Opinii

Pentru cei care sperau asta, o veste tristă: PSD-ul nu este un partid pe cale de dispariţie. Dimpotrivă, e asemenea lui Iliescu, un bătrân care se încăpăţânează să rămână verde (a se citi roşu). Are electoratul său solid, format din nostalgicii, socialiştii, comuniştii şi stângiştii de stil nou, din pomanagiii şi dependenţii de ajutoarele sociale, din sudiştii şi tuciuriii patriei, uşor de cumpărat cu mărunţiş, din bugetari şi lefegii plantaţi şi lăsaţi să sporească şi să rodească prin pleiada de instituţii publice susţinute din greu de pălmaşii şi "liberalii" naţiei...

Urnele au vorbit, iar la acest moment rezultatele alegerilor legislative se cam cunosc. În ultimele zile înaintea scrutinului m-am îngrijorat, ca mulţi alţii, văzând revirimentul PSD din sondaje, aşa că una dintre ipoteze, deloc neplauzibilă, e ca acest partid nefast, producătorul celor mai mari dezastre din istoria noastră contemporană, să se fi clasat pe primul loc în preferinţele cetăţenilor care au votat.

Atunci când votez simt că o parte din putere este în mâinile mele. Și da, puterea este în mâinile mele pentru că, votând cinstit, demonstrez că mă respect pe mine și pe cei din jurul meu. Votez și astăzi. Votez pentru că am încredere că odată și odată totul se va schimba în bine, votez pentru că mă respect, votez pentru că România are nevoie de votul meu și votez pentru că este nevoie să se treacă la fapte, nu doar la vorbe.

În mandatul care acum se sfârșește, cel mai bine reprezentată categorie de oameni ai muncii în Parlament a fost cea a pușcăriașilor. Ieșiți la vot, ca să nu mai trebuiască să mergem cu copiii și nepoții în frig la proteste, numai pentru că niște lepădături, în virtutea mandatelor de parlamentari, cred că pot face ce vor cu țara asta! Cei care au ceva de spus să vină la vot sau să tacă pe veci, că regretele târzii nu-s de niciun folos.

Zilele trecute am vorbit cu surse din Consiliul Judeţean şi de la una dintre instituţiile subordonate unde personalul va fi înjumătăţit. În aparatul propriu al CJ Bihor, concursurile pentru ocuparea posturilor rămase s-au desfăşurat săptămâna trecută, deocamdată fără să conteste nimeni corectitudinea lor. Dar, dacă ar fi să acuze cineva ceva, ar putea fi chiar noua conducere. O funcţionară a fost prinsă copiind (ceea ce şefii CJ nu au anunţat, şi rău au făcut!), deşi bibliografia de concurs n-a conţinut noţiuni de astrofizică, ci doar normele legale ce reglementează administraţia judeţeană.

În iureşul creat de cifrele tot mai alarmante ale pandemiei a trecut aproape neobservată ideea ministrului Sănătăţii ca pe viitor spitalele să treacă înapoi în subordinea Ministerului. Mai grav decât atât, această idee a fost agreată şi de preşedintele ţării, semn că, după ce lucrurile se vor linişti, vom avea parte de numeroase surprize...

Ieşirile publice recente ale arhiepiscopului Tomisului, Teodosie, sunt nişte consecinţe fireşti ale slăbiciunii Statului Român şi a instituţiilor sale în faţa Bisericii Omniprezente Române Cum bine ştim, în România nu se câştigă alegeri fără ajutorul făţiş (şi complet ilegal) al popii din sat, aşa că, odată ajunşi la putere, politicienii tac şi le înghit prelaţilor derapajele, lăsându-i să se transforme în monştri mai presus de orice...

Perioada asta de mare încercare psihică scoate din oameni nu atât lucrurile bune, cât, mai ales, pe cele rele, în fruntea lor aflându-se perechea cea mai groaznică din bagajul uman - răutatea şi prostia. Autopropulsate de propriile lipsuri, acestea colindă mână în mână în spaţiul public, înjurând şi blestemând tot ceea ce nu este după chipul şi asemănarea lor.

De ce-mi pare acum BOR precum Suedia supra-modernă în context de pandemie laică? Păi avem parte de sumedenie de pelerinaje sau liturghii în masă, urmate de apeluri naționale ale Patriarhiei pentru donat plasmă tămăduitoare… Deci strămoșeasca noastră biserică îngăduie, ca să nu zicem păstorește, imunizarea în masă. De pildă, la slujbele Mănăstirii de pe Făcliei dar și la alte biserici orădene (nu la toate!) se umplu parcările până la refuz.

În primul rând, cred că ar trebui să definim ce însemnă drum de centură. O centură în adevăratul sens al cuvântului ar trebui să fie suficient de îndepărtată de oraş, încât, atunci când o străbaţi, abia să întrezăreşti localitatea pe care o ocoleşti. Practic, nici Oradea nu mai are centură, şoseaua e deja un inel interior al oraşului. Dar aşa cum e, centură sau nu, ne foloseşte de minune şi fără ea am fi fost cu nervii la pământ!

Ce-a făcut şeful CJ Bihor săptămâna trecută, când a prezentat cele 12 criterii pentru alocarea banilor către primăriile din judeţ, este începutul celei mai importante reforme administrative din ultimii 30 de ani. Poate singura pe bune, nu formală, pentru că ţinteşte la rădăcina relelor din administraţia noastră. Dacă va fi adoptat - şi va fi - setul de reguli va scoate Bihorul, pur şi simplu, din feudalismul politic în care băltesc, de fapt, toate judeţele, oraşele şi comunele României.

Sunt un fan mărturisit al instrumentelor digitale făcute să ne ușureze viața. Nu am mai plătit o factură la ghișeu de câțiva ani, evitând să pierd timp prețios și să văd fețe acre și plictisite dincolo de un geam de sticlă. Cumpăr de pe internet de câte ori am ocazia, comunic fervent prin mesaje și emailuri cu cei pe care nu îi pot întâlni, mă informez de pe diverse site-uri și platforme. Internetul îmi este util, chiar indispensabil, în toate activitățile profesionale, așa că îmi recunosc dependența de el.

Unii răuvoitori spun că și acum încă mai avem orădeni țărani, care odată cu abandonarea navetei n-au reușit să lase opincile la barieră și accentul pe imaș. Dar, să fim realiști, era imposibil ca într-o singură generație, care la scara istoriei e o clipă, să renunți la celebrul „inghi mei” sau la inegalabilul „f… mamă, o ba”.

Cum ar putea, oare, o clasă politică, clădită ea însăși pe impostură și mediocritate, să instituie norme și criterii de selecție pe care chiar ea le-ar pica, cu brio? Răspunsul este, totuși, la îndemână: prin simpla transparentizare, pe care o cerem cu toții, și noi, cei din mass-media, și generațiile mai tinere, și Uniunea Europeană, în care ne-am zorit să intrăm, atrași de avantaje, nu de rigori.

Fac un apel fierbinte la cei 200.000 de specialiști în arhitectură din Oradea pentru a participa la votarea celui mai bun proiect pentru amenajarea spațiului de deasupra parcării din strada Independenței! Și când zic 200.000 de arhitecți, nu fac nicio glumă. Până la urmă, cu toți ne iubim orașul și vrem să arate cât mai bine.

Scrutinul parlamentar din 6 decembrie e primul din ultimii 30 de ani, de când avem din nou alegeri libere, pe care un partid ar vrea să-l câştige, deşi i se împotriveşte. Căzut de vreo doi ani în dizgraţia majorităţii românilor, PSD ar fi vrut să-l amâne, să "cumpere timp" până născocea soluţii cum să le smulgă din nou voturile.

Scriu acest text la finalul primei zile de campanie electorală pentru alegerile parlamentare. Din cauza vremurilor ciudate pe care le trăim, şi aceasta se va ţine mai mult în online, aşa că m-a mânat curiozitatea să văd ce fac pe conturile de Facebook politicienii de Bihor şi cum reuşesc ei să ajungă la inimile şi minţile noastre.

N-ai voie să cumperi legume românești din Piața Rogerius, pentru că e o piață cu acoperiș, în schimb te poți duce la Auchan sau Kaufland, la raionul de legume, și să-ți iei de acolo marfa adusă din China, Turcia și Polonia!? Că și Covidul ăsta e hoț. Altfel se zbenguie în hipermarketuri și altfel printre papornițele țăranilor. Comportamentul acesta slugarnic față de multinaționale și puternic discriminatoriu în cazul micilor producători autohtoni poate fi explicat prin două motive...

Mare zarvă cu declaraţiile preşedintelui Bolojan despre reducerile de personal de la Consiliul Judeţean. Practic, în afară de revista Kaufland, toată presa din ţară a preluat ştirea, şi nu m-ar mira ca oficiosul Bisericii Ortodoxe s-o treacă la categoria "Minuni". Unii zic că în prealabil ar fi trebuit să se facă un audit.

Dacă aţi auzi pe cineva, într-un magazin, invitându-vă să staţi acasă dacă nu vreţi să "luaţi Covid", doar pentru că l-aţi atenţionat (repet, în spaţiu închis), să-şi pună masca de protecţie corect, şi pe nas, nu doar pe gură (sau pe bărbie), cum aţi reacţiona? Eu am păţit-o şi vă zic ce-am făcut şi de ce. Săptămâna trecută, într-o dimineaţă, după o documentare la Spitalul Municipal, am intrat la magazinul Lidl din Ioşia...

Dintre toate mizeriile pe care ni le face pandemia asta blestemată, faptul că nu putem călători departe este printre cele mai rele. Nu pentru că ne lipsesc concediile de "afară", nu pentru că e musai să ne împrospătăm colecţia de fotografii din locuri exotice sau capitale celebre, nu pentru că nu ne place în România, ci din cauză că nu mai avem ocazia să vedem ce mai fac ceilalţi şi cum mai e pe la ei.

În 25 octombrie anul Domnului 2000, a apărut primul număr din BIHOREANUL. Dacă Alexandre Dumas a avut strălucita idee să continue povestea nemuritoare a muschetarilor şi să ni-i arate după 20 de ani, hai să fac şi eu la fel, dar invers. Să vedeţi cum eram noi acum 20 de ani.

Da, s-au făcut 20 de ani de BIHOREANUL! Potrivit planurilor noastre de mai an, azi ar fi trebuit să sărbătorim "a la grande", să facem o mare sărbătoare din acest eveniment, o adevărată "Zi a BIHORENILOR", organizată în aer liber, poate la Cetatea Oradiei, deschisă tuturor... N-a fost să fie. În mijloc de toamnă, poate că vremea ne-ar fi îngăduit. Vremurile, însă, nu.

Alegerile interne în PNL Bihor au murit, s-a votat fără comentarii lista impusă de șefu'. Desființarea competiției interne într-un partid poate fi catalogată drept aroganță bazată pe putere și, adeseori, este primul pas către pierzanie. Nu comentez lista lui Bolojan și nici competențele membrilor ei, care sunt convins că se vor descurca în Parlament, ci doar moartea unui principiu simplu, însă esențial, care stătea cândva la baza funcționării partidelor.

Nu ştiu ce şanse rămân, după ultima decizie a Curții Constituționale, ca alegerile legislative să fie la termen, aşa încât actualii parlamentari să nu-şi depăşească mandatele constituţionale. Deşi, potrivit Constituţiei, prelungirea acestora e posibilă doar în anumite condiţii (stare de război, de calamitate, de urgenţă) care, slavă Domnului, nu există, CCR a ajutat din nou PSD, dornic ca scrutinul, cu orice preţ, să aibă loc cât mai târziu.

Un eveniment unic în viaţă, care ar fi trebuit să rămână pe veci în memoria tinerilor căsătoriţi, s-a transformat într-un coşmar. Mi-am imaginat cum trebuie să fi gândit protagoniştii nunţii de pomină care s-a lăsat cu percheziţii la fostul comisar şef Eugen Boc şi cu Covid la nora acestuia.

Adevăr vă zic vouă! Masca e o botniță. E o invenție a podgorenilor, ca bieții culegători să nu poată mânca struguri, așa cum bine a remarcat și Zaharia Stancu. Așa că au dreptate cei care se luptă împotriva botniței, chiar dacă unii dintre ei sunt infractori, indivizi dornici de reclamă sau pur și simplu inși ajunși în stradă pentru că nu au mai încăput în alte stabilimente...

Obsesia asta a multora, că presa face și desface lucruri la modul absolut, mi-a amintit de o întâmplare relatată cândva de Ilie Bolojan, care nu văd de ce n-ar fi cunoscută acum de toată lumea. S-a întâmplat, acum câțiva ani, ca primarul Oradiei să fie convocat la o discuție de șefii Consiliului Județean, Pasztor Sandor și Ioan Mang, pentru a discuta, cu ziarul BIHOREANUL pe masă, anumite articole...

Dacă pandemia de coronavirus ar fi lovit pe vremea lui Ceauşescu, oare ce-ar fi făcut luminatul nostru conducător ca să o stopeze? Ar fi închis complet graniţele, ar fi oprit transporturile în afara celor de strictă necesitate, ar fi dat un decret mult mai drastic cu privire la instituirea stării de urgenţă, ar fi ţinut oamenii muncii acasă câteva săptămâni şi, probabil, le-ar fi ordonat savanţilor români conduşi de academiciana de renume mondial să găsească un vaccin împotriva virusului.