Cred că şefului PNL Bihor, Ilie Bolojan i-a crăpat obrazul de mândrie când a văzut cum colegii lui de partid legalizează şpaga, prin impunerea unui prag de 250.000 de lei peste care abuzul în serviciu devine penal. Adică derbedeii politici au propus, inițial, să se fure doar 50.000 de euro, ca să ajungă la toţi...
Mie-mi plac tipii de la ONG-ul Pro Infrastructura. Din câte știu, e o organizație imaginată de fostul ministru al Transporturilor, Cătălin Drulă, de la care aflăm multe dintre dedesubturile care ne fac să nu avem autostrăzi decât pe hârtie și la prețuri exorbitante.
Primarul PSD al Sânmartinului, Cristian Laza, a anunțat că a reușit să primească prin programul Anghel Saligny fonduri nerambursabile în valoare de 88 de milioane de lei, pentru a introduce gazul în comună. Asta după ce, atunci când au fost fonduri europene prin POIM pentru așa ceva, comuna lui nu s-a calificat. Omul o spune pe șleau, că au fost privilegiate comunele liberale întrucât cei de dreapta conduc județul.
În judo folosești forța adversarului pentru a o canaliza împotriva lui. Cred că același principiu ar trebui să-l aplicăm și asupra vandalilor care sparg toalete, coșuri de gunoi și bănci. De ce să-i băgăm la pușcărie sau să-i amendăm cu sume uriașe? Mai bine să se amplaseze prin parcuri sape, hârlețe și greble. Cei cu exces de energie și surplus de testosteron vor putea să dea o prașilă, să facă straturi pentru flori, să ne scape de buruieni...
Asemănările dintre Marghita şi Bucureşti sunt uluitoare. Amândouă sunt nişte localităţi cu mare potenţial, dar care sunt jefuite în fiecare ciclu electoral de cei care ar trebui să le conducă. Concubinajul între toate partidele care s-au perindat la putere a făcut să existe o şogoreală indestructibilă, ce a pus la punct un sistem impecabil de sifonare a banilor publici.
Sunt parcuri în oraş care n-au mai cunoscut o împrospătare de pe vremea lui Gheorghiu Dej. Doar Parcul 1 Decembrie a beneficiat de amplasarea unor dale foarte urâte, care s-au şi spart la câteva luni de la montare. Noroc că orădenii sunt prea ocupaţi cu fisurile din Piaţa Unirii ca să mai bage în seamă spărturile din apropiere.
Când a ajuns șef la Consiliul Județean, Ilie Bolojan s-a apucat să taie în carne vie în instituțiile subordonate, cele mai vocale, deși nu neapărat cele mai afectate, fiind instituțiile de cultură. S-au făcut liste de susținere, manifestări de indignare, s-a cântat prohodul culturii în Bihor.
În 2018 a apărut manualul „Călător prin istoria orașului,” carte menită să-i informeze pe junii orădeni, și nu numai, despre istoria locurilor natale. După istoria propriei familii, copiii trebuie să învețe istoria locului în care s-au născut, apoi pe cea a patriei, a Europei și a mapamondului.
Imaginaţi-vă o maşină electrică ce consumă pentru claxon 80% din puterea bateriei. Aţi zice că e o aberaţie tehnică şi că un astfel de produs nu e viabil. În schimb, dacă există aberaţii în administraţia locală, lucrurile merg mai departe, ba riscă să se perpetueze la infinit.
Recomand, înainte de citirea acestui text, să urmăriți filmarea! Cine citește site-urile din Oradea are impresia că pe la noi bandele de gangsteri fac legea și că nu mai poți ieși în oraș fără să te supui unor riscuri enorme din cauza derbedeilor de pe străzi. Povestea ar fi haioasă dacă nu ar arăta adevărata față a rebuturilor produse de sistemul nostru de educație.
A trecut perioada de 5 ani în care nu puteam face mare lucru în Cetate din cauza unor legi idioate sau prost interpretate. Acum depinde numai de noi să dăm viață Cetății în care s-au investit o grămadă de bani europeni.
Doi giboni care călătoreau cu tramvaiul au luat ciocănelul pus anume pentru cazuri de urgenţă, au coborât în staţie şi au spart cu acesta copertina de plastic. Cu dotările din mijloacele OTL, nici nu trebuie să se mai obosească indivizii să caute pietre sau cărămizi pentru a-şi duce la bun sfârşit elenul distructiv. Dar mă întreb de ce onor conducerea OTL permite ca gibonii să circule pe mijloacele de transport în comun fără botniţă, lanţ şi însoţitor?
Problema nu e că Oradea se depopulează, la fel ca toate marile oraşe din ţară, ci că transferul de populaţie pune noi probleme. Dacă ai un primar de comună suburbană bătut în cap, care sfidează pe toată lumea, inclusiv bunul simţ, nu se va putea face o centură, o legătură rapidă pentru navetişti sau infrastructură şcolară şi medicală. Exemplul nefericit al Floreştiului ar trebui să dea de gândit tuturor...
Cei care stau în zonele vechi ale oraşului, pe dealuri sau în Oncea se plâng pe bună dreptate că străzile lor sunt desfundate, dar taxate de parcă ar fi asfaltate ca-n palmă. La fel, şi prin noile cartiere asfaltul ajunge foarte greu. Mai mult decât atât, atunci când în sfârşit se găsesc bani pentru asfaltare, rezultă nişte drumuri înguste pentru că locuitorii şi-au amplasat coşmeliile fix în drum sau pentru că dezvoltatorii au făcut economie de teren. Cum s-ar zice, la noi trama stradală devine drama stradală.
Vedem că pasajul Decebal începe să capete contur pe planșetă. Imagini frumoase, pomi din belșug, clădiri dichisite și lifturi pentru pietoni. Însă nu trebuie să fii mare meșter în construcții, ci doar șofer care tranzitează zona, ca să-ți dai seama că există niște greșeli care, în loc să ne ușureze, ne vor face viața și mai grea...
O veste proastă pentru liberalii bihoreni. După 13 ani de înfrângeri glorioase, Ioan Mang, liderul stângii din Bihor, e tras pe dreapta. Evident, domnia sa susţine că a făcut un pas lateral, nicidecum în spate, în speranţa că partidul o să-i mai îndulcească ieşirea la pensie cu un mandat de deputat, că oricum e printre puţinii aleşi care au terminat facultatea la zi şi la timp...
Studiu de caz. Centura Beiușului, în valoare de 270 milioane lei, bani buni, europeni, a fost scoasă la licitație acum 16 luni. În iunie 2022 licitația a fost contestată, iar după 7 luni justiția noastră a dat verdictul. Cum lucrarea e din fonduri europene și trebuie terminată la finele anului, hai să facem un calcul cât ne costă prostia umană...
În ultimii ani, s-au dat peste 600 milioane de euro de la bugetul de stat pentru construirea de stadioane. Mai sunt pe ţeavă încă şase, printre care şi stadionul din Oradea, aşa că, până la final, statul va băga în infrastructura sportivă aproape un miliard de euro. Este remarcabil că reuşim să facem într-un timp relativ mic aşa puzderie de temple ale sportului, dar din ’90 încoace nu ne-am învrednicit să ridicăm un spital din iarbă verde.
Echipa de polo a CSM Oradea are, miercuri seară, meci important în cupele europene. Trupa pregătită de Ciprian Cîmpianu joacă în Grecia, cu Panionios GSS, în prima manşă a sferturilor de finală din LEN Euro Cup. Jocul este programat cu începere de la ora 20, iar orădenii vor încerca să obţină un rezultat care să le permită să atace calificarea peste două săptămâni, când va avea loc, la Oradea, returul.
Pentru ducerea la bun sfârșit a noianului de investiții e nevoie de câteva condiții. Să ai proiecte bune, constructori serioși și o administrație care nu a căzut la „pace” cu șantieriștii. Chiar și așa, însă, realitatea bate la scor teoria. Important e totuși ca beneficiarul, în cazul nostru Primăria, să fie flexibil, să înțeleagă greșelile și să se străduiască să le repare, pentru că dacă rămâne încremenit în proiect, toți vom avea de suferit.
O sută de milioane de euro, atât a fost ajutorul de stat oferit de Guvernul României firmei Nokian Tyres, care face o mega-fabrică de anvelope la Oradea. În sfârşit guvernanţii şi-au dat seama că fără ajutoare de stat consistente niciun mare investitor nu vine la noi. Metoda este veche, iar vecinii unguri o aplică de mulţi ani cu foarte bune rezultate.
Cele două citadele universitare sunt, în sfârșit, unite de un element comun: ministrul Lucian Bode. Dacă Bode nu făcea rost, în condiții specifice vremurilor, de o diplomă de inginer la Sorbonica, probabil că azi n-ar fi fost acuzat de plagiat pentru doctoratul obținut la Babeș-Bolyai.
Sosirea preşedintei Moldovei, Maia Sandu, la Oradea a stârnit vâlvă printre concetăţeni. Nu-i de colea ca în urbea noastră să aterizeze un preşedinte de ţară care vorbeşte româneşte. Sigur, poate că şi Iohannis ar fi venit, dacă edilii noştri nu ar fi făcut nişte greşeli catastrofale...
Sigur că nu toți politicienii au proprietatea termenilor, iar genocid este un cuvânt nu doar nepotrivit, ci și total neconform cu realitatea. Dacă valahii cei răi și degrabă mâncători de unguri aplică politici de genocid împotriva minorităților, văd că fac același lucru și cu propriul neam. În 11 ani, au dispărut din România 2,5 milioane de români, victime probabil ale aceluiași genocid tăcut.
În prag de An Nou, un șofer beat a intrat pe contrasens și a ucis două persoane, iar pe altele le-a băgat în spital. Pun pariu că individul va fi acuzat de ucidere din culpă, deși cred că ar trebui încadrat la crimă cu premeditare. Pentru că, dacă te-ai decis să urci la volan beat, e clar că ai premeditat crima.
Anul 2020 a fost de uitat. Anul 2021 a fost an ratat. Anul 2022 a fost de îngropat. Mai avem puterea să sperăm că anul 2023 va fi mai bun, după ce precedentul a fost nebun? Pentru România a fost un an cât se poate de prost. Și e o iluzie să ne închipuim că putem crește viteza de deplasare a căruței numite România, cu aceeași pereche de boi...
Aho, aho, copii şi fraţi,
Inclusiv cei bombardaţi!
Anul care s-a gătat
A fost, sincer, de... uitat.
Sântandrei este o comună suburbană, așa că nu prea surprinde comportamentul specific al unora dintre locuitori. Cafteala dintre doi caizi ai crimei rurale, domnul Mihai Borciu și fostul consilier local Mihai Gabor, alias Grecu, s-a viralizat, iar în câteva ore toți bihorenii au avut ocazia să-i vadă la lucru pe cei care bagă spaima în oameni pe ulițele comunei.
Îmi povestea un drumar că acum câțiva ani stătea pe holurile Ministerului Transporturilor, în speranța că va putea ajunge la ministru să-i prezinte problemele. În schimb, ambasadorii, printre care și cel al Austriei, intrau nestingheriți, ca să asigure de lucru firmelor din țările lor.
Oradea ar avea serioase probleme în structura bugetului dacă grosul banilor, în loc să meargă spre investiţii, ar fi direcţionaţi spre activităţi cu rezultate cel puţin difuze. Sunt o sumedenie de exemple de localităţi în care administraţia nu are bani de salarii pentru angajaţi, dar aruncă sume importante pe paranghelii, beculeţe şi panseluţe. Pentru o comunitate sunt importante şi asfaltul şi parcul, şi infrastructura şi chermeza, cotează însă proporţia sumelor alocate.