Opinii

S-a terminat Campionatul European Întârziat de Fotbal, cel cu autogoluri multe şi cu mari surprize, şi încă n-am scăpat de o imagine înţepenită straşnic în memorie în timpul unui meci - o reclamă afişată pe panourile LED de la marginea terenului care spunea: "Just eat!" (Doar mănâncă!).

O astfel de sfidare nu se putea întâmpla dacă Mudura nu ar fi avut un regim privilegiat în relaţia cu Primăria. Arătaţi-mi un alt agent economic care să impună Primăriei să-şi modifice caietul de sarcini, ca să dubleze spaţiul restaurantului, vezi cazul Dock, fără ca respectiva investiţie să nu fie "demolată" de Bolojan însuşi, la "volanul" buldozerului!

A trecut aproape o lună de la ultimatumul dat de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere din România asocierii Trameco, Drumuri Bihor, Vahostav SK și East Water Drillings, ca să depună până pe 18 iunie proiectul tehnic pentru finalizarea celor 28,55 kilometri ai Autostrăzii Transilvania dintre Biharia și Chiribiș, tronson abandonat în 2011.

Drumul Expres Oradea - Arad începe să prindă contur. Dacă mulţi credeau că e o simplă perdea de fum cu caracter electoral, iată că lucrările de proiectare au fost atribuite deja unei firme de specialitate. Faptul că stabilirea traseului, studiile geo şi proiectarea propriu-zisă vor dura mai bine de un an e un semn bun. Înseamnă că lucrarea nu se face din birou, refolosind studii de fezabilitate făcute acum 10 ani, poate tot fără să se iasă în teren.

Cum vor putea fi convinși oamenii, obișnuiți să-și plimbe moaștele în mașină, să-și lase automobilul acasă și să folosească transportul în comun? E o întrebare mai degrabă retorică. Problema a fost înșfăcată de grupul UDMR din Consiliul Local, de unde s-a născut o propunere: transport gratuit în fiecare zi de vineri. Un început lăudabil, entuziast, populist, dar și cam greșit pentru o problemă mult mai complexă.

UDMR demonstrează că, oricât ai fi de neruşinat şi de incompetent, apartenenţa la acest partid îţi asigură necondiţionat o funcţie de şef, cu toate privilegiile aferente, de la salariul gras, maşina de serviciu, secretară şi diurne până la puterea de a decide cum să fie tocaţi banii publici şi în conturile cui să ajungă, cu nelipsita dijmă...

Acum, cea mai nouă găselniță, o chestie de care depinde supraviețuirea neamului, este înființarea unei agenții, în cadrul Ministerului Sănătății, care să se ocupe de construirea de spitale în provincie. Or fi văzut oamenii că, pe de-o parte, șpăgile trebuie centralizate, iar pe de alta că noua generație de amante ale aleșilor de la putere trebuie să aibă un loc călduț de muncă, pe salarii nesimțite.

Pe Mircea Bradu îl deosebea față de ceilalți pământeni o trăsătură aparte - bunătatea, vizibilă de la distanță, pe care o simțeai de la prima întâlnire și care, ce ciudat!, te făcea să te simți la rândul tău un om mai bun în timp ce îți vorbea. Nu știu dacă ochii domniei sale erau capabili de priviri aspre, întunecate sau răutăcioase, nu știu dacă putea să ridice tonul, ca oricare om în momente de furie, dar pentru mine, Mircea Bradu va rămâne unul dintre cei mai buni și mai calzi oameni pe care i-am cunoscut.

E vorba evident de domnul Florin Birta, primarul municipiului Oradea. Acum câteva zile, un adult care circula pe trotinetă a intrat în scena amplasată temporar în Piaţa Unirii. Omul s-a lovit zdravăn şi a explicat că din cauza întunericului nu a văzut-o. Eu mă mir chiar că a nimerit în Piaţa Unirii. La ce economie de lumină se face acolo, probabil o fi avut neamuri pe la Brăila.

A venit vara, oamenii pleacă în concedii, şeful Guvernului emite declaraţii aiuritoare despre cum l-au votat românii şi ministra Sănătăţii inventează noi structuri birocratice fără de care, spune ea, nu vom avea spitale.

Acţiunea de săptămâna trecută a transportatorilor, care aproape a paralizat traficul pe centura Oradiei, mi-a relevat încă o dată că protestele împotriva autorităţilor au cumva darul de a se întoarce tot împotriva oamenilor obişnuiţi. Să îi cerţi simbolic pe cei de la Bucureşti blocând vreme de câteva ceasuri traficul în Oradea, la ore de vârf, mi se pare o frecţie mai inutilă decât cea aplicată unui picior protetic.

Fostul ministru al Transporturilor, Lucian Bode, actualmente şef peste şefii de post, se lăuda mai an că toate tronsoanele Autostrăzii Transilvania sunt atribuite. Dar când vine vorba de acest drum blestemat, e bine să nu zici "hop" nici dacă l-ai străbătut de cinci ori de la Oradea la Cluj, că precis apare ceva neprevăzut. De fapt, situaţia este dramatică şi are şanse să devină tragică.

O nouă competiție europeană fără România (campionatul european, în cazul de față) nu ne mai supără așa cum ne-ar fi supărat în anii 90, semn că ne-am obișnuit deja. De fapt, ce zic eu că ne-ar fi supărat? Pe vremea aceea ni s-ar fi părut de-a dreptul imposibil! Dar construcțiile trainice și strategiile pe termen lung nu se mai practică în sportul românesc decât sporadic, organizațiile și finanțatorii nu mai au răbdare, își doresc rezultate imediate. În cele mai multe cazuri se practică un soi de agricultură sportivă debilă - se plantează azi și se culege mâine.

Spuneam odată, cu părere de rău, că Oradea nu va fi niciodată cum e Clujul, referindu-mă în principal la diferenţa dintre universităţi. Acum spun că Oradea nu va fi niciodată ca Bucureştiul, dar din fericire, când văd ce mizerie este la ei în domeniul gunoaielor. Şi când spun gunoaie, nu mă refer doar la cele din pubele...

Românii au grijă mai mare de automobilul personal decât de propriul corp. Mașinile sunt duse la timp la revizii și la ITP nu doar pentru că le iubim mai mult decât pe noi înșine, ci și pentru că așa zice legea, iar dacă nu o respecți, faci buba la buzunar. Și aici ajungem la miezul problemei, un miez care frige mai tare decât centrul soarelui - legea! Imaginați-vă ce răzmeriță ar fi în țărișoară dacă toți cetățenii ar fi obligați („obligați”, nu „să aibă dreptul”) să facă o dată pe an un set integral de analize! Atunci să vezi discursuri despre dictatură medicală, nu ca acum, cu vaccinurile!

Nu bine s-a predat noua stradă pietonală Aurel Lazăr, că deja spoturile au început să fie sparte. Bilanțul este generos: 12 bucăți distruse, plus - semn că există un Dumnezeu al constructorilor - baia de ulei a unei mașini. Nu pot pricepe de ce, dacă tot facem spații pietonale, mai lăsăm mașinile să circule pe acolo.

Cam 8,5% dintre bihorenii care s-au prezentat la urne în decembrie 2020 și au votat AUR au contribuit la o premieră pe care, sunt singur, nu și-o doreau nici ei: Bihorul este primul județ cu un parlamentar condamnat în timpul mandatului pentru fapte de violență.

Puţine lucruri m-au scos din sărite şi m-au întristat mai tare decât o postare pe Facebook, de săptămâna trecută, a unui personaj public care se învârte pe la marginea politicii, prin zona aceea mlăştinoasă în care politichia se întâlneşte cu soră-sa mai mare, teologia. Personajul, al cărui nume nici măcar nu merită pomenit, nici măcar după canoanele jurnalisticii, are preocupări masive în domeniul religiei şi nu ratează nicio ocazie să se ataşeze ca un parazit de oportunitatea de a face o fotografie care să-l aducă în atenţia publicului.

Prefectul Dumitru Ţiplea a avut năstruşnica idee de a cere o situaţie cu privire la stadiul vaccinării în rândul angajaţilor din deconcentrate. Pentru cei care nu ştiu, instituţiile deconcentrate sunt acele locuri unde veniturile-s nemăsurate, iar munca nu te dă pe spate. Aşa am aflat că la Ambulanţă doar o treime dintre angajaţi şi-au pus brandul la bătaie. Asta în condiţiile în care zilnic transportă bolnavi de Covid la spitale...

Aleea Marossy este de departe cel mai frumos loc din Oradea. De aceea e și o miză mare pentru cei care reușesc să pună mâna pe un petic de pământ acolo, care din punct de vedere comercial se poate transforma în aur.

O fac direct, în măsura în care cumpăr bilete (nu primesc, de favoare) şi asist la spectacole, iar indirect prin taxele şi impozitele ce alimentează instituţiile angajatoare. Dacă nu fac nici una, nici alta, susţinerea e doar gargară (fie ea şi exprimată "artistic") sau cel mult asistenţă psihologică (le poate ridica moralul, dar nu să le achite facturile). Restul e operetă.

Conduc spre Oradea. Vin dinspre Beiuş, sunt singur în maşină şi ascult radioul. La România Cultural e un interviu cu un bărbat care vorbeşte cu o voce scăzută, gravă, uneori aproape şoptită. Ridic volumul aproape la maximum ca să îi înţeleg cuvintele. Chiar şi aşa, din cauza zgomotului din trafic, nu le înţeleg pe toate, de parcă omul ar vorbi uneori într-o limbă necunoscută. Îmi dau seama rapid că este actor.

Colegiul Gojdu este un liceu de elită, dar asta nu l-a scutit de scandaluri răsunătoare. Sunt ani buni de când, pe vremea directorului Adrian Niță, s-au comis niște orori soldate până la urmă cu condamnări penale. Acum trei ani, am scris despre cadourile pregătite de elevii din anii terminali profesorilor. Nicoară, bolnav să-și păstreze nealterată imaginea, a interzis dascălilor să participe la banchete, ca să atragă oprobiul elevilor asupra BIHOREANULUI...

A trecut o săptămână de la dezvăluirea BIHOREANULUI despre vânzarea printr-un simulacru de licitație a Castelului Stubenberg din Săcueni către Fundația Sf. Francis, iar cei vizați, primarul Béres Csaba și fondatorul organizației, Bőjte Csaba, nu au dat încă nicio replică și nu au furnizat argumente prin care să demonstreze că afacerea nu ar duhni a nelegalitate.

După experimentul Revista Familia, încheiat fără sinucideri în grup şi fără revolte populare, pe masa rece de tranşat a preşedintelui Ilie Bolojan a ajuns cultura audio-vizuală orădeană, chestiile alea la care mergi să baţi din palme ca prostu', când ai putea sta bine-mersi acasă sau să te plimbi cu gagica prin oraş. Chiar aşa! De ce să mergi la teatru, când poţi să te uiţi la un film? De ce să mergi la un concert, când poţi asculta pe YouTube o înregistrare făcută cu telefonul?

Bolojan le-a spus actorilor că vor avea contracte pe durată determinată, urmând ca doar cei valoroși, în timp, să primească contracte permanente. Măsura nu are impact financiar, cam tot atât te costă un actor plătit pe perioadă determinată sau nu. Dar așa managerul are un as în mână și poate să-l țină în șah pe actorul care nu i se pare potrivit, leneș sau pur și simplu mai puțin talentat.

Nu-i prima oară când Bolojan vrea să rezolve probleme gingașe cu metode... inginerești. Ideea trecerii actorilor și instrumentiștilor pe contracte de muncă pe durată determinată, pentru „eficientizarea” actului cultural, reflectă un reflex al stilului managerial cu iz dictatorial care l-a făcut celebru - dar, fără îndoială, și eficient - pe fostul edil al Oradiei.

Am patru amintiri mai aparte de la trecerea frontierei în Ungaria. Prima dată când am ieşit din ţară, în 1991, mă aflam într-un autobuz plin de rockeri, cu toţii excitaţi că urma să vedem AC/DC, Metallica şi Mötley Crüe la Budapesta. Autobuzul întârziase, coada la vamă era lungă şi ne temeam că vom întârzia...