Opinii

Minunea medicinei a germinat într-un articol de câteva rânduri pe un site necunoscut, a cunoscut lumina zilei pe Facebook și a fost aureolată de reflectoarele unui templu TV. În doar trei zile, doctorița orădeancă Flavia Groșan a devenit adevărata eroină a luptei anti-Covid, îmblânzitoarea absolută a perfidului coronavirus printr-o „schemă” pe care a aplicat-o după studii de un deceniu, la finele căruia pandemia a venit la fix, parcă anume ca să-i demonstreze eficacitatea.

Până și cei mai înverșunați conspiraționiști și antivacciniști au sesizat ridicolul situației. Liderii lor de opinie erau modiste aflate în foame, jurnaliste lăsate la vatră sau pur și simplu armate de analfabeți mai mult sau mai puțin funcționali. În schimb, prezența doamnei doctor Groșan le conferă o legitimitate pe care nu o aveau când vectorii lor de opinie se poticnesc nu în științele medicale, ci în gramatica limbii române.

În România, problemele nu dispar niciodată, ci doar își schimbă natura. A făcut vâlvă postarea cu ursul care ieșise la vânat de schiori în plină stațiune montană. Faptul că niciun practicant al sportului alb nu i-a căzut victimă lui Moș Martin ține doar de norocul proverbial al românului. Ei bine, ce s-au gândit oficialii de la Brașov, după isprava care a cutremurat țara? Ia să rezolvăm problema în cel mai pur stil mioritic: îi ducem pe urșii supranumerari în alte județe! Așa că, dragi țărani de prin zona „ursificată”, așteptați-vă să primiți cât de curând o labă de urs peste față!

Anul trecut, am primit din partea Serviciului de Parcări al Primăriei Oradea o amendă pentru parcare fără achitarea taxei aferente. Nu a fost prima, iau cam una pe an (şi o plătesc urgent, cu consolarea că banii merg la bugetul local), dar a fost prima pe care am contestat-o în instanţă. 

Vă mai aduceți aminte de fostul premier Adrian Năstase, care invita aleșii Opoziției să-i „numere ouăle”, după ce o anumită parte a presei dezvăluise că are o fermă la Cornu? Și cum ridiculiza același Năstase discursul și acțiunea anticorupție zicând că „în România, de dimineața până seara, toată lumea umblă cu corupția în gură”?

Vlad Voiculescu a intrat în colimatorul serviciilor şi, sincer, nu cred că-l prinde tricoul la cârma Ministerului Sănătăţii. Nu-l prinde nu pentru că a publicat nişte liste cu vaccinaţii, liste care oricum erau deja publice, ci pentru că transparentizarea provoacă frisoane celor care căpuşează de zeci de ani sistemul medical românesc. Reacţia instituţiilor de forţă împotriva lui Voiculescu mă face să cred că, poate fără să vrea, ministrul a lovit în interesele şefilor celor care se vaccinează discret pe la Lehliu Gară şi în alte noduri de cale ferată.

Războiul pe gunoaiele Oradiei continuă. Deja suntem în faza de luptă la baionetă, pentru că primarul Birta duce muncă de lămurire om la om cu şefii asociaţiilor de proprietari. În toată bătălia, un rol important îl are şi Coaliţia Rogerius, obişnuită să cenzureze deciziile Primăriei.

De obicei ne facem bilanțurile la final de an, dar, iată că, luna aceasta, se încheie un alt fel de an pentru noi toți - primul de la începutul oficial al pandemiei în România, odată cu declanșarea stării de urgență. Un an după care suntem mai puțini, mai divizați ca niciodată, și, indiferent de ocupație, educație sau tabără, iremediabil schimbați...

Județul e deservit de trei firme care încearcă să ne oblige să nu mai băgăm gunoiul sub preș. De departe, cea mai notorie este AVE. Nu neapărat pentru felul în care colectează gunoaiele, ci pentru modul scandalos în care taxează primăriile. Fiindcă pornește nu de la taxarea în funcție de cantitatea gunoiului, ci de la necesitatea de a face profit cât mai mare. Așa ceva numai la companiile de stat poți vedea!

Ținând cont de toate, cred că în Prefectura Bihor urmează o perioadă încordată. După un an dificil, dar în care și-a făcut datoria, prefectul Țiplea e încolțit de doi subprefecți diferiți și cu scopuri diferite fiecare.

Printre miturile perpetuate la nesfârşit despre poporul nostru drag şi nepereche, cel al îndemânării şi priceperii la treburile practice este în Top 3. Suntem harnici ca nimeni alţii, ne pricepem la orice şi găsim soluţii geniale de evitare a soluţiilor din manuale.

Săptămâna trecută, Consiliul Judeţean Bihor a respins, cu opoziţia grupului UDMR şi a unei părţi din PSD, plângerea celor 21 de primari UDMR împotriva Regulamentului pentru curăţenie adoptat în decembrie, ce impune primăriilor cosirea de trei ori pe an a marginilor drumurilor asfaltate care traversează localităţile. Chestiunea Regulamentului pentru curăţenie este, însă, doar una dintre direcţiile de atac ale UDMR Bihor.

Cine a construit la viaţa lui orice înjghebare mai mare decât un coteţ de găini ştie cât de complicată şi grea e viaţa când ai de-a face cu şantieriştii. Ne plângem, pe bună dreptate, că şantierele oraşului nu se termină niciodată la timp, uitând de fapt că marea realizare a Primăriei este că s-a străduit să le înceapă. Un caz clasic: Piaţa Ferdinand...

Înainte de a fi nemulţumiţi de această nouă scumpire, ar trebui să înţelegem că ridicarea, transportarea, depozitarea şi reciclarea deşeurilor pe care le producem sunt operaţiuni din ce în ce mai costisitoare. În plus, cred că sunteţi cu toţii conştienţi că producem tot mai multe deşeuri şi pe undeva era normal să ni se ceară mai mulţi bani pentru a fi scăpaţi de ele. Dacă ar fi să plătim după cât poluăm, ar trebui să plătim facturi de 10 ori mai mari...

E momentul să ne gândim la deschidere, nu la noi închideri. Nu doar pentru că economiile se clatină şi oamenii o iau razna, ci şi pentru că, pur şi simplu, situaţia epidemiologică s-a îmbunătăţit. De la peste 10.000 noi cazuri descoperite zilnic în toamnă, am coborât la 2.000-3.000/zi, cu mai puţin de 1.000 de pacienţi în ATI şi sub 100 de decese. În Oradea, de la 450 de pacienţi, în spitalul Covid sunt mai puţin de 200...

Oamenii nu ar trebui să fie nervoşi neapărat pe scumpire, ci pe faptul că Primăria, tot din banii lor, a plătit în patru ani aproape 6 milioane de euro penalizări pentru că nu colectăm aşa cum ne cere UE. Aici sunt banii noştri! Ne plac fondurile nerambursabile, dar detestăm să respectăm condiţiile de aderare asumate de Statul Român.

Diferenţa dintre Forin Cîţu şi Ludovic Orban e precum aceea dintr-un rocker veritabil şi ceea ce ilustrează porecla de Şică Mandolină ce s-a lipit de şeful liberalilor, de când cu prestaţiile sale artistice îndoielnice de prin emisiunile TV, menite să mai aducă o brumă de popularitate. E diferenţa între sunetul grav al unei chitare electrice şi acordul fals al unei mandoline prost manevrate, de un artist preocupat mai degrabă de reacţiile publicului decât de sonorităţile propriei creaţii...

Peste 400.000 de oameni din turism și birturi fac foamea de când cu pandemia asta, în timp ce angajații de la Metrou și alți bugetari de lux ies în stradă pentru mărirea salariilor și perpetuarea sporurilor. Clivajul între bugetar și angajatul la patron este evident și scandalos!

Fac un apel fierbinte orădenilor de a supune dezbaterii publice problemele apărute în transportul în comun. Este vorba de situaţia scandaloasă de la metroul bucureştean, unde angajaţii sunt revoltaţi că Ministerul se leagă de salariile lor nesimţite.

Ieşirea publică recentă a actorului Dragoş Bucur pe tema pandemiei e similară cu cea a lui Dan Bittman de acum câteva luni. Amândoi au avut poziţii anti-mască, anti-vaccin, anti-sistem, ambii au bagatelizat boala care pe unii i-a ras, iar pe alţii i-a pus la lupte grele pentru supravieţuire. Ca un detaliu atenuator de vină, ambii îşi trag seva din industrii grav afectate de pandemie.

Cea mai nouă stea a politicii autohtone, Alianţa pentru Unirea Românilor, a tăiat în carne vie: i-a dat afară, miercurea trecută, pe deputatul de Bihor Mihai Lasca şi pe "mascota" Diana Şoşoacă. Lasca a fost exclus pentru că a "uitat" să-şi declare dosarele penale despre care BIHOREANUL a scris pe larg.

Imediat după Revoluţie, când Ion Iliescu şi-a scos oamenii din grote pentru a face ţăndări Bucureştiul, au apărut nişte pancarte mobilizatoare pe care scria "Moarte Intelectualilor!". De pe atunci au izbucnit clivaje între diverse categorii de români, iar acum am ajuns la faza luptei între cei care lucrează la privat şi cei care lucrează, sau, mă rog, ar trebui să lucreze, la stat.

Să nu fim naivi! Răscoala primarilor UDMR din Bihor, supărați pe regulamentul lui Ilie Bolojan privind întreținerea marginilor drumurilor, care le-ar încălca autonomia locală, nu are în ea nimic gospodăresc, administrativ, edilitar. Plângerea prealabilă prin care aceștia cer Consiliului Județean revocarea regulamentului e un act pregnant politic...

Iată că visul preşedintelui Ilie Bolojan de a avea toată puterea în Oradea şi în Judeţ se împlineşte. Odată tranşată problema prefectului PNL, în persoana lui Dumitru Ţiplea, toate ouăle puterii şi ale opoziţiei sunt în mâinile lui Bolojan. Aşa că, de acum înainte, tot ce se petrece, cu bune şi rele, va fi exclusiv meritul sau vina şefului de la CJ.

Am întrebat în ultima perioadă de restrişti mai mulţi copii de vârste diverse ce le lipseşte cel mai tare. Aproape toţi au spus "colegii de la şcoală". De aceea, probabil că primele zile în clase vor fi la fel de încărcate de bucurie ca primele zile de vacanţă din timpurile ante-pandemice, cu toate restricţiile, măştile, dezinfectantele şi distanţarea aferente. Va fi o combinaţie de firesc şi nefiresc, o readaptare la o rutină veche şi adaptare la ceva nou...

Mie mi-a plăcut cum s-a descurcat până acum inspectorul general şcolar Virgil Blage. Nu i-a tremurat mâna să le dea peste bot celor care se credeau mici „Dumnezei” prin şcoli din provincie şi în general a arătat că stăpâneşte problemele. Nu pot însă să-l aprob în noul scandal ce zguduie învăţământul liceal orădean...

Este clar că Ilie Bolojan copiază la Consiliul Judeţean modelul aplicat la Primăria Oradea. Şi în capitala judeţului a început cu eliminarea gunoaielor, mai întâi din organigramă, apoi de pe străzi. A trecut apoi la dureroasa şi controversata problemă a câinilor vagabonzi, şi iată că acelaşi algoritm îl aplică şi la Judeţ.

Ne facem cu dreapta semnul crucii, în timp ce cu stânga ne mângâiem bancnotele din buzunare. Ne dăm copiii la școli înalte, în timp ce îi obligăm să creadă în Moș Crăciun până la bătrânețe. Alegem cu inima și apoi ne plângem că ne doare mintea. Votăm oameni noi, crezând că vor fi altfel, iar apoi îi privim neputincioși cum se transformă în creaturi identice cu cei împotriva cărora s-au ridicat. Dăm mereu vina pe clasa conducătoare, fiindcă știm că nu ne bate nimeni.

Dacă tot ne obligă UE să reducem emisiile de carbon, hai să luăm autobuze electrice care să-i culeagă pe cei 10-20.000 de orădeni de pe dealuri! Cu această ocazie, s-ar putea scrie proiecte și pentru asfaltarea acestor zone și împușcăm doi iepuri dintr-o lovitură!

Guvernul Orban n-a făcut, de fapt, mare lucru. Nici măcar propagandă. A fost o mână de spoturi, bannere şi machete care au rulat din inerţie, invitând doar la răsfoire, zapare şi skip. Iar alegerile şi deznodământul schimbării guvernamentale au perpetuat această incoerenţă, fix când nu era cazul...