Oradea noastră

Veste bună pentru bicicliștii din Oradea: în parcarea magazinului Penny de pe Sovata, o zonă în care mulți orădeni ajung pe două roți, a fost montată o mini-stație de reparații. Aici, cicliștii găsesc câteva scule pentru situații urgente, dar și o pompă pentru umflat roțile.

De fiecare dată când se întristează văzând pungi și flacoane pe malurile râurilor, bihorenii trebuie să-și dea seama că dezastrul este, de fapt, mai mare: la suprafață rămân doar gunoaiele care plutesc, în timp ce restul se „ascund” în adâncuri. Orădeanul Radu Herea vede bine asta. Pasionat de scufundări, el ajunge pe fundul Crișului Repede sau al lacurilor din Bihor ori de câte ori are ocazia. Și de fiecare dată iese la suprafață cărând gunoaie...

Pasajul subteran care leagă Gara centrală de Piața București este unul dintre cele mai mizere locuri din Oradea. Scările de-acolo sunt când toaletă publică, unde urinează trecători sau oameni fără adăpost, când „cantină”, în urma „mesenilor” rămânând numai gunoaie.

Se spune că drumul spre iad este pavat cu bune intenții, și au aflat-o pe pielea lor vânzătorii ambulanți din Oradea. Primăria a vrut să facă ordine în activitatea de comerț stradal și a reușit „performanța” de a lăsa parcurile din tot orașul fără vânzători. După ce anul trecut a adoptat un regulament nou, municipalitatea nici măcar nu le-a dat ocazia comercianților să respecte noua rânduială.

Cu arbori mari, care asigură umbra atât de căutată în zilele de vară, Parcul 1 Decembrie este un loc frecventat nu doar de orădeni, ci mai nou și de... bufnițe. 

Grădina Zoologică orădeană a fost întotdeauna o atracţie. Puţin după încheierea anului şcolar, în iulie 1961, aceasta şi-a deschis în premieră porţile, pe o suprafaţă de 3,2 hectare, lângă Parcul Bălcescu. Ziarele arătau că încă din primele ore s-a înregistrat un mare aflux de public. BIHOREANUL vă oferă câteva repere din istoria Zoo Oradea.

Dacă arborii ar avea ochi, oamenii s-ar înduioşa văzându-i şi nu i-ar mai tăia! Aşa speră Ana Jarca, o adolescentă din Oradea care, ajutată de o artistă din oraş, dar şi de elevi de la patru şcoli bihorene, şi-a dus la îndeplinire planul. 500 de copaci din Oradea şi Aleşd au primit perechi de ochi, cu care pot "vedea" cine îi ocroteşte şi cine îi batjocoreşte. BIHOREANUL vă spune povestea unei frumoase inițiative...

Adesea, orădenii cer să aibă un beneficiu direct pentru colectarea separată a deșeurilor, iar o firmă din oraș a creat un aparat care răspunde acestei doleanțe. Un tonomat special răsplătește fiecare PET colectat separat cu mâncare pentru un animal de companie (în engleză, „pet”). Așa că orădenii au dublu avantaj: reciclează și își hrănesc prietenii loiali...

În Oradea sunt tot mai mulți cerșetori, iar unii nu sunt deloc stingheri. În Rogerius, în apropierea unui punct termic de pe strada Moldovei, orădenii văd frecvent boschetari făcându-și veacul, ba chiar și patul, pe trotuar...

De două săptămâni, echipele operatorului de salubritate RER Vest au forţe proaspete. 27 de bărbaţi din Nepal, ţară asiatică aflată la peste 5.400 km depărtare de România, au devenit angajaţii companiei locale şi lucrează zi de zi la colectarea deşeurilor orădenilor. Chiar dacă în ţara lor lucrau ca instalatori ori chiar profesori, bărbaţii au lăsat totul în urmă, convinşi că România le poate oferi lor şi familiilor lor un trai mai bun. Oricât de nedrept ar părea, un salariu de gunoier în Oradea bate veniturile pe care le aveau acasă...

La începutul anilor ’30, Oradea ieşea relativ şifonată din criza economică mondială, pierzând afaceri şi locuri de muncă. Timid, Primăria voia să înceapă investiţii publice, iar cum banii erau puţini, avea nevoie de finanţare externă.

Dincolo de obligaţia morală faţă de mediul înconjurător, colectarea separată a deşeurilor este, pentru orădeni, şi o obligaţie legală dictată de regulamentul local de salubritate. Votat de Consiliul Local, regulamentul prevede cum trebuie aruncate deşeurile şi ce sancţiuni riscă cei care nu respectă normele.

Oferind servicii pentru peste 266.000 de bihoreni, dintre care doar 56.000 au branşamente de apă şi mai puţini, 40.000, s-au "legat" la canalizare, Compania de Apă Oradea este un operator regional cu planuri de mărire. Instalat la conducerea societăţii în toamna anului trecut, inginerul Lucian Chindlea, fost director al Inspectoratului de Stat în Construcţii, îşi doreşte ca Bihorul să aibă, în paralel cu un inel metropolitan rutier, şi unul de reţele de apă şi canalizare, care va permite extinderea CAO în extremităţile judeţului şi va asigura debite uniforme de apă.

Greu de crezut că Primăria va putea extinde în toată Oradea modelul sacilor cu cipuri experimentaţi în cartierul Prima Nufărul, fără să-şi ridice cetăţenii în cap. După trei luni în care au testat un model de salubritate inteligent, menit să calculeze câte deşeuri aruncă fiecare, orădenii care locuiesc aici au o sumedenie de reclamaţii. Cei mai nemulţumiţi sunt cei amendaţi pentru că n-au aruncat corect deşeurile: ei reclamă că poliţiştii locali nu le-au explicat cum au greşit, ba chiar că aceştia nu ştiu regulile!

La începutul anilor ’90, în Oradea funcţionau trei pieţe agroalimentare principale. Vechea piaţă 23 August era proaspăt mutată din colţul străzii Kogălniceanu pe amplasamentul fostului depou de tramvaie, în Rogerius funcţiona o piaţă pentru blocurile din cartier, iar lângă Podul Decebal o alta, mai mică.

Una dintre cele mai contestate instituţii orădene şi, în acelaşi timp, responsabilă de "faţa" oraşului, Poliţia Locală Oradea lucrează la turaţie maximă. Cei 70 de poliţişti din organigramă sunt prea puţini pentru nevoile oraşului, spune directorul Samuel Milian, instalat la conducerea instituţiei în octombrie anul trecut. Chiar şi aşa, numărul proceselor verbale, al notificărilor şi sancţiunilor scrise lunar de poliţişti s-a dublat, iar cel al reclamaţiilor telefonice recepţionate s-a triplat. Semn că era loc de "mai bine"...

Ce face Oradea turistică? Din perspectiva clasică a formelor de turism, în Oradea găsim turismul istoric (mai degrabă istorico-arhitectural): avem o cetate, arhitectură (cu accent pe Art Nouveau) și avem muzee. Dacă mărim puțin imaginea, ajungem la turismul balnear - cu Băile Felix și Băile 1 Mai - și la turismul de agrement, cu celebrul aquapark orădean.

În fiecare joi seară, din curtea unei case cochete de pe strada Nicolae Jiga, zeci de orădeni ies cu sacoşele pline. De câteva luni, Asociaţia Cătunul Verde organizează aici o piaţă volantă - o piaţă în aer liber, dedicată exclusiv producătorilor - care are săptămână de săptămână tot mai mult succes. 

Aproape că nu trece zi în care un ţarc de gunoaie din Oradea să nu fie vandalizat. La asociaţia Galileo Galilei de pe strada cu acelaşi nume, sistemul de acces în incintă a fost distrus, cablurile fiind pur şi simplu rupte, de mai bine de o lună. Iar de atunci uşile au rămas deschise, cu acces liber pentru oricine.

Natura dovedește iar că este cel mai bun peisagist. Flori de mac, de mușețel și alte plante specifice începutului verii au umplut de culoare dealul Ciuperca. În premieră, Primăria le-a cerut muncitorilor din salubritate să nu cosească dealul, ci să-i lase pe orădeni să se bucure de spectacolul naturii.

Cum se întreţine un arbore, cum se fac toaletările ramurilor şi ce nevoi are un copac în mediul urban? Sunt câteva dintre temele pe care, săptămâna trecută, angajaţii Direcţiei Tehnice din Primăria Oradea le-au discutat cu unul dintre cei mai pricepuţi români în arboricultură, Alexandru Purcaru. Este unul dintre cei doi români acreditaţi de Societatea Internaţională de Arboricultură şi ţine lecţii practice despre cultura arborilor. La umbra parcului Brătianu, Purcaru a făcut o radiografie a copacilor din oraş...