Opinii

Oradea a fost mereu ruda mai săracă a Clujului. Asta de când, în 1934, guvernanții din Bărăgan au decis să desființeze Academia de Drept din Oradea, înființată la 1780. Că nu se făcea să existe în patrie o școală superioară creată cu 80 de ani înaintea celei din București.

Cred că toată populația României simte că e cazul să se facă o schimbare în această țară, numai că nimeni nu dorește ca schimbarea asta să înceapă cu el. Nu putem contesta sacrificiile pe care le presupune de exemplu urbanizarea, crearea de noi drumuri, de pasaje, dar de ce trebuie să treacă tramvaiul sau șoseaua tocmai pe lângă casa noastră?

Dacă românul își duce la ITP mașina, el de ce nu merge periodic la doctor, pentru propria „revizie”, ci ajunge adesea direct în spital? - se întreabă un reputat chirurg orădean care operează tot mai mulți pacienți în stadii de „rable”, după ce vreme îndelungată nu s-au interesat de ei înșiși. Chiar așa greu îi este omului să priceapă că, dacă la mașini piesele stricate pot fi înlocuite, el nu are organe de schimb?

Pentru cei care au ceva vechime în Oradea, Rimanóczy este mai mult decât o clădire lăsată în paragină, e o poveste care se pare că va mai primi un capitol. Prea puţini ştiau de această clădire ca de un hotel. Renumite erau Băile, şi acestea nu numai pentru arhitectura minunată, ci pentru că acolo se întâlneau persoane care pentru viciile lor riscau să facă puşcărie.

A fost necesar un interviu solicitat de BIHOREANUL primarului Oradiei la început de an pentru ca publicul să afle că mutarea Grădinii Zoologice - plănuită de cel puțin patru ani - nu se va face în Băile Felix, ci tot în Oradea. Mai precis, spre limita de est a orașului, la capătul către Podgoria al străzii Gheorghe Doja, care urmează să fie asfaltată pe toată lungimea. 

Primăria a ținut-o lungă cu parcarea park & ride de la Cetate, deși Florin Birta a recunoscut că orașul nu a primit fonduri europene pentru această investiție, tocmai pentru că de fapt nu e park & ride. Până la urmă, nu trebuie să ne intereseze cum o denumesc unii, ci să se facă destule parcări ca să nu mai fie nevoiți șoferii să-și lase mașinile pe marginea drumurilor.

Finalul lui 2023 a abundat în știri despre criza de personal din spitale. Medicii Spitalului de Pediatrie Victor Gomoiu din București au cerut conducerii unității să închidă camera de gardă din acest motiv, Spitalul Județean din Ploiești a rămas fără gardă la Cardiologie, cel din Târgu Jiu la fel, cel din Brașov fără gardă la Oftalmologie... Și am amintit doar unități mari, dar lista poate continua cu o mulțime de spitale orășenești aflate în aceeași situație.

Reacția virulentă a celor care au contestat utilitatea noului pasaj e și din cauza rezistenței la schimbare. Pentru unii e complicat să intri într-o gaură și să dai de trei ieșiri, chestie care-ți poate provoca dileme. Asta, în vreme ce pe afară dai de niște devieri și alte clinciuri de pun și GPS-ul pe gânduri.

Așa-i că nu v-ați imagina un oraș distopic în care cetățenii și firmele să-și achite toate taxele și impozitele, dar să nu beneficieze de niciun serviciu public? Să nu se măture străzi, să nu fie asfaltate, să nu existe iluminat public, să nu circule niciun tramvai? Acesta ar fi, prin absurd, prețul pe care ar trebui să-l plătească un oraș care ar visa la investiții de felul celor realizate în Oradea în ultimii 7 ani, dar din banii proprii. Fără fonduri europene și, implicit, fără deranjul provocat de șantierele plătite cu ele.

Când s-a dat drumul la circulație în pasajele din Centrul Civic, mulți șoferi au claxonat ca la nuntă. Alții au început să critice lucrarea, scoțând în evidență hibele. Eu cred că nu e cazul să facem nici nuntă, nici înmormântare.

Anul acesta a fost complicat din pricină că toate nerealizările din programul financiar al UE 2014-2020 trebuiau recuperate până de Revelion. În perioada 2014-2020 Uniunea Europeană a dat bihorenilor cam 600 de milioane de euro, iar, pe cap de locuitor, fiecare orădean a primit aproape două mii de euro. Deci, o familie cu doi copii a căpătat 8 mii de euro, bani pe care o mare parte din populația orașului nu i-a văzut niciodată la un loc.

De câte ori mergeți pe Corso să admirați splendidele palate ale orașului nu se poate să nu vi se deschidă briceagul în buzunar când călcați în picioare „betonul Art Nouveau” adus din China pe vremea administrației Filip, material care efectiv sluțește zona. Luminile din pavaj arată ca niște orbite goale, cuburile sar din beton mai ceva ca puricii de pe câinii vagabonzi, iar plimbarea pe tocuri a doamnelor e o desfătare pentru medicii ortopezi.

Strategia pe termie a Oradei prevede ca prin 2032, când UE ne va pune cuțitul la gât, nu vom mai putea subvenționa agentul termic. Dacă în alte orașe - ce alte orașe, în mai toată țara - acest termen de eliminare a subvenției este complet nerealist, Oradea ar putea lejer să-și atingă țelul.

În Rogerius, în zona străzii Mihail Sadoveanu, am asistat la o premieră. S-a desființat primul loc de joacă pentru copii din Oradea, pe motiv că o parte dintre locatari sunt nemulțumiți că țâncii fac gălăgie! Dar ce ar vrea onor riveranii să facă bieții copii? Cipcă?

La Oradea, Spitalul CFR este pețit de Spitalul Clinic Județean și de Universitate. Mă bucură interesul Universității pentru acest activ și sper că este pentru că vrea cu adevărat să asigure condiții bune de tratament pacienților și condiții optime de învățătură studenților. Doar că istoria ne arată că sorboneii n-au fost prea vrednici atunci când a fost vorba de investiții în altceva decât în salariile proprii...

Problema subvenționării zborurilor de pe Aeroportul Oradea va constitui o grasă temă electorală. Ilie Bolojan, care și-a făcut o miză personală din aeroport, este acuzat de adversarii politici că vrea să susțină zboruri internaționale din banii orădenilor, în vreme ce Primăria nu vrea să subvenționeze gigacaloria...

Dacă reacția Ministerului Educației a fost jenantă, ministra vorbind despre „reziliență” fiindcă rezultatele au fost similare cu cele din 2018, societatea s-a arătat de o indiferență vecină cu autismul. Ligia Deca a spus, practic, că suntem la fel de proști ca acum un cincinal, dar sindicatele dăscălimii, asociațiile de părinți și consiliile elevilor nu s-au băgat în dezbateri.

Ce ne-am face fără Bulgaria? Am fi chiar ultimii din Europa. Acum, că s-au dat rezultatele mirifice de la testele PISA, constatăm cu stupoare că elevii noștri sunt la fel de analfabeți funcționali ca acum 20 de ani, chit că între timp am avut un președinte dascăl, care a lansat jenantul program România Educată.

La fel cum mă uimește agresivitatea multor atei față de creștini, revărsată de pildă față de cei ortodocși de fiecare dată când calendarul arată câte-o Sfântă Paraschivă - când, culmea, cei dintâi îi acuză pe cei din urmă nu doar de înapoiere, ci și de intoleranță! -, nu înțeleg răutatea celor care „colindă” rechizitorii la adresa tuturor autorităților care „sparg bugetele” decorând artere, piețe și clădiri ori organizând târguri de Crăciun.

La Colegiul Traian Vuia, o jună nervoasă că a fost mustrată pentru că a adus un băiat în cameră nu a mai putut suporta umilința și a pus mâna pe cuțit. Asta, ca de acum înainte pedagogul rănit să se învețe minte să lase copiii să-și facă de cap...

Ca să vedeți cum se fac marile proiecte de investiții în România! De mult se știa că vor exista fonduri europene pentru dezvoltarea transportului durabil, tramvaie și trenuri urbane. Povestea asta o vântură primarul Emil Boc de 10 ani.

Până în urmă cu o săptămână - când DNA a cerut ridicarea imunității fostului premier Florin Cîțu și a foștilor miniștri ai Sănătății Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă, pentru a-i cerceta într-un dosar privind achiziția de vaccinuri anti-Covid în prima parte a anului 2021, cu un prejudiciu de peste 1 miliard de euro - uitasem că „bomba” a fost amorsată din toamna anului trecut, când procurorii anticorupție anunțaseră public deschiderea in rem a dosarului.

Ne așteaptă un cincinal în care principalele șantiere din oraș vor fi pasajele rutiere. După spusele primarului Florin Birta și ale șefului Consiliului Județean, Ilie Bolojan, acum s-a deschis axa mersului pe sub pământ, care are ca motivație creșterea siguranței circulației, prin urmare se vor construi o grămadă de asemenea pasaje.

La cinci ani după adoptarea legii care trebuia să asigure salarizarea unitară a bugetarilor, tot mai multe categorii de bugetari fac „greve spontane” pentru salarii mai mari, reclamând că le au sub ale colegilor din alte instituții subordonate acelorași ministere. Unii, precum cei din Finanțe și din Asigurările de Sănătate, au și avut câștig de cauză după ce au paralizat activități vitale: în vară finanțiștii nu mai colectau taxe, în toamna asta cei din CAS nu au mai procesat plățile către spitale. Slabi de înger și incapabili de soluții sistemice, politicienii au cedat, încurajând alți bugetari, practic, să facă la fel. 

Se tot plângeau șoferii că traficul în Oradea, cu excepția celui de țigări, este foarte greoi. Și ce a făcut primarul Florin Birta? A blocat circulația în zona Centrului Civic pentru pasajele contestate, chiar înainte să fie date în folosință.

Acum câțiva ani era de neimaginat ca firmele românești să îndrăznească măcar să se bage la vreo licitație pentru autostradă. Era pe vremea când turcii de la Bechtel au ajuns să aducă până și cateringul din țara natală, ca să nu mai vorbim de fier și ciment. Iar în acest timp firmele românești erau hăituite de DNA, spre desfătarea multinaționalelor, cele cu utilaje puține, dar laptopuri multe...

Ce poate fi mai minunat pentru un primar care are 100 de șantiere pe cap și toți atâți patroni care-și cer banii pentru munca prestată decât să afle că Guvernul s-a înstăpânit pe banii administrației locale, în dispreț profund față de autonomia locală?