aminte că nu demult se vehicula ideea de a da parcările oraşului pe mâna unor operatori prestigioşi străini, care să le exploateze. Era cea mai tare afacere, dar pentru ei, nu pentru noi, că ar fi primit moca o investiţie de 20 milioane de euro, după care ne-ar fi învăţat cum se rup bilete la intrare.

Am văzut la finele săptămânii trecute cel mai nou spital ridicat în Bihor, spitalul de recuperare President Medcenter din Băile Felix, cu care visez să semene toate spitalele pe care (o să) le avem. Mă gândesc, în primul rând, la preconizatul nou spital de infecţioase din Oradea.

Justiția bihoreană a consfințit în primă instanță caracterul de rentieri al angajaților Ansamblului Folcloric Crișana. Aceștia, alături de capra neagră, ursul panda și pensionarii cu pensii speciale, nu pot fi atinși nici măcar cu o floare. Deja mă gândeam să fac o chetă pentru domnul Tepe Lepe, chiar dacă declarația lui de avere are mai multe pagini decât cartea de telefon a Aleșdului.

Doamna Raluca Turcan, ministrul Muncii, a venit în Oradea să vadă cum merg angajările şomerilor. Şi după discuţii ca de la om la om cu bieţii oameni fără slujbe a anunţat că, în mărinimia ei, va mări salariu minim. Dacă asta înseamnă că din micile ei economii va da câţiva lei în plus celor plătiţi cu minimul pe economie, vă înşelaţi.

Există orădeni veşnic nemulţumiţi. Acum câteva săptămâni, când s-a anunţat că Parcul Petofi intră în reabilitare, au fost voci care au apelat urgent la haştagul "Bolojan-betoane". Aş fi curios să-mi explice cei nemulţumiţi unde s-a turnat beton şi trebuia să se pună chirpici. Bietul parc e neschimbat încă din vremea când ne scotea la plimbare tovarăşa educatoare de la grădiniţă, dar atotştiutorii sunt convinşi că se va betona frumuseţe de spaţiu verde.

Nu încape dubiu: portretul wow al premierului Florin Cîțu, dovedit rocker doar la tricou și Superman numai pe Instagram, a eșuat în caricatură noir după doar 8 luni de guvernare, în care Guvernul n-a încercat nicio reformă de substanță. Mai grav, taman când pandemia e din nou pe val și facturile explodează fără să fi schițat vreo măsură structurală pentru atenuarea șocurilor (legea consumatorului vulnerabil nu se pune, e apă de ploaie, nicidecum liberalism prin noi înșine), Cîțu a provocat un scandal big time cu adevărat.

Cred că după Dealul Ciuperca şi Drumul Expres, Aquapark-ul din Oradea a fost printre cele mai controversate proiecte ale administraţiei Bolojan. Nostalgicii nu i-au iertat că a distrus frumuseţe de ştrand în care şi cei mai săraci puteau sări gardul sau intra prin Criş şi mânca nişte mici aduşi cu celebra dubă cu pereţi de aluminiu. Mai cred că mulţi şi-ar fi dorit ca proiectul să dea chix, că oricum avem asemenea stabilimente la numai 50 de kilometri distanţă, doar că dincolo de graniţă.

Acum câteva săptămâni spuneam că demolarea unor case în Piaţa Libertăţii pentru a face o străpungere rutieră este o mare greşeală. Acum, că am aflat mai multe amănunte, trebuie să-mi fac mea culpa: având în vedere că toată afacerea asta costă 8,4 milioane lei, susţin nu doar că e o mare tâmpenie, ci şi una scandalos de scumpă!

Deşi practic meseria asta de trei decenii, azi, mâine, nu încetează să mă minuneze un fenomen permanent manifest în politica românească: modul în care se autodevorează coaliţiile de partide ajunse la guvernare, făcându-se cioburi înainte de-a apuca să furnizeze ceva substanţial naivilor de electori. A fost boala CDR-ului, a fost a USL-ului, este a guvernării de azi şi va fi, probabil, şi a celei de mâine...

Până și cea mai amărâtă localitate din țară are măcar doi-trei boacteri care veghează ca bețivii comunei să nu se ușureze pe statuia mamei primarului, amplasată în parcul construit din fonduri europene. Numai Oradea văd că nu-și permite un astfel de serviciu. Colegii îmi spun că pe statele de plată ale Primăriei figurează, totuși, zeci de cetățeni care susțin că fac parte din Poliția Locală.

Vocea poporului grăieşte: "Bolojan nu iubeşte fotbalul, a desfiinţat echipa fanion şi va dărâma bătrânul stadion, spre desfătarea dezvoltatorilor imobiliari şi pentru a şterge orice urmă de fotbal din istoria Oradiei". Alţii susţin altceva: "Bolojan a imaginat un stadion nou şi acum vrea să facă şi echipă, altfel nu se explică fuziunea FC Bihor cu CAO. De ce să dăm bani din impozitele noastre pentru o activitate care s-a dovedit o gaură neagră şi o metodă patentată de sifonare a banului public"?

Fostul primar ştia care e punctul slab al oraşului. Universitatea. Degeaba s-a străduit el să facă administraţie ca la carte, dacă Sorbonica nu livra urbei ceea ce trebuia. Marile firme preferă să meargă în Clujul lui Boc, care, deşi e o catastrofă de primar, s-a înfruptat la greu din uriaşul succes al UBB-ului.

Am aşteptat câteva săptămâni să văd impactul uriaş şi evident benefic al trecerii celebrei Roşii Montane în patrimoniul UNESCO. Ei bine, în numai câteva zile, zona a fost luată cu asalt de sute de mii de occidentali veniţi să belească ochii la minunatele şi vechile exploatări miniere. Turismul duduie mai ceva ca tractoarele U650, HoReCa e în extaz, iar ţăranii din zonă nici nu mai ştiu cum să mascheze profitul.

Acum 10 ani, străbăteam străzile prăfuite ale Oradiei, în care doar câţiva băştinaşi ieşeau la plimbare, dar şi aceia cu teamă, să nu le pice în cap bucăţi din clădiri dărăpănate. Nici vorbă de localuri unde oamenii să iasă la masă sau de turişti dornici să-şi toace banii prin urbe. Azi, dacă ieşi prin oraş, în orice zi şi la orice oră, vei rămâne uluit de puzderia de lume, de multitudinea de localuri, mai toate pline, de turiştii care pozează clădirile monumentale, clădiri pe care le-au descoperit deodată cu noi, pentru că multă vreme nu le-am băgat în seamă, fiind camuflate în cenuşiu.

Dacă aș fi Ilie Bolojan, președintele PNL Bihor, aș citi și reciti atent interviul pe care l-a acordat BIHOREANULUI un „veteran” al organizației, intrat în partid la 18 ani și recent (din iunie) demisionar la 41 de ani din poziția de vicepreședinte. Fostul consilier municipal și județean Sebastian Lascu îi aduce critici serioase, argumentate și - lucru rar în țara unde se divorțează cu ură și se pleacă trântind ușile și înjurând! - formulate cu bun-simț, apreciere și vizibilă considerație.

Era cazul ca Ilie Bolojan şi Florin Birta să ne scoată din amorţeala specifică perioadei de concedii. Au ieşit la rampă cu o adevărată bombă: Oradea îşi face propria companie aviatică. Măsura nu este una luată la nervi, pe motiv că Taromul bagă tarife nesimţite, nici ca să concureze cu un Debreţin care, dacă pierde pasagerii din România, se va putea baza în continuare pe locuitorii din împrejurimi.

Dacă mai aveaţi dubii că bravii noştri conducători pot strânge împreună un coeficient de inteligenţă subunitar, acum avem dovezi care demonstrează acest lucru. Să vă dau un exemplu. Preşedintele Iohannis, flăcăul acela arătos aflat într-o veşnică vacanţă, a promulgat o lege prin care se stipulează obligativitatea montării de repartitoare pe calorifere.

Trei miniştri (dacă nu-l punem la socoteală şi pe bihoreanul Cseke Attila, venit acasă sâmbătă, când a vizitat şantierul Sălii Polivalente, a câta oară?) s-au perindat săptămâna trecută prin Oradea, fără să fie clar - public - de ce anume.

E un poliţist tânăr pe care îl ştie deja o ţară întreagă în urma unei postări plină de umor făcută în 2018, pe un grup de pe Facebook, în care şoferii se avertizează reciproc de radare şi controale. Mesajul "Echipaj pe Şoseaua Borşului, lângă Peugeot. Ora 13:05", împreună cu un selfie în uniformă alături de colegul său, a făcut mii de oameni să zâmbească şi să răspândească postarea.

Creatorii de filme şi cărţi de anticipaţie care au lansat scenarii cu epidemii globale ce loveau omenirea (un exemplu recent este "Contagion", din 2011, pe care multă lume l-a descoperit după izbucnirea crizei Covid) nu şi-au putut imagina că, într-o situaţie reală, oamenii vor refuza în număr mare leacul descoperit de cercetători. Dar viaţa bate filmul!