Opinii

Anul trecut, premierul Marcel Ciolacu a declarat că s-a terminat epoca construirii stadioanelor, în condițiile în care visteria e goală, iar autostrăzi și spitale nu prea avem. Partea proastă este că Oradea avea spre avizare proiectul noului stadion și abia acum vedem ce daune ne-au provocat procesele cu proprietarii de terenuri din zonă.

OTL și Compania de Apă vor să se mute din oraș și să-și facă sedii prin Parcul Industrial. Sar în ochi sumele mari necesare pentru asemenea mutări, însă, vrem nu vrem, ele trebuie făcute. E drept, avem străzi neasfaltate, blocuri nereabilitate termic, subvenții mici la termie și pomeni electorale inexistente, dar astfel de relocări au rolul de a eficientiza activitatea companiilor.

Vă imaginați o campanie - încă una după cea din 2012 - în care Bolojan să ne roage să luăm un vomitiv, dar să votăm totuși lista comună PSD-PNL pentru europarlamentare? Sau că prin mai-iunie, el, de mână cu Mohan și Birta laolaltă cu Madar, vor încerca, dimineața, să convingă oamenii să voteze USL2 la europarlamentare, iar apoi, după-amiaza, să se bată pe Consiliul Județean și pe Primărie?

Din tot activul la vârf al Partidului Național Liberal, doar cinci inși au refuzat să intre în concubinaj cu PSD-ul. Doi dintre aceștia sunt bihoreni, Ilie Bolojan și Florin Birta. După ce în ultimii ani au înghițit cu noduri alianța cu comuniștii, se pare că de data asta nu i-au mai ajutat nici cantitățile mari de lămâie.

Până acum câțiva ani, puțini știau de existența unei păduri la capătul prăfuitei străzi Gh. Doja și aproape nimeni nu știa că jumătate din ea era proprietatea municipiului Oradea. Primul noroc al pădurii: noul stadion pică exact pe vechea Grădină Zoologică, așa că e nevoie de un nou amplasament. Prin urmare, mai devreme sau mai târziu, domnul Liviu Andrica se va vedea nevoit să-și mute lighioanele.

Cam așa ar putea fi botezat drumul expres Oradea - Arad, de aproape 140 kilometri, în mare parte cu profil de autostradă, cel dintâi proiect de mare infrastructură rutieră asumat de autorități locale. Autostrada Bolojan n-o putem numi nici în glumă, să nu fim acuzați de idolatrie, deși reușita - iar asta e o realitate pe care n-o poate contrazice nimeni, dacă are un dram de bun-simț - lui îi aparține. Chiar dacă execuția șoselei a scos-o la licitație, la finele săptămânii trecute, CNAIR.

Iată că armata, care era cantonată pe granița de Vest, acolo de unde se bănuia că ar putea veni dușmanul pe vremea când nu eram în NATO, repurtează prima sa victorie. Cam tardivă și cam fără mare miză, dar victorie.

Prim-ministrul Marcel Ciolacu spune că nu trebuie să ne îngrijorăm, că nu va fi niciun război. Șeful Marelui Stat Major, generalul Gheorghiță Vlad, avertizează că ar trebui să ne îngrijorăm, ba și mai mult, să vedem cum asigurăm ostași pentru viitoarele războaie. Între generalul mirosind a tranșee și domnul Ciolacu, acest Isus despre care nu se știe ce a făcut până la 30 de ani, eu unul înclin să-l cred pe profesionistul armelor. 

Unul dintre cei mai siniștri primari din Bihor, Livia Bârlău, aflată la al doilea mandat în fruntea comunei Brusturi, a fost declarată liberă ca pasărea cerului, săptămâna trecută, de către Tribunalul Bihor, unde e judecată (dar mai mult nu) pentru o tentativă de omor săvârșită în toamna lui 2021, împreună cu soțul ei, Petre Bârlău, asupra unui fost procuror, cu care înainte avusese o combinație: îi promisese că-l va face consilier personal, dar nu s-a ținut de cuvânt.

Avem în Bihor și Oradea un „nou” PSD. După debarcarea lui Ioan Mang, forțată în ianuarie 2023 de o rebeliune a primarilor, PSD Bihor a fost condus, până în ianuarie 2024, de bistrițeanul Radu Moldovan, care nu a mai făcut o ședință de partid din septembrie. Singura decizie însemnată sub patronajul acestuia a fost să se realizeze un sondaj pentru a măsura patru pesediști apți să candideze la Primăria Oradea şi alţi patru la CJ Bihor...

Orice vizită a unui premier la Oradea este un plus, pentru că mai iese omul din bârlog, mai vede ce se mai întâmplă prin țară, mai ia pulsul, dacă țara mai are așa ceva. Când am auzit că vizitează Spitalul Județean, mi-am spus că precis va scoate în evidență extraordinarele rezultate ale senatorului Florian Bodog la dezvoltarea instituției.

S-au stârnit ceva emoții la aflarea veștii că, din nou, capitalismul veros a învins luminosul comunism. Imprimeria de Vest urmează să fie demolată, iar în locul ei vor apărea mândrețe de blocuri. Poate că ar fi fost mai plăcut și mai pitoresc să avem un parc în zonă, numai că afacerea e afacere...

Odată cu deschiderea parcării din Centrul Civic, la finele anului trecut, Oradea a depășit 2.000 de locuri de parcare în zona 0 a orașului, supraetajate și subterane, iar prin finalizarea celei de lângă Spitalul Județean va avea peste 2.500. Doar Capitala are mai multe. 

Oradea a fost mereu ruda mai săracă a Clujului. Asta de când, în 1934, guvernanții din Bărăgan au decis să desființeze Academia de Drept din Oradea, înființată la 1780. Că nu se făcea să existe în patrie o școală superioară creată cu 80 de ani înaintea celei din București.

Cred că toată populația României simte că e cazul să se facă o schimbare în această țară, numai că nimeni nu dorește ca schimbarea asta să înceapă cu el. Nu putem contesta sacrificiile pe care le presupune de exemplu urbanizarea, crearea de noi drumuri, de pasaje, dar de ce trebuie să treacă tramvaiul sau șoseaua tocmai pe lângă casa noastră?

Dacă românul își duce la ITP mașina, el de ce nu merge periodic la doctor, pentru propria „revizie”, ci ajunge adesea direct în spital? - se întreabă un reputat chirurg orădean care operează tot mai mulți pacienți în stadii de „rable”, după ce vreme îndelungată nu s-au interesat de ei înșiși. Chiar așa greu îi este omului să priceapă că, dacă la mașini piesele stricate pot fi înlocuite, el nu are organe de schimb?

Pentru cei care au ceva vechime în Oradea, Rimanóczy este mai mult decât o clădire lăsată în paragină, e o poveste care se pare că va mai primi un capitol. Prea puţini ştiau de această clădire ca de un hotel. Renumite erau Băile, şi acestea nu numai pentru arhitectura minunată, ci pentru că acolo se întâlneau persoane care pentru viciile lor riscau să facă puşcărie.

A fost necesar un interviu solicitat de BIHOREANUL primarului Oradiei la început de an pentru ca publicul să afle că mutarea Grădinii Zoologice - plănuită de cel puțin patru ani - nu se va face în Băile Felix, ci tot în Oradea. Mai precis, spre limita de est a orașului, la capătul către Podgoria al străzii Gheorghe Doja, care urmează să fie asfaltată pe toată lungimea. 

Primăria a ținut-o lungă cu parcarea park & ride de la Cetate, deși Florin Birta a recunoscut că orașul nu a primit fonduri europene pentru această investiție, tocmai pentru că de fapt nu e park & ride. Până la urmă, nu trebuie să ne intereseze cum o denumesc unii, ci să se facă destule parcări ca să nu mai fie nevoiți șoferii să-și lase mașinile pe marginea drumurilor.

Finalul lui 2023 a abundat în știri despre criza de personal din spitale. Medicii Spitalului de Pediatrie Victor Gomoiu din București au cerut conducerii unității să închidă camera de gardă din acest motiv, Spitalul Județean din Ploiești a rămas fără gardă la Cardiologie, cel din Târgu Jiu la fel, cel din Brașov fără gardă la Oftalmologie... Și am amintit doar unități mari, dar lista poate continua cu o mulțime de spitale orășenești aflate în aceeași situație.

Reacția virulentă a celor care au contestat utilitatea noului pasaj e și din cauza rezistenței la schimbare. Pentru unii e complicat să intri într-o gaură și să dai de trei ieșiri, chestie care-ți poate provoca dileme. Asta, în vreme ce pe afară dai de niște devieri și alte clinciuri de pun și GPS-ul pe gânduri.

Așa-i că nu v-ați imagina un oraș distopic în care cetățenii și firmele să-și achite toate taxele și impozitele, dar să nu beneficieze de niciun serviciu public? Să nu se măture străzi, să nu fie asfaltate, să nu existe iluminat public, să nu circule niciun tramvai? Acesta ar fi, prin absurd, prețul pe care ar trebui să-l plătească un oraș care ar visa la investiții de felul celor realizate în Oradea în ultimii 7 ani, dar din banii proprii. Fără fonduri europene și, implicit, fără deranjul provocat de șantierele plătite cu ele.

Când s-a dat drumul la circulație în pasajele din Centrul Civic, mulți șoferi au claxonat ca la nuntă. Alții au început să critice lucrarea, scoțând în evidență hibele. Eu cred că nu e cazul să facem nici nuntă, nici înmormântare.

Anul acesta a fost complicat din pricină că toate nerealizările din programul financiar al UE 2014-2020 trebuiau recuperate până de Revelion. În perioada 2014-2020 Uniunea Europeană a dat bihorenilor cam 600 de milioane de euro, iar, pe cap de locuitor, fiecare orădean a primit aproape două mii de euro. Deci, o familie cu doi copii a căpătat 8 mii de euro, bani pe care o mare parte din populația orașului nu i-a văzut niciodată la un loc.

De câte ori mergeți pe Corso să admirați splendidele palate ale orașului nu se poate să nu vi se deschidă briceagul în buzunar când călcați în picioare „betonul Art Nouveau” adus din China pe vremea administrației Filip, material care efectiv sluțește zona. Luminile din pavaj arată ca niște orbite goale, cuburile sar din beton mai ceva ca puricii de pe câinii vagabonzi, iar plimbarea pe tocuri a doamnelor e o desfătare pentru medicii ortopezi.

Strategia pe termie a Oradei prevede ca prin 2032, când UE ne va pune cuțitul la gât, nu vom mai putea subvenționa agentul termic. Dacă în alte orașe - ce alte orașe, în mai toată țara - acest termen de eliminare a subvenției este complet nerealist, Oradea ar putea lejer să-și atingă țelul.

În Rogerius, în zona străzii Mihail Sadoveanu, am asistat la o premieră. S-a desființat primul loc de joacă pentru copii din Oradea, pe motiv că o parte dintre locatari sunt nemulțumiți că țâncii fac gălăgie! Dar ce ar vrea onor riveranii să facă bieții copii? Cipcă?

La Oradea, Spitalul CFR este pețit de Spitalul Clinic Județean și de Universitate. Mă bucură interesul Universității pentru acest activ și sper că este pentru că vrea cu adevărat să asigure condiții bune de tratament pacienților și condiții optime de învățătură studenților. Doar că istoria ne arată că sorboneii n-au fost prea vrednici atunci când a fost vorba de investiții în altceva decât în salariile proprii...